12,265 matches
-
semestrul VII) este dominat de cursul despre „Goticul german“ al lui Paatz și de un seminar despre Platon al lui Picht. În sfîrșit, în al patrulea semestru (semestrul VIII) există un curs de o oră al lui Schuchardt despre „Templul grec“ și o prelegere de trei ore a profesorului Nestlé despre Sofocle. În afara cursurilor și seminarelor de filozofie ale lui Heidegger și a seminarului platonician, secțiunea filozofică mai cuprinde, în semestrul V, un curs sintetic de două ore despre „Istoria filozofiei
Alexandru Dragomir, destinul deturnat al unui filozof by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Memoirs/13242_a_14567]
-
popular și a luat forma unui festival anual cu pronunțat caracter exoteric și carnavalesc: „misterele din Samothrace erau deopotrivă deschise bărbaților și femeilor, sclavilor și oamenilor liberi, fiind mai deschise decât cele Eleusine (care limitau inițierea la vorbitorii de limbă greacă). Oameni din diferite părți ale Mediteranei, în special din Tracia, Asia Mică, Macedonia și Grecia călătoreau spre sanctuar pentru festivalul anual (data festivalului fiind necunoscută) sau pentru inițiere. Legenda spune că și Filip al Macedoniei, tatăl lui Alexandru cel Mare
Shakespeare și colindele românilor by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2971_a_4296]
-
Faptul că celții au cunoscut și practicat cultul zeităților din Samothrace reiese și din saga irlandeză mai sus citată, în care mitul celt despre „insula femeilor” sau „insula fecioarelor” (în irlandeză, tir na mban) nu ar fi decât indigenizarea mitului grec despre Amazoane, cele care, prin regina lor Myrina, au instituit cultul Cabirilor la Samothrace. Aceeași legendă celtică pomenește și de o „insulă a bucuriei”, în care „oamenii râd în hohote cu gura până la urechi” - posibilă reminescență a mitului grec despre
Shakespeare și colindele românilor by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2971_a_4296]
-
mitului grec despre Amazoane, cele care, prin regina lor Myrina, au instituit cultul Cabirilor la Samothrace. Aceeași legendă celtică pomenește și de o „insulă a bucuriei”, în care „oamenii râd în hohote cu gura până la urechi” - posibilă reminescență a mitului grec despre „insulele fericiților” (eadem Leuce et Macaron appellata), mirificul topos cu ecouri în folclorul românesc, unde avem colinzi despre mânăstirea Albă din „al mării negre prund/ Ler, Doamne, Ler”, „mănăstirea cu nouă altare/ Hoi Leronda Lerului Doamne”, construită de mândrul
Shakespeare și colindele românilor by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2971_a_4296]
-
astăzi teama și antipatia față de directorii administrativi. Prodecanul ne-a sfătuit să ne retragem, deoarece nu am fi reușit la examene. Deci nu ne exmatriculau; ne comunicau că o să picăm. Nu ne-am retras. La algebră superioară era un profesor grec în vîrstă, Arghiriade, care avea sarcina să nu ne treacă, ceea ce el însă a refuzat. Am luat examenul la algebră, dar ulterior am fost exmatriculat. Profesorul n-a pățit nimic; tipic pentru România. Nu știu ce ar fi pățit în Uniunea Sovietică
Ioan Holender: Ultimii ani în România by Magdalena Mărculescu () [Corola-journal/Imaginative/14725_a_16050]
-
ca o frumusețe, un har și o noblețe a ei... un bine neales". Apetența filozofică se regăsește și în studiile de istorie literară ale lui Petru Creția. Astfel, recunoaștem interesul pentru conceptul de înstrăinare atît în studiul său despre epigrama greacă tîrzie cît și în magistralul eseu Despre exotism (1974, republicat în vol. Epos și logos). Petru Creția identifică în epigrama greacă din secolele IV-V d. Cr. componentele alienării ,,exprimate ca meditație lirică și deloc ca expresivitate filozofică specializată" - printre
Petru Creția ca filosof by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/14876_a_16201]
-
istorie literară ale lui Petru Creția. Astfel, recunoaștem interesul pentru conceptul de înstrăinare atît în studiul său despre epigrama greacă tîrzie cît și în magistralul eseu Despre exotism (1974, republicat în vol. Epos și logos). Petru Creția identifică în epigrama greacă din secolele IV-V d. Cr. componentele alienării ,,exprimate ca meditație lirică și deloc ca expresivitate filozofică specializată" - printre care înstrăinarea de propriul trecut. El constată la Palladas (360-430 d. Cr.) prima atestare printr-un cuvînt (allotriothentes) a ideii de
Petru Creția ca filosof by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/14876_a_16201]
-
ar fi să ne macere în zori pîn'la suflete, Ci numai de-un fluture, Dormind pe o scîndură, Ce-adînc mă îngîndură... 2. Trăiesc la barieră Mari fluturi ce disperă Că nu mai pot să treacă La noi din lumea greacă. Ci țipă-acolo singuri Pînă ce morți de friguri Sînt îngropați sub șine, Printre traverse line, Pe unde trec marfare Cu scînduri răpitoare Și-s palide cantoane Muiate-n bulioane....
Scrisorile lui Julien Ospitalierul by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16804_a_18129]
-
acești tineri minunați", ,tinere vlăstare" etc.; în perioada dinainte de ultimul război mondial, în această zonă stilistică se plasau mai mulți termeni de sursă religioasă, printre care de mare succes se bucurau ,apostol" și ,apostolat". Dascăl e un cuvînt de origine greacă (didaskalos), intrat în română și pe filieră slavă, prezent în cele mai vechi texte, cu sensul de ,persoană care învață pe alții" și chiar de ,om învățat" (pentru Miron Costin, Ovidiu e ,dascal Ovidie"); treptat, s-a specializat pentru semnificația
Dăscălime by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11074_a_12399]
-
Tablou dimovian e numai unul între altele: ,Din negrele cetăți hitite/ Veni un zvon de zinc și nea/ Arhipelaguri Aramite/ Cu vânturi dulci de acadea// Și de la țărmul mut și rece/ Porni o flotă de mărgean/ Prin valurile sfinți și grece/ Prin ape reci de prin ochean(...)// Asimetrii și asfodele/ Prin margini dure de palat/ Prin turnurile de mărgele/ Infante dulci de alintat// În murmuri se răsfață grele/ Cu fața în parfum și fard/ Lingoarea verde de pe stele/ Se varsă palidă
Fulgi de poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11092_a_12417]
-
să cânte niște cântecele satirice despre generalul triumfător. Concomitent cu conștiența strălucirii vieții și a realității gloriei lua naștere o detașare ironică. În același fel, fără să fi fost nevoie de satirele unui Lukianos, era multă ironie în viețile zeilor greci, nici realitatea cerească a acestora nefiind cruțată de suflul ascuțit al ironiei. Așa cum în existență se află mult din ceea ce nu e realitate și cum în personalitate se află ceva care, cel puțin la un moment dat, e incomensurabil în
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]
-
discuția continuă. Eu am, însă, cartea dumneavoastră, în care regăsesc libertatea de a gând din alte locuri - și ca dumneavoastră. Trebuie să vă fac, totuși, o imputare - care privește dedicația; dacă ați ști cât de mult se emoționează simțul meu grec al spaimei, inspirat de chiar umbra ,reușitei". Ca să vă lămuresc, prima oară când o să am plăcerea să vă revăd am să vă povestesc un număr incalculabil de lucruri care și pe Victor l-ar înveseli. Nu-i lipsiți prea mult
Martha Bibescu - Scrisori inedite by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11142_a_12467]
-
firea poetică, melancolică. Era în ea un amestec de caracter tipic grecesc cu o neașteptată blândețe și chiar cu o fragilitate excesivă în fața vieții. Melancolia care o cuprindea adesea, slăbind-o, o recunosc, din păcate, și în mine. între ramura greacă și cea ardeleană, petrecându-mi vacanțele jumătate la Tulcea (ca să mă apropii de colonia și de mentalitatea tipic fanariote), jumătate la Cluj (unde erau verii mei și unde trebuia să învăț să fiu ardelean), nu mai știam prea bine unde
O biografie by Andrei Serban () [Corola-journal/Journalistic/10649_a_11974]
-
asupra societății și a familiei, o atitudine socială, intelectuală și morală - cu intersectări subtile și diferențe semnificative. Sonoritatea numelor e la fel de ciudată, aproape exotică, în context românesc. Moromete ar putea fi slav la origine (ca vocabulă), după cum Ioanide e vag grec. Terminația vocativă în "e" din ambele cazuri creează impresia unei identități de structură fonetică. Moromete mi se pare, în anumite privințe, o replică la Ioanide. Seamănă atitudinea celor doi față de lume (abstragere și detașare), destinul lor social și familial (ca
Moromete și Ioanide by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10683_a_12008]
-
ei. E suficiet să pășim cu pașii acestei avansări milimetrice sau să urmărim cu atenție direcția descrierii pentru a avea brusc imaginea cinetică din interiorul textului. De exemplu poemul Fedra. Se poate bănui că referința la complexul personaj din mitiologia greacă preluat apoi, cum se știe, mai cu seamă într-o dramă de Racine, are în vedere tot contextul copilăriei. E vorba de o relație de iubire ilicită. Dar nu regăsim aici iubirea sexuată, plină apoi de remușcări, ba și de
Umberto Saba și "privilegiul durerii" by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/10893_a_12218]
-
secol și jumătate distanță, n-are cum mai ieși o revoluție. Optzecismul e, așadar, un trend cultural cu premise, trădate, de filozofie socială. O întoarcere, în forță, a scriitorului ,citit", cultivat, în bună tradiție interbelică (,ancorele" Magdei Cârneci în poezia greacă modernă, sau în literatura franceză, cu rădăcini românești, a lui Celan sau Fundoianu-Fondane conturează un anume profil) și a gustului pentru călătorii, pentru experiențe, după atîta ,închidere". O plecăciune făcută, cu toată detașarea modernității (foarte) tîrzii, diferenței fondatoare. Ceva mai
Critimixuri și alte fixuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10983_a_12308]
-
dedogmatizarea" vieții, a trecut în epoca noastră într-o anxietate generată tocmai de suspectarea certitudinilor, de treptata lor abolire. Răspunsul la acest vid al încredințărilor ferme este nu doar intensificarea pînă la obsesie a operației analitice (scepticismul derivă din cuvîntul grec skeptomai, cu înțelesul de-a examina, de-a observa), ci și o îngroșare a contrarietății, deci o stare de permanentă alarmă, de conflict cu lumea, o exacerbare a negației. Dacă nimic nu e sigur pe lumea asta, de ce să nu
Între slăbiciune și forță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11003_a_12328]
-
în principal, orice tratat de logică, orice lucrare respectabilă din domeniu nu poate să ocolească lucrurile fundamentale: premisele, principiile, relațiile, metodele. Ultimul capitol al Jocurilor manierismului logic, intitulat De la Hermes la Satan, ne (re)amintește ceea ce Logosul era pentru cultura greacă (un dar pe care zeii l-au făcut oamenilor) și ce era pentru mentalitatea creștină (Verbul ca principiu creator), precizări generice în a căror zare a fost concepută lucrarea. în ce privește sofismul, opiniile nu sunt împărțite, dar exprimarea lor poartă în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
dionisiacă, sofiștii vor cuprinde în retorica greacă mai întâi asianismul și mai apoi aticismul, ei vor promova artificiul stilistic și literatura, vor conduce la sinuos și deformare și li se va atribui numele de manieriști ai antichității, iar sofistica (luminismul grec), după ce speculează excesiv teza protagorasică a omului măsură a tuturor lucrurilor, ceea ce duce la ideea labirintului, poate fi apreciată drept „capitolul cel mai spectaculos al logicii, partea ei manieristă”. Sofismele de supoziție de genul falsei dileme privesc generalizările pripite, particularizările
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
1907, de T. Arghezi. Poezia lui Nicolae Labiș avea embrionul care a dobândit carne și oase, s-a închegat, în poezia generației șaizeci, în poezia celor de o vârstă cu el. Labiș e un reper. Antologia Poezia Românească, a poetului grec Iannis Ritsos, care apare în Grecia în 1959 și cuprinde poeții români contemporani marele poet grec, începe cu T. Arghezi și se încheie cu N. Labiș. Da. Cu Labiș se încheia o epocă în poezia contemporană română - și tot cu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
s-a închegat, în poezia generației șaizeci, în poezia celor de o vârstă cu el. Labiș e un reper. Antologia Poezia Românească, a poetului grec Iannis Ritsos, care apare în Grecia în 1959 și cuprinde poeții români contemporani marele poet grec, începe cu T. Arghezi și se încheie cu N. Labiș. Da. Cu Labiș se încheia o epocă în poezia contemporană română - și tot cu Labiș începe o nouă, strălucită epocă în spațiul poeziei românești. Ion Alexandru - foarte tânăr si în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
ca poezia românească să-și spună cuvântul. Cuvântul ei deplin, decisiv. Nu aș vrea să mă întind mai mult în aceste note, care, după cum am pomenit și mai înainte, nu aspiră decât de-a fi o călăuză amicală a cititorului grec, la unele, dacă nu la toate ariile generației șaizeci. înainte de a încheia, aș vrea să mulțumesc prietenilor mei români, care, pe toată durata muncii mele intensive și insistente, au stat alături de mine, colaboratori neobosiți. în special, vreau să-i mulțumesc
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
ar fi fost în stare să dea cititorului nici macar o palidă imagine a unei capodopere care a îndrăznit să se măsoare cu Axion Esti, a lui O. Elitis. Sper totuși cu cei treisprezece poeți prieteni să fi putut da cititorului grec o mică dar importantă mostră a tuturor înclinațiilor și tendințelor și poate și a nivelurilor poeziei românești a genrației șaizeci. Prietenilor pentru care nu mi-a stat în putință să-i includ în paginile acestei cărți, împreună cu întreaga mea dragoste
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
atât: dacă pentru Elitis, traducerea-i o a doua scriere și pentru Borjes o rescriere, și încă tot după Borjes: «ceea ce variază nu-s formele de scriere, ci formele de citire » facă-se ca această culegere să constituie pentru cititorul grec o a doua citire, sau o con-citire (o citire împreună) a cititorului și a traducătorului, a celor 14 poeți români, cu mereu nestinsa dragoste a traducătorului pentru poezie și pentru cititorii ei. Hristos Ziatas și totuși Poetul - coroană de spini
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
la Biblioteca Națională. Din 1975, însă, patria lui devine exilul, purtând în inimă două doruri: unul grecesc, celălalt românesc. Activează în cadrul amplei comunități grecești din Canada, dar revine statornic și în patria natală, Elada. Publică volume de poezie în limba greacă, dar traduce și din literatura română în limba lui Kazantzakis. Darie Novăceanu i-a tradus primul volum de versuri publicat în România, la Editura Albatros, în anul 1974. Debutul, însă, avusese loc în anul 1971, cu cartea „Sine Obsoniis”, apărută
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]