1,756 matches
-
gata să prind bila care amenința să cadă. Mi-a trecut prin cap că Sonia pierduse foarte mult sânge și mi-am amintit că citisem undeva ceva legat de „cei cinci litri de lichid prețios din corpul omenesc”. Îmi făceam griji pentru că „lichid prețios” putea să însemne și urdoare, și pipi, și mai știu eu ce sucuri are femeia în ea, adică o mulțime. Dacă toate astea puse împreună dau doi litri jumate sau trei, iar sângele încă doi, judecând după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
dialecte locale - nimic altceva decât erori în placa de sunet. Tot ce era distractiv și absurd, tot ce cuprindea hazard, accident, lucrurile care dădeau savoare vieții - simple anomalii în circuitele computerului. Samuel știa asta și până acum nu-și făcuse griji. Nemaipomenita tehnologie care-l adusese până aici se diagnostica și se repara singură, și în teorie nu avea moarte. Erorile erau niște plăcute excepții de la regulă. Dar el uitase răspunsurile la câteva întrebări simple și, cu vremea, uită până și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Cornel, dar Sara i-a zis că nu mai e nevoie, tot n-a primit cadouri de la noi, măcar atât să facem și noi pentru Cornel, să-i plătim mâncarea. Deocamdată a plătit-o ea, nu trebuie să ne facem griji, ne socotim pe urmă. - Sara, you’re an angel! a exclamat Cornel, și să știi că puloverul de la tine e super! Hai să mâncăm! Muntene, da’ câte ai luat, tată!... De-abia pot să nu râgâi, e vineri, am băut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
și își îndeasă bine pe cap căciulile croșetate. M-am gândit de multe ori ce-aș face dacă ar lua foc școala și ar trebui să intru în flăcări ca să-l salvez pe vreunul, dar nu trebuie să-mi fac griji în această privință, sobele nu funcționează, gazul a fost tăiat din toamnă, iar mobilierul primit din Belgia e din plastic ignifug. Problemele de conștiință amorțesc în mintea mea, ba chiar întreaga minte îmi amorțește, fiindcă - mi se pare mie sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
m-ai supărat cu nimic, râse zgomotos, ceea ce voia să-mi transmită faptul că problema ei nu era gravă sau alarmantă, ci pur și simplu complicată. Mă gândeam la o chestie de-a mea, nu ai de ce să-ți faci griji... - Credeam că am spus eu ceva... A fluturat mâna prin aer. - Nu, n-ai spus nimic, nu mai vorbi prostii. Uite, râd, zâmbesc, chiar n-am nimic. S-a auzit o pisică miorlăind de la Negruțiu. Mama Mare s-a ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
toate frânghiile înainte de fiecare spectacol. Și mașiniștii și-ar da seama imediat, după cum simt frânghia la mână, dacă ar fi prea grea, să zicem. Fricțiunea ar fi prea mare. Nu s-a întâmplat niciodată așa ceva. Așa că să nu ne facem griji, bine? —‘Nțeles, căpitane Bez, îl salutai militărește. Îmi arătă cu degetul scara lui Iacob 1 făcută din fier, lata de numai 30 de centimetri, fixată de peretele din fund, și care ajungea până în tavan. Acela era unul dintre principalele puncte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
țin așa. Părea de-a dreptul disperat, vorbind pe un ton periculos de ridicat, panicat peste măsură. Tonul calm, rațional al lui Ben tempera aceste excese asemenea unei ploi răcoroase, care împrospătează atmosfera toridă. —Relaxează-te, Philip, prea îți faci griji din orice, îi spunea el pe un ton încurajator. O să fie bine. —Crezi? Philip Cantley părea deja că e mai calm. —Bineînțeles. Lucrurile or să se rezolve de la sine, ai să vezi. Iar eu n-o să suflu o vorbă despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
te joci cu norocul. — O, spusei eu, ridicându-mă, ba cred că știu. Într-un final, ne-am mutat în dormitor, cu o sticlă de sherry și cu farfuria cu biscuiți. Îl convinsesem pe Hugo să-i luăm (își făcea griji pentru siluetă) atrăgându-i atenția că eram în plin proces de dat jos tot ce punem pe noi. Eram extraordinar de relaxată dar, paradoxal, parcă ajunsesem la punctul de tensiune maximă, fără să explodez. Ambele stări fiind de înțeles, zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Și tu ai venit într-o misiune creștinească? I-am răspuns printr-un gest larg, din mâini, în semn că da. — Da, dar n-a durat mult. Hazel și cu mine tocmai discutam. Foarte drăguț din partea amândurora că vă faceți griji, zise Hazel, cu impasibilitatea-i obișnuită. Dar sunt bine, zău. Uitați, aproape că nici nu se mai vede. Își dădu capul pe spate în direcția noastră. O linie roșie, abia vizibilă, îi străbătea pleoapa dreaptă. Nu știu de ce s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
în fața lui și înghițea cu greu. Unul dintre cei care lucrau la înălțime îi tot dădea indicații, de parcă cel care se cățăra ar fi fost orb. Hai că aproape ai ajuns, zise el. Aoleu - nu, e bine, nu vă faceți griji. Ben tresări ca un iepure care zărește un câine. — Până la urmă el de ce s-a urcat până aici? făcui eu încet, către Bez. Ridică din umeri. Cică el răspunde pân’ la urmă, că el e șefu’. Ete na. Deși, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Matthew pălise un pic când m-a auzit vorbind despre Tabitha care urma să-i spună totul lui MM. Dar dacă Hazel avusese dreptate și el nu flirtase cu Tabitha decât la începutul repetițiilor, n-avea de ce să-și facă griji. MM cu siguranță că nu și-ar fi făcut. Totuși, asta avea să-l țină în alertă, lucru deloc rău pentru un iubit. M-am gândit imediat la Hugo și am împins cornul din fața mea, cu repulsie, de parcă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
o tornadă de șofran - copacii sunt goi Pălită-i luna prinsă-n vârful geamiei - vântul muzein Floarea soarelui înflorită-n rigolă - strop de lumină Prinzând în triluri și razele de soare - rândunelele Canichul în parc fluturând urechile - doar el fără griji Ultima frunză veștedă-n balans pe ram a fi...a nu fi?
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
putea vorbi cu spiritele selvei sau că ar putea înțelege ideea unui Dumnezeu Atotputernic. Dacă Dumnezeu ar veni vreodată, ar fi doar ca să-i mântuiască pe războinici. Nici un Dumnezeu care s-ar prețui pentru ceea ce este nu și-ar face griji pentru soarta unor ființe atât de categoric inferioare precum femeile. Marion! — Asta era! Marion! I-o amintea pe vara sa Marion... Într-o zi, li s-a făcut baie împreună. El să tot fi avut vreo opt ani. Ea, unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
La Chicago. Colonelul îl privi îndelung. Părea că-l studiază, de parcă ar fi vrut să-i citească în adâncul inimii. În cele din urmă, clătină din cap cu un gest de părere de rău. — Domnule locotenent, comentă el, îmi fac griji pentru dumneavoastră. Cred că o să intrați în cea mai mare belea din viață. O să intrăm cu toții. Și dați-mi voie să vă spun, cu timpul, veți fi primul păgubit. — De acord, domnule... dar, ce facem cu My-Lai? — Lăsați totul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
extractivă. Mai departe, se va uni cu șoseaua transamazoniană braziliană și camioanele mari nici măcar nu vor trece pe aici. De la Masivul Papagalilor, minereul va fi dus în Brazilia. Făcu o pauză. După cum vedeți, yubani-i nu au de ce să-și facă griji. Dorim doar să ne acorde dreptul de liberă trecere. — Spus în felul ăsta, pare rezonabil. Dar dumneavoastră știți că oamenii acelor colonii, oricât de puțini ar fi, vor aduce boli. Imaginați-vă un copil cu pojar! Într-o săptămână, va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de marcat, așa că banii aveau să rămână nedeclarați și, prin urmare, neimpozitați. Lui Brunetti Încetase cu ani În urmă să-i mai pese de această fraudă continuă comisă Împotriva Statului. Lasă-i pe băieții de la Poliția Financiară să-și facă griji de asta. Legea spunea că trebuia să marcheze consumația și să-i dea chitanță; dacă pleca din bar fără ea, amândoi erau pasibili de amenzi de până la sute de mii de lire. Băieții de la Finanțe așteptau deseori În fața barurilor, magazinelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
dar Înainte să apuce să spună ceva, barca se zdruncină brusc. Se prinse de partea din față a scaunului cu ambele mâini și-i aruncă lui Brunetti o privire speriată. — Am ieșit În lagună, În ape deschise. Nu vă faceți griji, nu aveți de ce să vă temeți. Nu sunt un marinar bun. M-am născut În Dakota de Nord, iar acolo nu-i prea multă apă. N-am Învățat nici măcar să Înot. Zâmbetul ei era vag, dar Își reluase locul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
pe fereastră mă orbeau, făcându-mă să-mi închid ochii. M-am ridicat din pat, coborând scările spre bucătărie. Pe masă era așezată o bucată de hârtie albă. Suntem la bunica, o să ajungem înainte de ora 15,00. Nu-ți fă griji, ți-am lăsat mâncare în frigider, mătușa Maria va ajunge imediat. Cu drag, Mama și tata. Am lăsat biletul deoparte și am luat micul dejun. Câteva minute mai târziu eram în camera mea, privind anostă spre icoana ce era așezată
Un înger păzitor. In: ANTOLOGIE:poezie by Dora Maris () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_682]
-
derulându-se în orice moment al vieții tale, indiferent din ce familie provii sau ce vei ajunge în viață, e zestrea care te va însoți pretutindeni și pentru totdeauna. Când ești copil totul e frumos, sublim și magic. Nu ai griji sau nevoi, iar viața ta e colorată, pastelată, fără limite. Orice mic neajuns capătă pentru câteva momente proporții tragice, pentru ca în scurt timp să dispară, să nu te împiedice să zâmbești din nou. Nu există om care să nu se
Mofturile copilăriei. In: ANTOLOGIE:poezie by Raluca Gavrilă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_678]
-
brațele musculoase. —E rândul vostru. Acesta este momentul în care facem schimb de idei. Hugo a înțepenit. Chestia asta suna periculos. Ce fel de idei? a întrebat Amanda suspicioasă. —Griji, a zâmbit Lotti. Pe Hugo l-a trecut un fior. Griji? Era chiar așa de evident? —Spuneți-le celorlalți, a continuat Lotti, ce aspecte legate de naștere vă îngrijorează. Exprimați-vă temerile, da? E absolut firesc. Și e bine s-o faceți acum, cât suntem toți în același vapor. —Barcă, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
murmurat ea. Oare calculele ei erau corecte? Te rog, Doamne, fă să fie așa. Nu, era sigură că avea dreptate. Sincer vorbind, avea tot interesul să aibă dreptate. De fapt, i-a spus Alice persoanei de la spital, nu vă faceți griji. Am un alt plan. Apoi a închis telefonul și a format un alt număr înainte ca o nouă contracție s-o ia cu asalt. Câteva minute mai târziu, Jake a revenit în sufragerie învârtind un furtun de grădină prăfuit. — Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
pregătită să asculți ambele versiuni ale faptelor. De ce nu vrei să mă asculți? Alice a privit-o pe maică-sa jignită. Rosa a început să scâncească și să i se agite în brațe. —Alice, eu și tatăl tău ne facem griji pentru tine. —Griji? Nu aveți de ce să vă faceți griji. În toată viața mea n-am fost mai fericită decât acum, a răspuns Alice cu dispreț. Mama ei și-a coborât privirea mușcându-și buza. Draga mea, sigur că noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
să mă asculți? Alice a privit-o pe maică-sa jignită. Rosa a început să scâncească și să i se agite în brațe. —Alice, eu și tatăl tău ne facem griji pentru tine. —Griji? Nu aveți de ce să vă faceți griji. În toată viața mea n-am fost mai fericită decât acum, a răspuns Alice cu dispreț. Mama ei și-a coborât privirea mușcându-și buza. Draga mea, sigur că noi ne bucurăm dacă tu ești, ăăă, așa de fericită. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
fusese „copiilor le place repetiția“. Și se dovedise că avusese dreptate. Numai că Hugo își dorea, în fiecare seară, să fi ales să repete altceva decât casetele cu cântece. Melodioarele stupide și aranjamentele orchestrale îngrozitoare îl înnebuneau. Hugo își făcea griji pentru viețile interioare ale oamenilor forțați să intre în studiouri și să cânte „Roțile autobuzului“ pe niște voci anormal de pițigăiate și de vesele. Unele dintre versuri erau de-a dreptul ciudate atunci când le ascultai cu atenție - așa cum făcea Hugo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ofereau serviciile de babysitter și angajase pe cineva pentru seara aia. Mai mult efort depusese ca să curețe Fitzherbert Place până la un nivel care să fie acceptabil în ochii conștiincioasei asistente de la creșă. Totuși, n-ar fi trebuit să-și facă griji. Din clipa în care îi arătase camera lui Theo, ochii acesteia se lipiseră de tavanul Twinkledreams, cu variațiile lui de la răsărit la apus, și nici că se mai coborâseră de-acolo. Femeia fusese, pur și simplu, uluită de ceea ce văzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]