1,968 matches
-
ei domnește întunericul...149. În mod evident, în cazul personajului blecherian avem acest raport inversat: interior lumină vs. exterior întuneric. Spațiul confortabil în care eul narator poate proiecta la nesfârșit lumi este cel interior, fie că acest spațiu este o grotă, sau propriul trup, ca în Vizuina luminată. Grota este pentru personajul Întâmplărilor în irealitatea imediată locul unde se realizează ,,comunicarea cu toate stările superioare și inferioare... imaginea completă a lumii, în care toate stările trebuie să se reflecte deopotrivă"150
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
cazul personajului blecherian avem acest raport inversat: interior lumină vs. exterior întuneric. Spațiul confortabil în care eul narator poate proiecta la nesfârșit lumi este cel interior, fie că acest spațiu este o grotă, sau propriul trup, ca în Vizuina luminată. Grota este pentru personajul Întâmplărilor în irealitatea imediată locul unde se realizează ,,comunicarea cu toate stările superioare și inferioare... imaginea completă a lumii, în care toate stările trebuie să se reflecte deopotrivă"150. Personajul lui Blecher trăiește tirania obiectelor din real
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
permanentă fugă din fața ,,întunericulul exterior". Dacă în Întâmplări în irealitatea imediată, naratorul-personaj se refugiază în spațiul interior al grotei-lume, în Viziunea luminată, refugiul acestuia este, folosind tot terminologia lui Guénon, în grota-inimă. ,,Caverna intimă și călduță" este spațiul sinonim al grotei propriu-zise din primul roman. Aici va găsi personajul refugiu și calea de acces pentru a merge dincolo. Interiorul este luminat pentru că el reprezintă o lume de sine stătătoare pe care eul o va explora pentru a putea merge în alte
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
reprezintă o lume de sine stătătoare pe care eul o va explora pentru a putea merge în alte lumi. Singura soluție pentru a scăpa de ,,întunericul exterior" este explorarea la nesfârșit a propriului său interior. Personajul blecherian experimentează ,,ieșirea din grotă" de care vorbea Guénon, în sensul în care odată cu această ieșire pătrunde într-un univers paralel, halucinant și vizionar care funcționează după o logică proprie. Despre ,,o logică a ilogicului" vorbea și Camil Baltazar în Evocări și dialoguri literare 151
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
esențială pentru apariția operei, ,,locul" fiind liantul dintre scriitor și societate, scriitor și operă, operă și comunitatea socială. Astfel, ,,metaforele obsedante" ale textelor narative ale lui Max Blecher odaia, spațiile blestemate din copilărie, saloanele din sanatoriul de la Berck, cabina, pivnița, grota, scoica, acvariul, craniul, orbitele goale, corsetele de ghips devin ,,spații literare paratopice"165 care îi oferă scriitorului posibilitatea de a-și rescrie identitatea dată în ,,societatea topică" de o ipostază de netăgăduit bolnav de tuberculoză osoasă. Textul narativ al lui
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
relativ topic". Astfel, interiorul corpului este perceput ca o nouă lume în care personajul călătorește, aici fiind și sediul tuturor reveriilor. Toate ,,spațiile relativ topice" se vor desprinde de aici, în exterior putându-se recunoaște spații sinonime ale acestuia odăi, grote, pivnițe etc.: În clipa în care scriu, pe mici canaluri obscure, în râulețe vii, șerpuitoare, prin întunecate cavități săpate în carne, cu un mic gâlgâit ritmat de puls, se revarsă în noaptea trupului, circulând printre cărnuri, nervi și oase, sângele
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
făceam și intram într-un asemena spațiu blestemat, criza venea inevitabil 199. Astfel de spații sunt în Întâmplări în irealitatea imediată: parcul orașului, malul râului, unele odăi etc. Spațiile care-l liniștesc pe naratorul-personaj sunt de asemenea camuflate în realitate grota, de exemplu, oferă ,,un decor intim și nespus de plăcut"200, care-i dă posibilitatea acestuia să iasă din criză. Disperarea eu-lui blecherian căruia nu-i este dat să fie decât eu are la bază constatarea ,,că trăim în lumea
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
aceste spații fie că este vorba de pivnițe, ca aceea unde naratorul-personaj este dus de Walter, fie că este vorba de poduri ca cel din casa Weber sau din casa bunicului său, de subsolul scenei, de sala cinematografului, de odăi, grote sau locuri umbroase din parc sau oraș sunt de fapt tentative ale eu-lui de a crea spații în care el-ului să-i fie dat să fie și altceva decât eu. Tot în Discursul literar, Dominique Maingueneau evidenția rolul izotopiei
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Max Blecher, op. cit., p. 101. 145 Max Blecher, Vizuina luminată, ed. cit., p. 21. 146 Diana Adamek, Trupul neîndoielnic, București, Editura Didactică și Pedagogică R. A., 1995. 147 Max Blecher, Întâmplări în irealitatea imediată, ed. cit., p. 24. 148 René Guénon, ,,Grota și labirintul" în op. cit., p. 199. 149 Ibidem, p. 200. 150 Ibidem. p. 205. 151 Camil Baltazar, Evocări și dialoguri literare, București, Editura Minerva, 1974. 152 Camil Baltazar, ,,Un scriitor unic", în op. cit., p. 176. 153 Pompiliu Constantinescu, Romanul românesc
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
o metarealitate, ci cu rezultanta cunoașterii în absolut ("căci am văzut idei"). Inadecvarea imaginarului la un spațiu bine definit se poate demonstra în următoarea secvență: "Altădată mă adânceam în cercetarea motivelor, cum ai căuta izvorul apei neregulat subterane într-o grotă."42 Spațiu-boltă, spațializator nespațializat și topos arhaic securizant, grota (care închide izvorul) devine proiecție a unei Geneze în stare latentă, macrocosm care tinde a se transforma în microcosmos. Prin vetustul imanent grotei, se pune din nou în evidență imaginarul camilpetrescian
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
am văzut idei"). Inadecvarea imaginarului la un spațiu bine definit se poate demonstra în următoarea secvență: "Altădată mă adânceam în cercetarea motivelor, cum ai căuta izvorul apei neregulat subterane într-o grotă."42 Spațiu-boltă, spațializator nespațializat și topos arhaic securizant, grota (care închide izvorul) devine proiecție a unei Geneze în stare latentă, macrocosm care tinde a se transforma în microcosmos. Prin vetustul imanent grotei, se pune din nou în evidență imaginarul camilpetrescian, acesta cu inflexiuni mitice (să-i spunem mitul Facerii
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
ai căuta izvorul apei neregulat subterane într-o grotă."42 Spațiu-boltă, spațializator nespațializat și topos arhaic securizant, grota (care închide izvorul) devine proiecție a unei Geneze în stare latentă, macrocosm care tinde a se transforma în microcosmos. Prin vetustul imanent grotei, se pune din nou în evidență imaginarul camilpetrescian, acesta cu inflexiuni mitice (să-i spunem mitul Facerii în desfacere). Tot lui Jung îi revine meritul de a fi stabilit o condiționare între arhaic, fantezie inconștientă și deschiderea mitologică: "În chip
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
răpune pe toți în finalul piesei lui Shakespeare! Iar prima comparație la care recuge în jurnal este firesc din sfera acvaticului: ea obișnuia să disece orice amănunt, orice motiv, cu încăpățânarea celui care caută izvorul unei ape subterane într-o grotă. Sunt destule argumente bazate pe reprezentări arhetipale care permit a se citi opera lui Camil Petrescu din perspectiva seducătoare a unei capodopere care a conferit măreție Renașterii, anunțându-i și sfârșitul. E și aici un paradox al istoriei remarcat de
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
impune dacă ai nevoie să recuperezi cânepa sau dacă nu poți ocoli tăul și ai nevoie să ajungi în alt punct al malului. Or din acest moment intrăm într-un alt domeniu al imaginarului, mai luxuriant decât cel construit în jurul grotei: locuința pe apă, barca, corabia, arca. Universalitatea pirogii (recuperabilă pentru preadolescenții anii 60 prin traduceri de literatură de aventuri sau de relatări ale diverselor expediții), diversitatea simbolică în funcție de material (animal, vegetal sau în mitologia modernă metalul), "fuziformitatea" (pentru a prelua
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
fie muritor ca să poată intra În consonanță cu pneuma fetei...invocarea zeilor era urmată de manifestarea lor (autophneia)... Luceafărul eminescian. O interpretare transeontică. Schiță de Întabulare a perimetrului poematic Citim din Durând : „scobitura după cum admite fundamental psihanaliza e organul feminin” grota, ungherul În cazul nostru. Numai voința romantică de inversare a fost necesară pentru a se ajunge la considerarea „ungherului” drept un refugiu, un simbol al paradisului, cităm după același Durând „inițial ... grota este matricea universală și se Înrudește cu marile
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
scobitura după cum admite fundamental psihanaliza e organul feminin” grota, ungherul În cazul nostru. Numai voința romantică de inversare a fost necesară pentru a se ajunge la considerarea „ungherului” drept un refugiu, un simbol al paradisului, cităm după același Durând „inițial ... grota este matricea universală și se Înrudește cu marile simboluri ale maturizării și intimității” astfel că fata după ce se maturizează magic după experiența cu astrul se retrage În „ungher” cu pajul. Acum ea este „coaptă” și se poate sexualiza În liniște
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
ignora lumea exterioară, În acest Luceafărul eminescian. O interpretare transeontică. spațiu Încovrigat, rotund, securizant perechea va putea avea un viitor, este o poziție embrionară deci o speranță de perpetuare, În cercul-uter se găsește salvarea, opusă Încovrigării se află ungherul cu grota, cripta, bolta. Citim din Durând „grota e considerată În folclor matrice universală ... se Înrudește cu marile simboluri ale maturizării și intimității, ca oul, crisalida și mormîntul”. Pajul o atrage pe fată tocmai În acest „locus” pentru a o Îndepărta de
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
eminescian. O interpretare transeontică. spațiu Încovrigat, rotund, securizant perechea va putea avea un viitor, este o poziție embrionară deci o speranță de perpetuare, În cercul-uter se găsește salvarea, opusă Încovrigării se află ungherul cu grota, cripta, bolta. Citim din Durând „grota e considerată În folclor matrice universală ... se Înrudește cu marile simboluri ale maturizării și intimității, ca oul, crisalida și mormîntul”. Pajul o atrage pe fată tocmai În acest „locus” pentru a o Îndepărta de influențele cosmosului, o duce Într-un
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
dezvoltat un adevărat cult, iar în Franța se practică terapia cu apă provenită din izvoarele purificate de Sfânta Fecioară, precum sunt cele de la Lourdes sau de la Bétharram. Vindecările miraculoase de la Lourdes au fost săvârșite fie de puterea izvorului tămăduitor din grotă, fie pur și simplu prin energia pozitivă cu care este impregnată întreaga zonă. Din anul 1858 și până în prezent, Lourdes a devenit un mare centru de pelerinaj al creștinătății catolice. Credința în eficacitatea tratamentului, dorința omului de a se face
Automasajul, Hidroterapia Si Zooterapia. Terapii Alternative by VIOLETA BIRO [Corola-publishinghouse/Science/1870_a_3195]
-
Și, măcar temporar, recuperarea unui timp auroral al ființei; poetul percepe, din nou, mai acut corporalitatea realității obiectuale și materialitatea grea a elementelor cosmice: "La stânga tu. Și eu la dreapta./ O fulgerare trecerea peste roua/ intrării prețioase/ căldura aurorală/ a grotei adumbrite/ strălucirea tijei de jad." (o nouă Ars amatoria). De aici și până la nevoia conservării, în eternitate, a percepției hiper-, de fapt trans-senzoriale, nu e decât un pas, cel din Underground, aventură eroico-erotică "în cloaca augustă, dedesubt, în intermundii". Dar
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mine, ronțăitul de mine, bătut, foarte bine jupuit, vai mie, sunt cel mai viu! Nu s-ar spune, dar uite, te uită, Femeie, Cine-s eu?; cel mort, cel mai viu?; m-au ronțăit, m-au ars, m-au jupuit." Grota). Disperarea de a trăi are surse multiple, iar holograma durerii pare a păstra reflexele unor motivații biografice. Procesul de prelucrare a biografemului semnificativ nu este evident însă decât în primul text al cărții, Lumea din vis, singurul în care viziunile
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
străvechi camere spațioase (antiche sale), străvechiul turn clopotnița (torre antică) din care se auzea sunetul ce alină singurătatea tânărului Giacomo sunt spații ale fericirii și iluziilor apuse. La Quasimodo trecutul personal se contopește cu miturile Siciliei: suflet străvechi, scoici antice, grote antice, antică mare, străvechi locuitor al insulei, epitet ce se referă la Polifem, alter-ego al poetului.512 Același adjectiv contribuie la conturarea insulei mitice, unde fiecare apariție capătă o aură de sacralitate și unde omul poate trăi împăcat. Quasimodo încearcă
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
adjectivului antico o imagine sonoră, adesea un cânt ce se stinge treptat, ca în versurile următoare bogate în topoi leopardieni precum colina, vântul, pădurea, Ursa: Vântul, cu strune, din Iblei, din conurile / Madoniei smulge imnuri și plângeri / pe timpane de grote străvechi / că agava și ochiul brigandului. Iar Ursa / nu te părăsește încă și tremura cele șapte / focuri de-alarmă aprinse pe dealuri, / și nu te părăsește zvonul carelor / roșii ale maurilor și cruciaților (Ce noapte lungă, trad. MB).518 Repetiția
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ale maurilor și cruciaților (Ce noapte lungă, trad. MB).518 Repetiția nu te părăsește încă (...) nu te părăsește în poziție inițială de vers, scoate în relief puterea pe care versurile Canturilor o exercitau asupra imaginarului quasimodian. Vântul, carele, Ursa, hoțul, grotele sunt elemente ale imagologiei și cronotopiei specifice romanticului pe care scriitorul ermetic le încadrează în scenografia dată de Sicilia natală. Leopardi le reunise în Alla Primavera: Echo, nu-n chip de boare, / ci-n chip de duh nefericit de ninfă
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
imagologiei și cronotopiei specifice romanticului pe care scriitorul ermetic le încadrează în scenografia dată de Sicilia natală. Leopardi le reunise în Alla Primavera: Echo, nu-n chip de boare, / ci-n chip de duh nefericit de ninfă (...) Stânci sihastre / și grote și cătune / ea învăța cu lacrimile noastre / să plângă și să geamă / rotita boltă-a nopții (Primăverii, vv. 61-69).519 Preluând motivele, dar transformându-le în conformitate cu propria sensibilitate, metamorfozând și proiectând ecourile pe un fundal familiar, laureatul Nobel l-a
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]