1,348 matches
-
Dușmani? Avea cineva vreun motiv s-o omoare? Femeia tresări. Mi-am dat seama că ridicam glasul. M-am calmat și am continuat: — Să începem cu datele. Când s-a mutat Betty aici? — La începutul lui decembrie, îmi răspunse Marjorie Graham. Îmi amintesc asta deoarece când s-a cazat, eram mai mulți adunați aici și ascultam o emisiune la radio despre a cincea aniversare a atacului de la Pearl Harbor. — Deci asta s-a-ntâmplat pe 7 decembrie? — Da. — Și cât timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
locul ăsta? — Probabil de la Linda Martin. În raportul lui Millard se preciza că Betty Short a petrecut cea mai mare parte a lunii decembrie la San Diego. — Dar s-a mutat de-aici repede, nu-i așa? — Da. — De ce, domnișoară Graham? Din câte știm noi, toamna trecută Betty a stat în trei locuri diferite - toate în Hollywood. De ce se tot muta? Marjorie Graham scoase un șervețel din poșetă și îl mototoli. — Păi, nu știu sigur. — O urmărea cumva vreun iubit gelos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
lunii decembrie la San Diego. — Dar s-a mutat de-aici repede, nu-i așa? — Da. — De ce, domnișoară Graham? Din câte știm noi, toamna trecută Betty a stat în trei locuri diferite - toate în Hollywood. De ce se tot muta? Marjorie Graham scoase un șervețel din poșetă și îl mototoli. — Păi, nu știu sigur. — O urmărea cumva vreun iubit gelos? — Nu cred. Atunci ce credeți, domnișoară Graham? Marjorie oftă. — Domnule polițist, Betty se folosea de oameni. Împrumuta bani, le spunea diverse povești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Betty a stat în trei locuri diferite - toate în Hollywood. De ce se tot muta? Marjorie Graham scoase un șervețel din poșetă și îl mototoli. — Păi, nu știu sigur. — O urmărea cumva vreun iubit gelos? — Nu cred. Atunci ce credeți, domnișoară Graham? Marjorie oftă. — Domnule polițist, Betty se folosea de oameni. Împrumuta bani, le spunea diverse povești și... ei bine, aici locuiesc o mulțime de inși pe care nu poți să-i duci prea ușor și cred că au citit-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
târziu avea să fie descoperită de cineva. Aiurelile astea mă enervau, pentru că eu urmez niște cursuri de actorie la Pasadena Playhouse și știu că nu-i deloc ușor. M-am uitat peste însemnările mele de la discuția cu Sheryl Saddon. — Domnișoară Graham, v-a spus cumva Betty că a apărut într-un film pe la sfârșitul lui noiembrie? — Da. Din prima seară când a venit aici, s-a și lăudat cu asta. Spunea că a avut unul din rolurile principale și ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Iowa. Legitimația era pe numele unei anume Lorna Martilkova, născută în 19.12.1931. Sub antetul liceului era fotografia unei tinere frumoase. În mintea mea începeam să compun deja mandatul de urmărire generală pentru o minoră fugită de acasă. Marjorie Graham apăru în pragul ușii. I-am arătat legitimația. — Asta-i Linda, confirmă ea. Dumnezeule, n-are decât cincisprezece ani! — Pentru Hollywood asta înseamnă de vârstă mijlocie. Când ați văzut-o ultima oară? — Azi-dimineață. I-am spus că am sunat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
punând accent pe mitomania ei, și am menționat faptul că s-ar putea să fi apărut într-un film în noiembrie ’46. Înainte de fraza de încheiere m-am întrebat dacă să pomenesc de pontul pe care-l primisem de la Marjorie Graham despre limbista bătrână. Dacă Ellis Loew afla de informația asta, probabil că ar fi eliminat-o, cum făcuse și cu informația că Betty fusese prostituată cu juma’ de normă. Așa că am decis să n-o bag în raport, ci doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
foloseau de Hideaway doar ca să facă rost de mâncare și băutură pe gratis. — Cum ți-ai dat seama? — Le-am văzut refuzând avansurile care li se făceau. Mi-am amintit de limbista mai în vârstă de care-mi povestise Marjorie Graham. — Ai observat vreun avans mai asiduu? Știi la ce mă refer. Artilerie grea. Vreo bărbătoaică mai insistentă? Madeleine izbucni în râs. — Nu, avansurile pe care le-am văzut erau toate în stil de mare doamnă. — Cine le făcea? — Apariții efemere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
știi ce nume de familie avea Chuck? — Nu, da’ știu că era ofițer de artilerie. Millard dădu să-i pună o altă întrebare, dar am ridicat mâna și l-am întrerupt: — Lorna, am stat de vorbă zilele trecute cu Marjorie Graham și mi-a spus că te anunțase că poliția avea să treacă prin Orange Drive, ca să discute cu chiriașii despre Betty, iar tu ai fugit. De ce? Lorna își rupse o unghie cu dinții și începu să-și sugă rana. Pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de urmă „mexicanului“ Lornei Martilkova în Gardena și se deplasau și ei la Tijuana, tot pentru investigații legate de filmul porno. Ancheta legistului se ținuse cu o zi în urmă. Mama lui Elizabeth Short fusese prezentă și identificase cadavrul. Marjorie Graham și Sheryl Saddon au depus mărturie despre viața dusă de Betty la Hollywood, iar Roșcatul Manley a povestit cum a adus-o pe Betty de la Dago și a lăsat-o în fața hotelului Biltmore pe 10 ianuarie. Cercetările intense făcute în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
meu dușman - birocrația al cărei sclav eram. CAPITOLUL DOUĂZECI ȘI TREI Peste două zile legătura pe care o căutam m-a izbit direct în boașe. Era propriul meu raport de teren, întocmit pe data de 17.01.1947. Sub „Marjorie Graham“ scrisesem: „M.G. a declarat că E. Short folosea diferite variante ale numelui Elizabeth, în funcție de persoana în compania căreia se afla“. Evrika! Auzisem oameni care-i spuneau lui Elizabeth Short „Betty“, „Beth“ și, o dată sau de două ori, „Betsy“, dar numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
deținutul de la Tucson. După ce l-a pus pe individ la popreală, l-am luat de o parte pe Russ și i-am spus întreaga poveste a legăturii mele cu familia Sprague - de la pontul pe care mi l-a dat Marjorie Graham în legătură cu lesbienele până la împușcarea lui Georgie Tilden. La început Russ a rămas mut de uimire, apoi m-a dus la spitalul Central Receiving. Medicul de la Urgențe mi-a făcut o injecție cu tetanos și a exclamat: — Dumnezeule, mușcăturile astea parc-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
privi. Ba chiar Închise ochii și ascultă, așteptând cu degetele Încleștate ieșirea dnei Saker. Dar și scena următoare decurse la fel de prost. — De ce deschide Alexander gura așa, Într-o parte? Îi strâmbă toată fața, Îi șopti John Singer Sargent prietenului său, Graham Robertson. Pentru că e scos din ritm, Îi șopti la rândul său Robertson. Nu-l condamn. Tu pricepi despre ce e vorba În scena asta? Nu, dar speram să-mi spui tu la următorul antract, murmură Sargent. Scena Îi punea Împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
fi asistat, În cercetările mele, de trei cupluri care au fost sau sunt custozi la Lamb House, acum proprietate a lui National Trust, care mi-au facilitat accesul În casă și m-au ajutat generos cu informații, documente și prezentări: Graham Watson, acum decedat (și primul meu agent literar) și soția lui, Dorothy; Hilary și Gordon Brooke; Sue Harris și Tony Davis. Strănepoata lui Burgess Noakes, dna Diane Davidson, mi-a răspuns cu amabilitate la Întrebări și mi-a furnizat documente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
timp. La sfârșit, aud o voce atât de rece Încât de-abia o recunosc: e Janine, o prietenă, fostă broker. Janine nu s-a mai dus la serviciu anul trecut când firma soțului său a fost cotată la bursă și Graham a intrat În posesia unei averi de genul acela care-ți permite să-ți cumperi un iaht numit Tabitha, cândva proprietatea unui văr al lui Aristotel Onassis. Pe vremea când Janine se ducea la serviciu, Împărtășeam epuizarea provocată de lupta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
tandoori, frunze uscate, o mănușă maro fără degete desperecheată - descopăr un teanc de scrisori de Crăciun nedesfăcute. Mă uit printre plicuri până când Îl găsesc pe cel cu scrisul caligrafic al lui Janine. Înăuntru, o felicitare cu un montaj de fotografii: Graham, Janine și copiii lor perfecți, plus o invitație la cină. Confirmați până la 10 decembrie. Fac și acum ceea ce fac de obicei În astfel de situații: dau vina pe Richard. (Nici nu trebuie să fie vina lui, dar cineva trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
despre marile bordeluri ale lumii? Te-ai apucat măcar de ea? — SÎnt Încă În faza de cercetare. — Îmi aduc aminte că vorbeai despre ea la școală. Spuneai că singurele lucruri care te interesează În viață sînt opiul și bordelurile. Curat Graham Greene, dar acolo era mereu cîte un șpil eroic. Fumezi ceva pipă? — Din cînd În cînd. — Nu-ți face griji, n-o să-i spun lui tata. Ce mai face bătrînul? — L-am mutat Într-un azil mai mic. Acum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de geriatrie. Cei mai mulți au cincizeci și ceva de ani - s-au pensionat devreme, și-au vîndut acțiunile sau parteneriatele, au stors tot ce-au putut din pachetele de pensionare. Complexul Costasol nu-i Sunset City din Arizona(##notă - Comunitate din Graham County, Arizona, alcătuită exclusiv din pensionari vîrstnici.##). — Am fost pe-acolo. În realitate, e un loc plin de viață. Uneori septuagenarii ăștia sînt de-a dreptul zburdalnici. — Zburdalnici... Plictisit, Crawford Își trecu palma peste frunte. Rămase privind către vilele cufundate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
GRAHAM GREENE MINISTERUL GROAZEI Traducere și note de PETRE SOLOMON POLIROM 2006 PARTEA ÎNTÎI Un om nefericit CAPITOLUL I MAMELE LIBERE „Nu trece nimeni fără autorizație.“ Micul duce I Dintrun oarecare motiv, Arthur Rowe simțise mereu o atracție irezistibilă față de bîlciuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
alte meleaguri“ este neglijabil; statul acesta avînd cel mai mare procent de locuitori născuți În țară. Materialul lor uman descinde din cel al primilor coloniști de origine engleză, germană și scoțiană, mai cu seamă scoțiană: numele scoțiene sînt deosebit de frecvente - Graham, Alexander, McRae, Ramsay, Morrison, Pettigrew, Pentland - după cum deosebit de pregnante sînt trăsăturile scoțiene În Înfățișarea lor - trupul slab și colțuros, osos și deșelat, mersul cu pași mari, rezistența și vitalitatea uriașă, mai cu seamă a locuitorilor din zona de munte din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
fără nici o scânteie de frică pe tăișul nostru călit sub jeturi fine de culoare și sens. Verdele-stins al morții date la maximum. Din clopotnițele negre ale alimentarei pleacă și ies păsările fixe ale vânzătorilor cu bucata de patrie; din adâncuri grahamul sfințește vitrina. - Domnule polițist fără mustață mandolină și gheare mă predau, am pierdut spitalul, nu mai pot! - Carevasăzică și dumneata cauți Grahaalul!? - Nu, Spi-ta-lul! - Ascultă dom’le, e cel cu Haralambie Gheorghe ce le te...? - Da, da! - Păi ăsta-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
nopți pe o canapea în living, de a fi trezit brutal în fiecare dimineață când Joan și chiriașii ei treceau prin cameră spre bucătărie ca să ia micul dejun. Ambii chiriași erau de fapt de la politehnică, nu de la universitate. Unul era Graham, care urma un curs de regie de film, și o studentă de la arte foarte timidă și necomunicativă, pe nume Phoebe. A devenit curând clar că nu erau ușor de evitat: Joan guverna o gospodărie militarizată și în bucătărie era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și ar fi putut fi chiar plăcută dacă s-ar fi făcut puțin efort în acest sens: așa cum era, am mâncat la lumina orbitoare a unui bec atârnat de tavan și sub privirile mustrătoare ale câtorva afișe - toate aparținând lui Graham, după cum aveam să descopăr - care promovau cauze politice și filme străine (dintre care Tout va bien al lui Godard a fost singurul pe care l-am recunoscut). Un timp am fost mai mult sau mai puțin exclus din conversație, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
am spus încercând să mă arăt entuziasmat și nereușind. — Dar, spuse ea, evident dezamăgită de reacția mea, probabil că vrei să lucrezi. N-aș vrea să intervin între tine și muza ta. — Despre ce e vorba? O nouă carte? întrebă Graham servindu-se cu încă o porție de orez. Cam așa ceva. Graham a citit prima ta carte, spuse Joan. Nu-i așa? — Am început-o. Luă o îmbucătură imensă și o îndesă pe gâtlej cu puțin vin. Dar n-am putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ea, evident dezamăgită de reacția mea, probabil că vrei să lucrezi. N-aș vrea să intervin între tine și muza ta. — Despre ce e vorba? O nouă carte? întrebă Graham servindu-se cu încă o porție de orez. Cam așa ceva. Graham a citit prima ta carte, spuse Joan. Nu-i așa? — Am început-o. Luă o îmbucătură imensă și o îndesă pe gâtlej cu puțin vin. Dar n-am putut să merg mai departe de primele două capitole. Îmi place sinceritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]