2,045 matches
-
s-au succedat după hotărîrea papei; Pelagius a scris un nou tratat, Despre liberul arbitru, iar Augustin a reluat acțiunea de combatere a ereticului prin două opere scrise în 418 și legate între ele, una Despre harul lui Cristos (De gratia Christi) și alta Despre păcatul originar (De peccato originali); acestea le sînt trimise lui Albina, Pinianus și Melania care, la Ierusalim, încercaseră să obțină de la Pelagius rectificări ale doctrinei sale privitoare la păcatul originar și la har, iar Augustin reia
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
fără să ceară părerea papei. în mare grabă, Zosimus a trebuit să revină asupra propriilor hotărîri și să confirme printr-o epistolă (așa-numita Tractoria) condamnarea celor doi. Bibliografie. CSEL 42, 1902 (De perfectione iustitiae hominis; De gestis Pelagii; De gratia Christi et de peccato originali: C.F. Urba, I. Zycha); BA 22, 1975 (De gratia Christi... De natura et origine animae: J. Plagnieux, F.-J. Thonnard, A.C. de Veer; cf. și BA 21). 14. Polemica antipelagiană: conflictul cu Iulian de Eclanun
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
propriilor hotărîri și să confirme printr-o epistolă (așa-numita Tractoria) condamnarea celor doi. Bibliografie. CSEL 42, 1902 (De perfectione iustitiae hominis; De gestis Pelagii; De gratia Christi et de peccato originali: C.F. Urba, I. Zycha); BA 22, 1975 (De gratia Christi... De natura et origine animae: J. Plagnieux, F.-J. Thonnard, A.C. de Veer; cf. și BA 21). 14. Polemica antipelagiană: conflictul cu Iulian de Eclanun în Italia, totuși, condamnarea lui Pelagius a făcut senzație, și nu atît din cauza intervenției
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
naturală și, în consecință, nici puterea de a face bine. De aceea, tot potrivit lui Pelagius, harul lui Dumnezeu nu influențează voința omului, ci constă doar în iertarea pe care Dumnezeu, judecător milostiv, o acordă pentru păcatele noastre (cf. Augustin, De gratia et de libero arbitrio 14, 27). Libertatea lui Adam a rămas totuși intactă după căderea lui în păcat. Augustin s-a ridicat împotriva acestei concepții, chiar dacă trebuie să recunoaștem că afirmațiile lui nu coincid în întregime cu acelea făcute înainte de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ci răul pe care nu-l voiesc... Om nenorocit ce sînt! Cine mă va izbăvi de trupul morții acesteia? Harul lui Isus Cristos, Domnul nostru”*. Prin urmare, harul lasă absolut intact liberul arbitru, după cum scrie și în Scriptură (cf. De gratia et de libero arbitrio, 2, 2), însă diferența dintre omul care primește harul și omul care nu-l primește constă în chiar eficacitatea liberului arbitru: cine nu are harul își dă seama că, chiar dacă vede binele, nu-l poate săvîrși
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
antipelagiană. în 426-427 a trebuit să revină asupra problemei harului și a liberului arbitru și să-și susțină concepția conform căreia harul este absolut necesar pentru săvîrșirea binelui. A făcut-o scriind o carte despre Har și liberul arbitru (De gratia et de libero arbitrio) pe care a trimis-o starețului și călugărilor mănăstirii din Adrumeto, care, pentru a-i contesta doctrinele, se folosiseră chiar de o epistolă a episcopului de Hippona (nr. 194) adresată lui Sixt (viitorul papă Sixt al
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
-lea). în afară de această operă, Augustin răspunde și cu două scrisori (nr. 214 și 215) care o explică pe cea precedentă; o legătură (chiar dacă mai puțin strînsă) cu aceeași chestiune are și tratatul următor despre Mustrare și har (De correptione et gratia), compus pentru a-i combate pe cei care credeau că, dacă Dumnezeu îi dă omului buna voință și puterea de a săvîrși binele, așa cum se spune în Filip. 2, 13 și cum Augustin repetase de atîtea ori, atunci păcătoșii nu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
tîrziu, o a doua carte, intitulată Despre darul perseverenței (De dono perseverantiae), în care explică faptul că și perseverența în credință, asemenea nașterii în om a credinței, este un dar de la Dumnezeu. Bibliografie. Ediții: PL 44; BA 241, 1962 (De gratia et libero arbitrio; De correptione et gratia; De praedestinatione sanctorum; De dono perseverantiae: J. Chéné, J. Pintard); NBA 20, 1987 (La grazia e il libero arbitrio. La correzione e la grazia..., intr. și note A. Trapé, trad. it. M. Palmieri
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
darul perseverenței (De dono perseverantiae), în care explică faptul că și perseverența în credință, asemenea nașterii în om a credinței, este un dar de la Dumnezeu. Bibliografie. Ediții: PL 44; BA 241, 1962 (De gratia et libero arbitrio; De correptione et gratia; De praedestinatione sanctorum; De dono perseverantiae: J. Chéné, J. Pintard); NBA 20, 1987 (La grazia e il libero arbitrio. La correzione e la grazia..., intr. și note A. Trapé, trad. it. M. Palmieri). în sfîrșit, mai amintim, nu pentru că s-
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
toți oamenii, nu numai la cei cinstiți și aleși, în timp ce Augustin interpretase versetul lui Pavel în mod restrictiv, ca o referire la cei ce se mîntuie efectiv. într-o scrisoare din 429-430 trimisă unui anume Rufin (Epistula ad Rufinum de gratia et libero arbitrio), Prosper spune că unii membri ai comunității monastice din care face el parte scriseseră prelegeri (collationes) contra lui Augustin, pe care el, însă, îl apăra. Prosper nega că Augustin ar fi propovăduit într-adevăr lucrurile de care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
au nici o legătură cu meritele sau păcatele, dar nu se abat nici o clipă de la ideea de dreptate. La puțină vreme după aceea (433-434) a scris tratatul Despre harul lui Dumnezeu și despre liberul arbitru împotriva celui ce scrie Prelegeri (De gratia Dei et libero arbitrio contra Collatorem), adică împotriva lui Ioan Cassian, considerat de obicei șeful școlii semipelagienilor. Tot din perioada petrecută la Roma, și cu un conținut exegetic mai evident, este o Exegeză a Psalmilor (Expositio Psalmorum: de la nr. 100
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ales după ce Ambrozie le tratase în mod strălucit, stabilind o teologie a Sfintei Treimi care a devenit o adevărată normă pentru Occident. b) Predestinarea și liberul arbitru De mai mare actualitate este în schimb tratatul Despre harul lui Dumnezeu (De gratia Dei), compus din două cărți, unde, așa cum spune Ghenadie, Faustus ne învață că „harul lui Dumnezeu întotdeauna îndeamnă, precedă și ajută voința noastră, iar răsplata pe care și-a obținut-o liberul nostru arbitru pentru pioasa lui osteneală nu e
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a păstrat ceva din bunătatea esențială. în această doctrină a scriitorului se regăsesc ecouri (așa cum se întîmplă deseori la acești scriitori cultivați din Gallia) ale unor doctrine de origine stoică potrivit cărora conceptul de bine este înnăscut la oameni. Prima gratia, pe care Dumnezeu a vrut s-o dăruiască omului în momentul creației, n-a dispărut așadar cu totul. în consecință, natura umană este considerată în esență pozitivă, și scriitorul afirmă că darurile naturii (aproape) coincid cu darurile harului, în timp ce pentru
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Faustus; pentru un punct de vedere general: P. Courcelle, Les lettres grecques..., cit.; E.L. Fortin, Christianisme et culture philosophique au cinquième siècle. La querelle de l’îme humaine en Occident, Et. Augustiniennes, Paris, 1959; studii aplicate: M. Simonetti, „Il De gratia di Fausto di Riez”, în Studi storico-religiosi, 1 (1977), pp. 125-145; Idem, Fausto di Riez e i Macedoniani, Aug. 17 (1977), pp. 333-354; C. Tibiletti, Libero arbitrio e grazia in Fausto di Riez, Aug. 19 (1979), pp. 259-285; Idem, „La
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pe Ioan Cassian să respingă ideile patriarhului de Constantinopol, prin scrierea Despre întruparea Domnului (cf. p. 000). în 431 scrie cele Zece capitole despre har enunțate de episcopii ce au ocupat înainte Scaunul Apostolic (Praeteritorum sedis Apostolicae episcoporum auctoritates de gratia Dei) în apărarea doctrinei augustiniene a harului. Această scriere a fost anexată de Celestin I la epistola trimisă de el episcopilor din Gallia pentru a apăra prestigiul lui Augustin, a cărui autoritate era contestată de călugării din Provence. în 439
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Livres des Maccabées, Paris, 1946. Acerbi, A., L’Ascensione di Isaia. Cristologia e profetismo in Siria nei primi decenni del II secolo, Milan, 1989. Alexander, P. J., Byzantine Apocalyptic Tradition, Berkeley, 1985. Alexandre, M., Philon d’Alexandrie, De congressu eruditionis gratia, Paris, 1967. Alexandre, M., Le Commencement du Livre. Genèse, I-V : la version grecque de la Septante et sa réception, Paris, 1988. Amiot, F., Saint Paul, épître aux Galates, épîtres aux Thessaloniciens, Paris, 1997. Andrei, O., „Aspetti del costruirsi della (e
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
întregii țări, socotită „moșie” a sa, având deci dominium eminens asupra întregului pământ al acesteia 67 și bucurându-se de o autoritate neștirbită (intervenea, ca factor moderator și de cenzură, doar „obiceiul pământului”), „din mila lui Dumnezeu” (božieja milostiju, Dei gratia) - care este un principiu al monarhiei sacre, comun Imperiului de Răsărit și celui de Apus68 - și, „cu voia lui Dumnezeu” (proizvoleniem božiem). El, acest Domn, care i-a principalele decizii politice, stabilește dările, comandă armata în război, ține judecăți cu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Mare (Epistula III): Tua predicatione qui litteras nesciunt, quid divinitus precipiatur, agnoscent („Prin predica ta, cei ce nu cunosc literele află ce se învață în chip dumnezeiesc”); și la Florian din Arles (Epistula III): Sermone vestro cotidie hi qui caelestibus gratia commisi sunt erudiantur („Cu predica voastră zilnic se instruiesc cei ce s-au încredințat milei cerești” (cf. Riche, op. cit., p. 503). 34. H. Rugg, The Education of Teachers, Harper, New York, 1952. Ideea „termenului academic nenorocit” a fost enunțată mai întâi
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Estudios Onienses, vol. I, Madrid, 1940), și „Cultura humanística de S. Vicente de Lerins” (Mélanges Lebretan, vol. I, Paris, 1951). Despre Faustus aflăm, din aceleași surse, că a devenit episcop de Schanz în 462. Faustus a publicat lucrarea sa De gratia Dei în anul 475, sub influența Sfântului Augustin, chiar dacă ideile pelagiene nu lipsesc. 20. Cf. P. Lejay, Le rôle théologique de Césaire d’Arles, Paris, 1906 (apud Riché, op. cit., p. 341). 21. Pentru detalii despre refugiul lui Caesarius la Lérins
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
preaînvățatului Beda din fericitul neam al anglilor”). Se pare că Beda Venerabilul petrecuse ceva vreme în mănăstirea lui Egbert, pe care îl îndrăgise. În Epistula ad Ecbertum (vezi nota anterioară) găsim mărturisirea nostalgică a Venerabilului: Cum tecum aliquot diebus legendi gratia in monasterio tuo demorareo („Pe când zăboveam cu tine câteva zile, în mănăstirea ta, ca să citesc”) - cf. Riché, op. cit., p. 455. 10. Alcuin, „Versus”, în Poetae latini aevi Carolini, I, 1433-1545. Despre acest poem pedagogic medieval, o exegeză completă a realizat
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
unei părți importante - manifestarea ca ființă liberă. Această sacrificare se plătește cu diluarea creativității, a încrederii în ceilalți - oricât de apropiați -, cu trunchierea permanentă a gândului, cu nemărturisirea victoriei și a păcatului. În final, rămâne povara sufletului greu marcat de gratiile și sârma ghimpată ale călăului mereu amenințător în fața voinței de a scutura ceva din ceea ce simți apăsător. Să vezi negru și să-l declari alb, să știi binele și să spui contrariul, să vrei ceva și să declari lipsa dorinței
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
a creat și creează la noi probleme de percepție și acceptare, mai ales din teama etichetării. Cuvântul psihoterapie este mult mai apropiat de cuvântul psihiatrie decât de psihologie, iar conotația sa trimite la reprezentarea spontană a Spitalului „Socola” și a gratiilor la ferestre. Din aceleași motive, multe personalități, chiar politice, își numesc psihoterapeutul „sfătuitor/consilier”, dar și pentru că se asociază cu ideea de slăbiciune interioară. Noi putem schimba numele realităților după nevoile noastre emoționale sau ale satisfacerii eului orgolios, însă falsificările
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
directorului Dumitrescu din 25 decembrie 1949: Ați fost induși în eroare de către șefii voștri, care vă învățau ca într-o mână să țineți crucea, iar în cealaltă pistolul. Voi va trebui să ajungeți până acolo încât să rupeți cu dinții gratiile acestea și să vă duceți la Aiud, unde vă sunt șefii, să-i luați de beregată și să le cereți socoteală pentru ceea ce au făcut din voi ș...ț. Uitați-vă la Nuty ș„Nutti” Pătrășcanu - n.n.ț: a făcut
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
lat., „Deșertăciunea deșertăciunilor, toate sunt deșertăciune”); Vedi Napoli, e poi mori! (it., „Să vezi [orașul] Neapole și apoi să mori!”); Veni, vidi, vici (lat., „Am venit, am văzut, am Învins”); Verba volant, scripta manent (lat., „Cuvintele zboară, scrisul rămâne”); verbi gratia (v.g.) (lat., „de exemplu”); Veritas odium parit (lat., „Adevărul stârnește ură”); Veto! (lat., „Mă opun!”); Vincit omnia veritas (lat., „Adevărul le Învinge pe toate”); violon d’Ingres (fr. „vioara lui Ingres”); Vivat, crescat, floreat! (lat., „Să trăiască, să sporească, să
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
În ger, nu asigurau hrănirea lor etc., aplicând un regim de exterminare...”. Toți aceștia au fost amnistiați ulterior prin decrete, la intervenția ministrului de Interne. Multora dintre cei care au fost condamnați de formă, după grațiere, puținii ani petrecuți după gratii le-au fost trecuți ca vechime În muncă. (Dependența cadrelor de șefii lor ierarhici era totală.) Urmând tiparele de brutalitate ale comandanților de penitenciar, subalternii lor din acele unități le-au urmat exemplul, aplicând același tip de regim de exterminare
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]