2,459 matches
-
cal și vreo cincisprezece oi. Spre primăvară, tata a tăiat o vacă care era mai bătrână pentru a avea carne pentru cele nouă suflete din gospodărie, adică tata, mama, cinci copii și cele două bunici care locuiau cu noi. Mulți gospodari, bărbați, au luat drumul spre Muntenia, Oltenia, Dobrogea sau Transilvania, unde se duceau cu covoare pe care le dădeau la schimb pentru porumb. Tata a fost și el de două ori, luând din casă covoare și prosoape de borangic sau
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
a salvat, fiind foarte bogată în elemente nutritive necesare organismului. Mi-aduc aminte că în apropierea casei noastre locuia o familie foarte săracă cu 11 copii care locuiau toți într-o singură cameră. Cei mai mari mai mergeau pe la anumiți gospodari mai înstăriți și munceau cu ziua, dar cei mai mici ca să nu rabde de foame mâncau fructul de la nalba sălbatică ce crește prin curte sau pe marginea drumului, mai furau fructe de prin grădinile oamenilor, dar nimeni nu se supăra
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
era râșnița cea mai performantă din sat, oamenii stăteau la rând ca să râșnească, să macine grâul sau porumbul, dacă aveau. Tata nu le lua nimic. Se bucura de invenția lui și chiar era lăudat în sat pentru morișca făcută. Alți gospodari aveau râșnițe cu hadarag, așa se numea un par, un lemn gros cât mâna care era fixat pe roata ce trebuia învârtită peste cea de jos, iar capătul de sus se sprijinea de o grindă. La morișca noastră se scotea
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
Să-ți mai povestesc din copilăria mea, până când am plecat să învăț o meserie. Cred că de pe la cinci-șase ani, împreună cu fratele Gelu și sora Maricica am mers la păscutul vitelor pe bucata de șes sau pe izlazul de pe deal. Fiecare gospodar își avea o bucată de șes delimitată cu mușuroaie făcute în pământ. Îmi aduc aminte că un vecin avea un bou care împungea. Când veneau cu vitele la păscut pe șes, boul acesta nu știu ce avea cu mine, fiindcă atunci când mă
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
mare și a crescut și Aurel, am mers împreună cu plugușorul, cum îi spunem noi, la foarte multe case din sat. În ajun cu uratul, iar a doua zi cu semănatul. Ni se dădeau colaci, în primul rând, și mai puțini gospodari îți dădeau vreun ban. Îmi aduc aminte că strângeam împreună peste o sută de colaci pe care nu-i puteai mânca în câteva zile, chiar dacă în casă eram mulți. Îi puneam pe sfoară și-i duceam în pod spânzurându-i
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
-i încălzeam în rola de la sobă, frăgezindu-i. Și erau așa de buni!... O altă întâmplare pe care vreau să ți-o spun s-a petrecut pe când eram în clasa a treia și Aurel era în clasa întâi. Era un gospodar pe nume Costache Pălimar poreclit și Șorloagă care avea un câine foarte rău și-l ținea slobod în curte. Câinele stătea mereu la poartă și lătra pe oricine trecea pe drum, rar când ieșea din curte. Într-una din zile
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
a umplut cu apă din mal în mal. Bătrânul m-a întrebat dacă poate traversa dintr-o parte în alta, iar eu i-am spus că nu se poate. Să se uite că sunt lăsate cinci căruțe cu caii, deoarece gospodarii care aveau porumb peste acel pârău nu au cutezat să riște. Bătrânul nu mi-a ascultat sfatul și și-a îndemnat calul să treacă pe celălalt mal. La mijloc, apa din pârău avea acum aproape doi metri adâncime. Când calul
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
este tică a edililor ca element șic de mobilier urban. Dacă te uiți pe site-urile unor primării - sau pe articolele din presă referitoare la acestea -, te crucești cîți bani se duc pe comenzi de „garduri bordurate” sau altminteri stilizate ! Gospodarii blocurilor par a fi cuprinși și ei, uneori, de această febră a gardofiliei. Aflăm astfel din presă că „pri măria clujeană a primit 1.581 de solicitări de la asociațiile de locatari, dar pînă acum s-a ajuns abia la poziția
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
dau seama ! De asta s-au răspîndit atît de mult toate aranjamentele astea rustice à la Piedone, aranjamente florale, băncuțe și coșulețe de lemn, ba chiar și gărdulețe (de sîrmă) peste tot : arată îngrijit, domnule ! Iar noi sîntem neam de gospodari, nu de urbaniști... Case fără acasă — Cîte camere aveți ? — Nu știu... vedeți și dumneavoastră, ne îndeamnă proprietarul. Par să fie șapte..., îi aducem noi la cunoștință, după o inspectare minuțioasă a casei. — Ei, da’ n-o să rămînă așa, mi-au
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
grajdurile cu el. Sămânță de busuioccu firele de busuioc sfințite se afuma cei cu dureri de urechi. „De asemenea busuiocul este inspiratorul dragostei, de usturoi fug strigoii și de tăciune fuge dracul.” Simboluri pascale: Lumânarea de Înviereîn noaptea Învierii, fiecare gospodar sau gospodina, tânăr sau bătrân, care ia parte la Înviere trebuie să aducă cu sine și o lumină pe care o aprinde și o ține aprinsă în tot timpul săvârșirii Sfintei Învieri. După Înviere, fiecare se întoarce cu lumina această
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE PAŞTE ÎN BĂLEŞTI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by PASCAL LOREDANA-ŞTEFANIA () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2081]
-
fost comună aparte, prin legea de unificare administrativă din 1925, până în 1939, când a devenit sat component al comunei Miclești. Cu toate aceste schimbari și transformări, Chirceștii sunt astăzi cel mai mare sat al comunei Miclești, cu oameni hărnici și gospodari care-și cunosc trecutul istoric. Primele documente care menționează existența unor clerici, și implicit existența unor lăcaș uri de cult, datează din sec al XVIIlea. Evident nu se poate spune că, până atunci, oamenii acestor locuri au fost nis te
BISERICA SFÂNTA TREIME DIN SATUL CHIRCEŞTI, COMUNA MICLEŞTI, JUDEŢUL VASLUI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Suflet Alina () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2084]
-
să moară de foame și să fure de pe propriul lor pămînt care nu mai era al lor, că a ajuns pe mîna la nenorociți. Că mureau de foame, băăă! Asta nu ți-a povestit? Cum au venit cu Securitatea peste gospodarii care n-au vrut să le dea pămîntul, i-au bătut de s-au căcat pe ei, i-au călcat În picioare. Băăă, asta au făcut nenorociții ăștia, futu-le rasa-n cur de javre!... (inginerul mecanic IAS) — Eu vă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Și-au venit ăștia cu IAS-ul, cum era atuncea, că să, cum ’cea ei, Împartă averea cu tot poporul. Îi chemau pe toți la primărie să vorbească. Unchiu- meu ăsta, fratele lu’ tata, ’cea: Păi ce băăă, io-s gospodar pentru mine sau pentru toți puturoșii de-i ziceți voi popor, vă dau impozitu’, vă dau toate taxele, dar cum să vă dau pămîntu’ meu după nevastă? Așa era el mai bătătarnic, om de nu se lăsa, că de-aia
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
două luni prin ploi și noroaie. Ne-am adăpostit pe moșia unui boier, Gărdăreanu, undeva Între niște dealuri. Avea pămînt și animale și n-avea cu cine să-l muncească, că bărbații erau la război. Așa că i-au picat niște gospodari pe cap... Eu mă duceam cu oile, eram numai bun, și bătrînu’ Îi ținea gospodăria, făcea de toate... mulgea și oile... aduna cu pumnul căcărezele din putina aia de lemn plină cu lapte, nu știa să le mulgă, că oile
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de obicei îngândurat, dar nu foarte. Să fi ieșit oare la pensie, de avea atâta timp liber? Parcă totuși nu arăta a fi la vârsta pensionării. Vecinii poate că erau la curent, dar Tudor Vladimirescu era o stradă liniștită, cu gospodari care nu ieșeau niciodată în poartă să stea de vorbă, ca pe alte străzi din cartier. Așa că dacă ei erau, poate, la curent, informațiile despre situația fostului magistrat nu se răspândiseră în oraș. Iar pe nevastă-sa chiar n-o
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
om avea noroc. Și bine ar fi dacă nu s-ar fi smintit vreo așchie de os de la locul ei... Dumnezeu știe, da’ aflăm noi mâine - a încheiat vorba Maranda. A doua zi în zori, Maranda a făcut-o pe gospodarul; a pregătit căruța pentru drum și a înhămat calul. În acest timp, Toaibă reflecta cu necaz: „Uite ce zile am ajuns. Stau deoparte ca un neputincios”. Să te ajut să urci în căruță, Toadere? Lasă că am să încerc singur
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
beau și pentru ziua de azi. Și zilele treceau, pănușița începea să se usuce, iar rușii tot la Liceul lui Bașotă își aveau comandamentul. Zilnic dădeau iama prin toate cele ale oamenilor din sat... de la bunuri până la femeile și fetele gospodarilor, pe care le necinsteau... Să te plângi? Cui? Rușii și Naganul făceau legea! Toaibă tremura de fiecare dată când Maranda mergea să ducă de mâncare sau apă calului în pănușiță. N-a tremurat el când inamicul se afla la doi
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
o mâncat limba tocmai când și unde nu trebuia... Acum dacă s-o întâmplat ce s-o întâmplat, lasă-mă să povestesc trebușoara asta”. „N-ai decât...” Bade Prispă, fă bine și mai toarnă câte un țoi de rachiu la gospodarii de la masa asta. Știi tu vorba ceea, Toadere? Care vorbă? Cu răbdarea treci marea. De unde știi mata vorba asta, bade? Păi mai știu și eu câte ceva? Doar pe aici trece și lume subțire. Ca de-o pildă? Nu-ți spun
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ei ce-i războiul, Toadere? i s-a alăturat Făcutu, punând mâna pe care o mai avea peste pumnul strâns al lui Toaibă. Ce știu? Ce știu?... Da’ nu știu că în fruntea obștii trebuie să stea cel mai vrednic gospodar? Nici atâta lucru n-au învățat? Cum să te uiți tu om așezat și gospodar în gura unui târâie-ogheală? În gura unuia care în viața lui n-o avut nici pantaloni pe fund și care n-o știut de altă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
nu-și piardă puterea de leac... „Mai bine să nu știe Maranda de 155 zeama ceea, că dacă n-a fi de nici un folos nu-i mai mare rușinea? Ar râde de mine. Adicătelea cum m-am încrezut eu - om gospodar - în vorbele unei... vrăjitoare? De fapt nici nu știu ce îi fimeia asta. Îi moașă? Îi vrăjitoare? Dumnezeu știe! Când moșește, îi moașă. Dar când descântă, când dă în bobi, când mai face și de ursită sau mai știu eu ce... Atunci
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Marandă... A plecat fără mare tragere de inimă parcă... Ce mai faci bade Prispă? Cum îți merge crâșma? Bine! Mulțămesc de întrebare. Cât despre crâșmă, ce să-ți spun? Lumea nu mai vine ca altădată... I-o năpădit necazurile pe gospodari și nu mai au parale. Mai dau pe aici doar din când în când... Cu asta însă nu fac avere, Toadere. Unde mai pui că vin aiștia cu tașca-n gât - 156 băgătorii de samă de pe tarla - și cer de
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
marele nostru istoric Nicolae Iorga, în anul 1933: „A murit cel mai mare poet francez, care era despre partea tatălui o româncă” (...) „De la înaintașii români a avut acea moștenire de poezie care, prin bunica ei, soția lui Dumitrachi Bibescu, bun gospodar oltean, îi venea din neamul, atât de înzestrat literar al Văcăreștilor” „Pentru nu știu ce cuvinte spuse într-o clipă de capriciu Î...Ă, s-a aruncat împotriva ei (...) învinuirea că și-a renegat nația.” („învinuirea” fusese făcută de poetul Octavian Goga
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92342]
-
pravoslavnici”... ― Sunt curios, fiule, ce se mai întâmplă pe la Sfântul Munte. ― Pentru a afla noutăți, te poftesc, sfințite, să vedem ce spun documentele. ― Te urmez fără preget, fiule. ― La primul pas ne întâmpină “Io Nicolae Alexandru (Mavrocordat) voevoda, Bojiiu milostiiu, gospodari Zemli Moldavscoi”, care în 1714 iunie 25 scrie: “Socotit-am dară și noi... pentru toate sfintele mănăstiri câte se află la sfintele locuri la Sfânta Gora și pentru sfinții părinți... carii să află... acolo ca să aibă... m(i)l(o
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
2 ug(hi), ce iau de roată... Și dintr-aceste vinituri dator să fie eg(u)m(e)nul pre tot anul a trimite agonisită la sfintele lavre”... ― Eu cred că cele scrise de “Io Mihai Racoviță voevoda, Bojiiu milostiiu, gospodari Zemli Moldavscoi” la 26 octombrie 1717 merită să le citim cuvânt cu cuvânt. Voi face eu acest lucru, părinte. Iată ce scrie vodă: “Dat-am cartea noastră la mâna sfințiilor sale cuvioșilor părinți călugări ai sfintelor mănăstiri, care sântu închinate
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
râvnă, aruncă blesteme pentru lucruri de nimic! ― O nouă dovadă că patriarhii erau stăpânii tuturor mănăstirilor închinate și că ei le pecetluiau soarta o găsim la <1693 aprilie - 1695 decembrie 8>, când “Io Costantin Duca v(oe)voda, Bojieiu milostiiu, gospodari Zemli Moldsavscoi” scrie că tatăl său, Gheorghe Duca voievod, a “făcut tocmală... cu prefericitul Dosoftei patriarhul de Ierosalim de au dat sfinția sa patriarhul m(ă)n(ă)stire Hlincea să fie supt ascultare Cetățuii în loc de metoh, cu sate cu vecini
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]