2,649 matches
-
că ți-e bine nu contează cât îmi e de dor doar atâta tot învață-mă să pot să trăiesc de-acuma fără tine La ceasul depărtărilor târzii când îngerii ne-au prevestit dezastre ochii mei s-au îmbrăcat în gri să jelească toamna despărțirii noastre Ce ți-am fost ce-ai fost nu mai are nume am șters și adresa unde ne am aflat ne-au rămas atâtea amintiri comune și o despărțire greu de îndurat Nu am ce să
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
îndurat Nu am ce să-ți iert nu ai ce mi ierta ne-am iubit prea mult și prea târziu viața mea de-acum de-acum viața ta risipire-n toamnă Când îți scriu ochii mei s-au îmbrăcat în gri să jelească toamna despărțirii noastre nu-ți mai sunt iubire tu n-ai să-mi mai fii îngerii ne-au prevestit dezastre Aprilie, ultima ninsoare Iubirea mea sunt vișinii în floaresărută-mă sub albul nesfârșit. îi scutură Aprilie, ninsoare... stârnește vântul
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
a murit și cântecul mai doarme Ce rânjet diabolic se naște-n umbra hâdă! Grimasele dansează și-ncep, pe rând, să râdă ... Mă doare iar cum seara se pleacă peste zi Și mă aduni din vise, tu noaptea mea cea gri; Eu aș pleca din tine, te-aș părăsi și mâine într-o poveste tristă, să fiu cu sare ... pâine ... Veghetori Culori din curcubeie, penel și zeiisori îmi sunt în nopți și vise, tăcuții veghetori. I-am desenat cu dorul de
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
și bărbia ușor ascuțită. Expresia ei era absentă și visătoare. M-am întrebat dacă era bine și dacă i se spusese despre moartea tatălui ei. Mi-a fost adusă fata. Nu moștenise frumusețea mamei sale. Purta o robă din satin gri și arăta groaznic. Trăsăturile nu i se schimbaseră, și era slabă ca o scândură. Îmi amintea de o vânătă înghețată care s-a oprit din creștere. Nu a îndrăznit să stea jos când am invitat-o. Moartea mamei ei trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
FEBRUARIE Alb Nevåzutul se încrețea dinspre orizont Valuri de spumå apropiindu-se în stop-cadruri regizate de umbrele îmbråțișate gri desenând coapse mângâiate de priviri sau gânduri vânturate peste dunele håituite de ger Albinele pufoase cårau din cer cu osârdie nectar alb și înghețau în fagurele nesfârșirii de alb
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1597]
-
ROSTIREA TRISTELOR Så nu-mi ascundeți lângå ochi parfumul de apus de toamnå Când zarea se revarså peste cramå și straiul de pådure se destramå Så nu îmi îndoiți în sunet vibrantele chemåri de ducå sau vânturile gri så îmi ajungå gonite din câmpii la strungå Så nu îmi spuneți vorbe-n van culese de prin boabele de rouå Îmi e-ndeajuns så-mi simt în grâi rostirea tristelor istorii dintr-o poveste ce încå plouå
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1621]
-
preferi autobuzul? ― Prefer somnul. ― Ok, atunci eu am plecat. Cu siguranță știa exact ceea ce urma să se Întâmple. ― Așteaptă! am țipat după ea. Fir-ar să fie! M-am ridicat Înjurând În șoaptă, mi-am tras pe mine o bluză gri Împletită și o fustă la limita lungimii admise, m-am dat cu ruj În timp ce Maria mi-a pieptănat și prins părul și mi-am Îndesat În geantă toate caietele de pe birou. Totul a durat mai puțin de zece minute, ca
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
dar când m-am Întors arăta foarte bine. Adi era Îmbrăcat În negru și purta inelul acela care-mi plăcea la nebunie. Era prima oară când Îl vedeam cum părul lung și Întunecat desprins. În combinație cu ochii lui albaștri gri, arăta puțin Înfricoșător. ― Bună, vampirule. ― Alisia! Adi mă cuprinse Într-o Îmbrățișare prietenească. ― Arăți grozav. ― Mersi, am spus. Și tu. Maria zâmbi În timp ce Adi veni să o sărute pe păr. ― Singure acasă? Întrebă Adi. ― Da, râse Maria. Miracolele chiar se
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Cel puțin pe dinafară. îmi luasem ceea ce eu numeam rochia mea de femeie matură. îi spuneam așa fiindcă nu era neagră, nu era făcută din licra și nu mi se vedea linia chiloților prin ea. Rochia asta era de un gri întunecat și avea o croială demnă de-o călugăriță. Din cauza acestor calități, hotărâsem că nu era bună de nimic, dar Brigit mă obligase s-o cumpăr. îmi spusese că într-o zi o să-mi prindă bine. Eu îi răspunsesem că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cocktail la Soho House. Petrecerea dată în cinstea unei amice, tânără scriitoare, care tocmai își publicase prima colecție de povestiri. Am urmărit cum un mănunchi de petrecărețe de frunte, toate îmbrăcate din cap până-n picioare în alb (care e noul gri al sezonului, care a fost noul negru al sezonului trecut), s-a poziționat într-un colț, lângă niște rafturi cu cărți. Patrick McMullan, fotograful monden numărul unu, a început să se foiască și el prin preajmă. Fetele, timide foarte, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
a văzut de drum, în lungul holului. Înfuriată, am mărșăluit către biroul lui Vivian, apoi, fără să mă mai obosesc să bat la ușă, am dat buzna înăuntru, ca s-o găsesc pe Lulu - absolut previzibil, perfectă, într-un costum gri pal și cu un șirag de perle la gât - deja așezată pe un scaun, la birou, chiar în fața șefei. — L-ai concediat pe Phil? am fumegat. Cum ai putut, Vivian - e cel mai bun editor pe care-l avem! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
cert nu de patruzeci și...? Nu, zise Barney. Mai tânără. O zise pe un ton oarecum ezitant. — Nu ești foarte exact, zise inspectorul. — N-am ce face, îi replică plângăreț Barney. Vezi o femeie undeva în fundul unui puț imens și gri, cu un val de ciment plescăind peste ea, și zău că nu te-apuci s-o întrebi ce vârstă are! — Aici ai dreptate. înțeleg foarte bine, dar dacă ți-ai putea da totuși seama... Mai era ceva deosebit la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
să ridice privirea, când vocea ghidului se înălță, brusc, peste tonalitatea obișnuită. — A, iată tovarășa secretară. Înseamnă că ședința biroului executiv s-a încheiat. Iată, puteți vorbi chiar cu tovarășa... Lângă dactilografă aparuse o gospodină scundă, modest îmbrăcată. Fustă groasă, gri, jachetă de lână tricotată, albastră. Ochelari, nas lung, păr puțin, încâlcit. Întindea o mână mică, umedă, cu unghiile tăiate până la carne. — Ați venit, desigur, tot pentru noua lege. Este o măsură de stat, n-o pot discuta... Vocea era răgușită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
gripa și are febră. Mai vino pe la jumătatea săptămânii. Atunci o să poți să vorbești cu ea. — Nu, David, a spus tare nepoata mea, coborând treptele. Mă simt foarte bine. Purta o pereche de jeanși negri, vechi, și un tricou gros, gri; într-adevăr, părea obosită, deloc în formă. Palidă și slabă, cu cearcăne întunecate sub ochi, trebuia să se țină de balustradă ca să coboare, îndreptându-se încet spre mine, dar, în ciuda efectelor febrei și gripei, zâmbea, zâmbea cu zâmbetul acela larg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
poartă verighetă. Oricum, de ce mă gândesc eu la Mike? Îmi cer scuze și mă duc până la baie. Când mă spăl pe mâini, mă uit în oglindă și nu îmi place persoana care îmi întoarce privirea. Am ochii injectați, pielea aproape gri, părul tern și lins. Nu e de mirare că Mike m-a ignorat și lui Derek i s-a părut în regulă să mă plictisescă de moarte povestindu-mi despre viitoarea lui casă. Când mă întorc, Amy și Mike au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
iese Lissy, ci un bărbat. Un bărbat ! Un tip subțire și Înalt În pantaloni negri la modă și ochelari cu ramă de oțel. — A ! zic, surprinsă. Ăă... bună. — Emma ! spune Lissy, ieșind În urma lui. Are un tricou și niște colanți gri pe care nu i-am mai văzut, bea un pahar cu apă și pare sincer mirată că mă vede. Ai venit devreme. — Știu. M-am grăbit. El e Jean-Paul, spune Lissy. Jean-Paul, ea e Emma, colega mea de apartament. — Bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
pătrunzătoare În spatele meu, și Caroline năvălește la toaletă. Emma, au venit părinții tăi să te vadă ! Nu. Nu-mi vine să cred. Nu-mi vine să cred. Părinții mei mă așteaptă lângă birou. Tata e Îmbrăcat Într-un costum elegant gri, iar mama Într-un sacou alb și o fustă bleumarin și au Între ei un buchet de flori. Toți cei din birou se uită la ei, de parcă ar fi vreo creatură rară și exotică. Nu, retractez. Toți cei din birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
se pun , pentru că practic pot să‑i trec la pantaloni scurți. Și blugii nici nu prea ocupă loc, nu? OK, cred că sunt destui blugi. Pot să mai împachetez oricând alții, la nevoie. Tricouri: selecție. Să vedem. Alb simplu, bineînțeles. Gri, la fel. Negru scurt, maiou negru (Calvin Klein), altul maiou negru (Warehouse, dar de fapt arată mai bine), roz fără mâneci, roz sidefat, roz... Mă opresc, în mijlocul transferării tricourilor împăturite în geantă. E stupid. De unde să știu ce tricouri o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
se vând foarte bine! A apărut în reviste și tot tacâmul. Ceea ce nu e deloc de mirare, pentru că ramele ei sunt atât de cool. Ultimele pe care le‑a lansat sunt de tweed grena și sunt livrate în cutiile alea gri strălucitoare și superbe, împachetate în foiță de hârtie turcoaz aprins. (Apropo, eu am ajutat‑o să aleagă culoarea exactă.) Are atâta succes cu ele, că acum nici nu mai e nevoie să le facă ea; își trimite designul la un mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
De ce nu pricepe? Se oprește brusc și în platou se lasă o tăcere expectativă. Toată lumea așteaptă răspunsul meu. — Judy... mă opresc gânditoare. Pot să te întreb ceva? Cu ce e îmbrăcat Bill astăzi? — Cu un costum, spune Judy, surprinsă. Unul gri, pentru serviciu. — Cu ce fel de cravată? Simplă sau cu model? — Simplă, zice Judy imediat. Toate cravatele lui sunt simple. Dar ar purta vreodată, să zicem... o cravată cu personaje de desene animate? — Niciodată! — Înțeleg. Ridic din sprâncene. Judy, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
material... în clipa în care îl prind, îmi vine să plâng de ușurare. E ceva de îmbrăcat! Un tricou Calvin Klein mărime mare, ca să fiu mai exactă. N‑am fost în viața mea mai fericită la vederea unui tricou simplu gri, ieșit la spălat. — Mersi! zic și mă sforțez să număr până la zece înainte de a adăuga, în treacăt. De fapt, cu el o să mă îmbrac azi. Cu ăsta? spune Luke, uitându‑se ciudat la mine. Credeam că e pe post de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
să fugă, în timp ce altă parte vrea să știe ce caută aici. Însă înainte de a mă hotărî eu, mă vede ea și‑și ridică ușor sprâncenele. Și, o, Doamne, acum îmi dau seama în ce hal arăt - îmbrăcată într‑un tricou gri vechi și oribil, cu părul ca naiba și îmbujorată de la atâta cărat miere levănțică. Iar ea are un costum alb impecabil. — Rebecca! zice și‑și duce mâna la gură, jucând disperarea. Nu trebuia să mă vezi! Prefă‑te că pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
cascadă de pungi de cadouri se prăbușește dintr‑o ascunzătoare de pe raftul de sus. Una după alta, ies la lumină. O izbesc pe Suze în cap, aterizând pe podea, revărsându‑se și dezvăluind același conținut în fiecare dintre ele. Cutii gri strălucitoare, cu inițialele S C‑S gravate cu argintiu în partea din față. Cam patruzeci. — Ce... Suze își trage un tricou de pe cap și se holbează la ele, cu gura căscată. De unde naiba le‑ai... Scotocește printre hainele de pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
pentru în seara asta? — OK, zic. O s‑o sun eu. Mă uit la Lalla. Așa, hai să‑ți găsim o rochie de seară. — Și ce‑o să port pantaloni? — O cămașă, spun. Sau un tricou de cașmir. Cel gri. — Cel gri, repetă Lalla de parcă aș vorbi turcește. — Cel pe care l‑ai cumpărat de aici acum trei săptămâni? Armani? Își amintești? — O, da! Da. Parcă. — Sau topul albastru fără mâneci. — Aha, spune Lalla, dând din cap că a înțeles. Așa. Lalla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
cea mai frumoasă piele și ochii cei mai strălucitori pe care i-au văzut vreodată bărbații de prin partea locului. Va veni și va fermeca inima zeului lor. 9 Peșteri, muște, vânturi tăioase, mâncare proastă, chipuri cu dinți găunoși, uiforme gri, șepci cu steaua roșie - astea sunt primele mele impresii despre Yenan. Noua mea viață începe cu un soi de tortură. Ca să supraviețuiesc, îmi interzic să mă gândesc că ăsta e un loc unde au murit trei milioane de oameni într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]