2,606 matches
-
aici, tabloul măcelului și actul facerii nu necesită o explicație specială: Îmbinarea omorului cu nașterea este specifică concepției grotești a trupului și a vieții trupești. Această scenă, jucată pe o ulicioară din Roma, nu este altceva decât o mică dramă grotescă a trupului. (M. Bahtin, 1974, p. 272) Carnavalul se Încheie cu sărbătoarea focului: Este o grandioasă retragere cu torțe pe Corso și pe străzile alăturate. Fiecare participant la procesiune este obligat să ducă o lumânare aprinsă: „Sia ammazzato qui non
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
artei și a vieții, a negării și afirmării ordinii, a sacrului și profanului, a aspirațiilor individuale și a constrângerilor sociale. În felul acesta, carnavalul ar fi un limbaj care afirmă viziunea asupra lumii specifică pentru cultura populară. Comentând rolul figurilor grotești care populează universul carnavalului, Mihail Bahtin (1974, p. 43) releva puterea reflexivă și eliberatoare a acestuia: Forma grotescă de carnaval ș...ț consfințește libertatea ficțiunii, Îngăduie asocierea și apropierea unor elemente eterogene și Îndepărtate, Îl ajută pe om să se
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
constrângerilor sociale. În felul acesta, carnavalul ar fi un limbaj care afirmă viziunea asupra lumii specifică pentru cultura populară. Comentând rolul figurilor grotești care populează universul carnavalului, Mihail Bahtin (1974, p. 43) releva puterea reflexivă și eliberatoare a acestuia: Forma grotescă de carnaval ș...ț consfințește libertatea ficțiunii, Îngăduie asocierea și apropierea unor elemente eterogene și Îndepărtate, Îl ajută pe om să se dezbare de punctul de vedere predominant asupra lumii, de orice convenții, locuri comune, opinii curente, banale, universal acceptate
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
prin constructe simbolice (iar antropologia culturală se ancorează În această zonă). Cel mai adesea, demonstrațiile de acest tip Împrumută elemente din vocabularul ritual al carnavalului: figurine caricaturale și efigii hilare, care reprezintă figurile politice percepute ca adversari, oamenii purtând măști grotești Întrupează inamicii politici, formulările verbale licențioase degradează prestigiul celor aflați la putere. Adeseori, aceste parade și demonstrații parodiază procesiunile solemne oficiale, iar râsul anulează pretenția de legitimitate a liderilor și instituțiilor aflate la conducere: Paradele respectabile defineau statutul participanților, diferențiindu
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
când lugubru al realității românești, beneficiar al unei prize la real de tip gogolian, scriitorul este înzestrat și cu o atașantă și suculentă tandrețe „cehoviană”. Egocentric, el își trăiește cu nesaț experiențele amoroase, situate invariabil la limita dintre sublim și grotesc, dintre realitatea cenușie și fantasmele ultracolorate, dintre excentricitatea aiuritoare, ironia autopersiflantă și conștiința acută a propriei inutilități. Ins boem, figură notorie a chefurilor din breasla scriitoricească a anilor ’70, D. scrie la început cu euforie. Dacă prozele volumului de debut
DINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286788_a_288117]
-
în același an cu antologia de grup Desant ’83, în care scriitorul semnează încă două proze. Cu romanul Tangoul memoriei (1988), C. dă măsura adevărată a talentului său. Cartea este, formal, o parodie și jonglează dezinvolt cu registrele tonale, de la grotesc și burlesc la comicul verbal sau de situații. Dar, înainte de orice, este o parodie a însuși modelului parodic, subminând pe dedesubt acest gen, întors până la sațietate pe față și pe dos de postmodernitate. În romanul lui C., mitul, literatura și
CUSNARENCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286610_a_287939]
-
de gen, de registru, pe scurt de identitate. Dar în ce a scris mai bun până acum, mai ales prin romanul Tangoul memoriei, autorul păstrează un echilibru ireproșabil între umorile epice (dacă pot fi numite așa), jonglând dezinvolt cu pateticul, grotescul și sentimentalul, grandilocventul, seraficul și atrocitatea, sublimul și ridicolul, cinismul, ironia bonomă, duioșia ipocrită - fără să alunece nici un moment pe panta kitschului. SCRIERI: Tratat de apărare permanentă, București, 1983; Tangoul memoriei, București, 1988; Dodecaedru (în colaborare cu Nicolae Iliescu), București
CUSNARENCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286610_a_287939]
-
Medeea (scrisă în 1985) se raliază altui „filon”, de altfel înrudit, al teatrului secolului al XX-lea: cel al revizitării temelor mitologice ale Antichității și al investirii lor cu înțelesuri contemporane. Într-o Cronică electorală (1990) e abordată în tonuri grotești tema - atât de productivă în dramaturgia tuturor epocilor și atât de „fierbinte”, la noi, în primii ani de după 1989 - a luptei pentru puterea politică. În general, dramaturgia scriitoarei nu e lipsită de o dinamică a dialogului și de un umor
COMANEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286339_a_287668]
-
fierbinte”, la noi, în primii ani de după 1989 - a luptei pentru puterea politică. În general, dramaturgia scriitoarei nu e lipsită de o dinamică a dialogului și de un umor de bună calitate, cu toate că uneori apar derapaje spre excese ludice și grotești ori secvențe prolixe. Serialul radiofonic Piața rotundă, la care C. a fost coscenaristă, s-a remarcat prin verva situațiilor comice, „realismul” limbajului colocvial și naturalețea situațiilor, ca una dintre producțiile izbutite de „umor popular” din anii ’90. SCRIERI: Justin, București
COMANEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286339_a_287668]
-
prin întâlniri intelectuale formative și tribulații sentimentale care pot fi alăturate probabilului model joyceian, Portret al artistului în tinerețe, mai ales în paginile digresive. Cele douăzeci de proze scurte care alcătuiesc volumul Smog (1971) au ca temă comună erosul banalizat, grotesc adeseori, degradat de „smog” (existența obscură a pesonajelor): gustul autorului pentru artificiul stilistic (ca o trăsătură dominantă a scriiturii lui - aglomerarea de determinanți, antinomici adesea, în jurul unui nume), pentru bizarerii și grotesc-trivial devine evident. Încercare de cronică de moravuri, romanul
CONSTANTINESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286374_a_287703]
-
funcționează, ca pretutindeni, „instituțiile periculoase”, „Poliția proletară - P.P.”, „Investigația internă - poliția așa-zis secretă a Carpathiei - I.I.” ș.a. Invadată de „gitani”, analfabeți rusizați, „turnători de serviciu” și activiști de partid, lumea prin care trece gazetarul este una deformată până la caricaturizare, grotescă. Sandu Gore o privește cu ironie, încercând să se distanțeze de ea, dar, adevărat don juan local, amator de legături amoroase cu vedetele feminine ale nomenclaturii, se adaptează totuși, ba chiar suportă îngăduitor penibile povești cu „militanți comuniști, idealiști”. În
CREMENE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286482_a_287811]
-
transformare morală, în sensul afirmării sincerității și al acceptării realității brutale; orice restricție etică fiind abolită, se dezlănțuie cele mai ascunse - până atunci - pasiuni erotice. În castelul-Sodomă coexistă devoțiunea și altruismul cu libertinajul cel mai deșucheat. Atmosfera este de sabat grotesc, iar balul din grotele Sărcanilor, cu travestiuri senzuale și împreunări în lanț, anticipă, iarăși, episoadele corespunzătoare din Princepele lui Eugen Barbu. Dezmățului cosmic i se opune castitatea sătenilor. Castelul este incendiat de țăranii revoltați de „măscările” pe care, din întâmplare
BARNOSCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285651_a_286980]
-
și rupt de aspirația înaltului de care ele erau pătrunse, cu volumul Flori de mucigai, rod al închisorii, A. dă (într-o suită de portrete și de scene de gen crude și înșelătoare în realismul lor cu tentă burlescă ori grotescă) o imagine percutantă a golului din om: „Îmi caut leacul/ Și la Dumnezeu și la Dracul.” Ordine și sens sunt suspendate. Candoarea e mincinoasă (Pui de găi..., Lache), jocul devine agresivitate paroxistică (Sici, bei, La popice), mizeria biologică e copleșitoare
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
la revolta dintotdeauna a celor oprimați, și oferă ocazia exersării unei poeticități aspre. De o parte, încrâncenarea țăranilor și notarea brută a revărsării de mânie, de cruzime, de cealaltă, portretele „domnilor”, inapți a-i înțelege, tonul sarcastic și deformarea caricaturală, grotescă. Sugestia unei orbiri și iresponsabilități sociale și politice ce anunță un viitor de violente răsturnări, unită cu forța artei de pamfletar a poetului susțin volumul. Cântare omului e sociogonie în imagini și odă libertății. Secvențele principale ale acestei alcătuiri simfonice
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
de o parte și, de cealaltă, notele grave, de „eleghii căielnice și trăghicești”, pe teme ale soartei omenești, dar și ale conștiinței unui destin istoric. Dincolo de - și chiar prin - ludicul literar al „spectacolului” de măști alegorice (dobitoace, păsări, „himere” hibride, grotești), se comunică o solitudine morală adâncă, a Inorogului, într-o lume și o istorie văzute, „ieroglific”, cu o luciditate amară, fără iluzii. Peste mai bine de un veac după moartea învățatului prinț moldovean, tipograful și scriitorul Anton Pann, născut la
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
stampe lirice”, în care muntele, turnurile, bruma sunt simboluri ale înaltului și purității glaciale, ale verticalității și solitudinii. După „fractura” (Ilie Constantin) proletcultistă, se revine la registrul contemplativ, solemnitatea rituală a rostirii, tonul elegiac, alături de notația meditativă, alegoria ironică, viziunile grotești. Poezia lui B. își adaugă un registru reflexiv, care se arată dominant, chiar și în incantațiile elegiace. Tema lirică principală este timpul, ca biografie și ca istorie. Locul reveriilor îl iau interogațiile fără răspuns, neliniștea discretă, sentimentul trecerii inevitabile, presimțirea
BARNA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285649_a_286978]
-
criptic, pentru mister, și în acest scop complică narația, ramifică acțiunea prin episoade adiționale, mai mult sau mai puțin aderente la trunchiul epic, introduce situații neașteptate, surprinzătoare, provoacă întorsături ilariante de situații, deznodăminte imprevizibile, îmbină tragicul și comicul, dramaticul și grotescul, recurge la încifrări, la travestituri, întrebuințează „măști”, inclusiv animaliere. Poetica b. vizează impresionarea bruscă, producerea de uimire, de meraviglia. În terminologia estetică actuală, termenul b. e concurat de cuvântul „manierism”, propus de Ernst Robert Curtius, adoptat de G.-R. Hocke
BAROC. Termenul. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285653_a_286982]
-
la persoana întâi - mai degrabă jurnal al unui eu măcinat de incertitudini, privind dezabuzat-cinic spectacolul unei epoci dure, cuprinse de marasm (e vorba de anii ’50-’60) - ecourile romanului existențialist. Sedus de plăcerea relatării, autorul aduce în scenă o galerie grotescă, un spectacol caricatural și, interesat excesiv de atmosferă, aglomerează reportaje de călătorie (adesea fanteziste) și referințe livrești, centrifugând substanța epică. În pofida interesului coerent pentru o epocă abia încheiată, istoria e văzută tot ca simbol și parabolă, la fel ca și în
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
de orice prejudecată, miracolul dezmărginirii, murind în plin extaz. Farmecul nuvelei rezidă în arta subtilă a proiecției realului în fantastic și mit, într-o viziune când candidă, când înfricoșată. Decorul e de asemenea expresionist, dar deformarea liniei nu merge până la grotesc și caricatural, ci are o grație naivă, chagalliană. Oameni și lucruri intră parcă sub puterea luminii de lună și a muzicii, într-o stare de levitație ireală. Limbajul caută simplicitatea celui biblic, de la care împrumută unele formule și sintagme. Baruch
BENADOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285695_a_287024]
-
face decât să confirme pas cu pas scenariul vinovăției închipuite de Ludwig. Prin alunecarea în foileton a unui subiect analizat anterior in vitro, Hilda este un roman compromis, în ciuda unor intuiții fine și a unor pagini de subtilitate analitică. Final grotesc (1940) aduce numai aparent o înnoire în literatura lui B. În esență, motivul expresionist al chemării transfiguratoare se menține, tratat însă relaxat, ușor caricatural. Atmosfera dulce-amară a cărții, firea sucită a protagonistului, un fel de Don Quijote blajin, fără demon, par
BENADOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285695_a_287024]
-
două decenii. A tradus, în colaborare cu Sofia Marian, din Hans Scherfig. SCRIERI: 5 acte, Brăila, 1925; Ghetto veac XX, București, 1934; Subiect banal. Appassionata, cu o copertă de Maxy, București, 1935; Hilda, București, 1936; Preludiu la Beethoven. Final. Final grotesc, București, 1940; Appassionata. Preludiu la Beethoven. Final, București, 1948; „Gablonz”-Magazin universal, București, 1961; ed. București, 1973; Beethoven-omul, București, 1964; Subiect banal. Final grotesc. Final. Appassionata, București, 1968; Opere, I, București, 1968; Subiect banal, pref. G. Dimisianu, București, 1998. Traduceri
BENADOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285695_a_287024]
-
Appassionata, cu o copertă de Maxy, București, 1935; Hilda, București, 1936; Preludiu la Beethoven. Final. Final grotesc, București, 1940; Appassionata. Preludiu la Beethoven. Final, București, 1948; „Gablonz”-Magazin universal, București, 1961; ed. București, 1973; Beethoven-omul, București, 1964; Subiect banal. Final grotesc. Final. Appassionata, București, 1968; Opere, I, București, 1968; Subiect banal, pref. G. Dimisianu, București, 1998. Traduceri: Hans Scherfig, Scorpionul, București, 1956 (în colaborare cu Sofia Marian). Repere bibliografice: F. A. [F. Aderca], Ury Benador, „5 acte”, „Mișcarea literară”, 1925, 28; Al.
BENADOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285695_a_287024]
-
Noi, 209-214; Al. Săndulescu, „Gablonz”-Magazin universal, ST, 1961, 9; Liviu Călin, „Gablonz”-Magazin universal, GL, 1961, 49; Ov. S. Crohmălniceanu, „Gablonz”-Magazin universal, VR, 1961, 11; Lucian Raicu, Ury Benador, „Beethoven-omul”, GL, 1964, 48; Magdalena Popescu, Ury Benador, „Final grotesc”, RL, 1968, 4; G. Dimisianu, „Final grotesc”, FLC, 1968, 46; Crohmălniceanu, Literatura, I, 345-346; Aurel Baranga, Teze și paranteze, București, 1974, 83-84; Ury Benador, în Encycl. jud., XIV, 426; Popa, Dicț. lit. (1977), 79-80; Lăzărescu, Romanul, 182-186; Mirodan, Dicționar, I
BENADOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285695_a_287024]
-
ST, 1961, 9; Liviu Călin, „Gablonz”-Magazin universal, GL, 1961, 49; Ov. S. Crohmălniceanu, „Gablonz”-Magazin universal, VR, 1961, 11; Lucian Raicu, Ury Benador, „Beethoven-omul”, GL, 1964, 48; Magdalena Popescu, Ury Benador, „Final grotesc”, RL, 1968, 4; G. Dimisianu, „Final grotesc”, FLC, 1968, 46; Crohmălniceanu, Literatura, I, 345-346; Aurel Baranga, Teze și paranteze, București, 1974, 83-84; Ury Benador, în Encycl. jud., XIV, 426; Popa, Dicț. lit. (1977), 79-80; Lăzărescu, Romanul, 182-186; Mirodan, Dicționar, I, 139-147; Dimisianu, Subiecte, 81-83; Dicț. scriit. rom
BENADOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285695_a_287024]
-
în sarcasme. Numai că, în „petardele” rimate, pamfletarul nu-și alege imprecațiile. O grimasă de răutate ia locul umorului și în broșurile în versuri Demonii Mehedințiului (1932) și Romanța Severinului pe 1938 (1938). Intenția etică se perturbă în instantaneele lui grotești, luând forma unor șarje de cârcotaș. Cu un debit abrupt, în rostiri colțuroase, stihuitorul, când cuprins de „duhul negrei desperări”, când agitând „pumnul răzbunării”, e mereu alături de dezmoșteniții soartei. O voce cam stridentă se aude în buciumările de crez naționalist
BOCSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285774_a_287103]