2,871 matches
-
el își permitea să împrumute din când în când unele sclipiri de safir. Era un sunet în toată această dimensiune care îți mângâia auzul și îți înălța sufletul, făcându-te să stai acolo și să mai asculți. Și priveliștea era grozavă! Se deosebea de orice aș fi putut vedea pe acest pământ sau pe altele din Univers. Incredibil! Oare cum să ies de aici? Nu e nici o indicație asupra direcției "sus"! Sus e doar întuneric! Eu pe unde ies? De ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
aveau ce să vadă decît niște ferestre Închise, plecau dînd din cap. — Luați loc, șefule. Dacă așezați fotoliul În colț, lîngă fereastră, o veți vedea În lumină. Încă n-ai dat ochii cu ea? — Eram la masă, la un restaurant grozav, cînd am fost anunțat că ajunsese la sediul poliției. O vor conduce ei la morgă și o vor aduce aici. Prin tulul perdelelor, zăriră chiar atunci o mașină neagră, condusă de un polițist În uniformă, În urma căreia venea o mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
să devină suspect. Trebuia să-și continue, ca și soții Maigret, programul zilnic. Locuia la unul dintre cele două-trei hoteluri de lux? Asta nu-l privea pe Maigret, dar, dacă ar fi fost În locul lui Lecoeur... — Lecoeur e un polițist grozav, murmură el. Adică, În sinea lui: „Se va gîndi cu siguranță la asta. Nu sînt prea mulți clienți În astfel de hoteluri, să...” Dar ar fi dorit să facă el cercetarea asta. — Să nu uiți că ai Întîlnire cu Rian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
fotografiile? Improbabil. Puțin posibil să le mai caute. Vor fi vândute cu toate celelalte lucruri. Mergeau amândoi spre parc, acolo unde ajungeau inevitabil toți cei care se plimbau. Atunci pusese Întrebarea doamna Maigret. — Mă gândeam că Lecoeur e un anchetator grozav, răspunse soțul ei. Întrebările pe care comisarul din Clermont-Ferrand le pusese una după alta, fără să-i lase timp lui Francine să se dezmeticească, constituiau o dovadă clară. Exploatase cum nu se poate mai bine elementele deținute și obținuse rezultate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
prea multă pasiune. Cine știe dacă nu trăia de ani de zile cu această idee fixă, de când, lunar, trimitea bani, sperând mereu În acel hazard care se produsese abia după cincisprezece ani? Poate că era un bun om de afaceri grozav care nu-și pierdea niciodată stăpânirea de sine. Cincisprezece ani În cap cu aceeași idee! O strânsese prea tare de gât, fără să vrea s-o omoare. Sau... Maigret se opri În mijlocul unei alei, iar soția lui Îl imită, aruncându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
Cu siguranță că Augustus nu va îngădui ca senatorii să fie oficial informați de cele întâmplate. Altminteri sunt cu toții aici. Văd și aud cu ochii și urechile proprii. Velleius Paterculus i se destăinuie brusc: — O minune presupune întotdeauna o greșeală. Grozavă descoperire! se strâmbă Tiberius. Zâmbește în silă: — Numai că vinovatul nu se cunoaște. Velleius îl privește reprobator. Se căznește să-l înveselească: — Stai liniștit! O să le oferim zeilor întruna sacrificii, până le va trece supărarea. Întrebarea îl macină însă și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ce echilibrează raportul celor două complementare himerice reprezentând foamea și setea. Astfel, naratorul lansează afirmații care, în măsura în care uimesc și cutremură imaginația receptorului, sunt convertite cu succes în imagini comice, ornamentate de tragedia degradării spiritului(„al dracului o nanie de om”, „grozav burduhan”, „nesățios gâtlej”). Și destinul acesui uriaș, generalizat sub forma biblică a Septuagintei, este codificat în cifra două zeci și patru, aceasta marcând legătura de ordin fatidic existentă între himericii Setilă și Flămânzilă. Împreună, ei formează întregul necesar supraviețuirii lui
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
aici de încerci să agăți femeie singure? ― Cine a zis că încerc să agăț femei singure? ― Ups. Scuză-mă, nu asta faci? ― Poate doar cu cea de față. Ești, nu-i așa? Singură? ― Da. ― Cum vine asta? Pari mult prea grozavă ca să fii singură. Dacă ai ști tu, mă gândesc, hotărându-mă să împrumut un pic din viața Geraldinei. ― Tocmai am încheiat o relație lungă, tastez eu. Voia să se căsătorească cu mine, dar nu era el alesul. ― De unde știi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
perfect standard și ieftină, în mod cert însă, nu una care să-l ducă măcar la un interviu, ca să nu mai zic de obținerea postului. Pun scrisoarea jos și, încercând să fiu cât de cât cinstită, spun: ― E o scrisoare grozavă. Spune tot ce trebuie să fie spus, dar dacă vrei părerea mea sinceră, nu cred că va da gata pe nimeni. Cred că-ți trebuie ceva mai dinamic, mai creativ. ― O, Doamne, chiar crezi? spune Ben, după ce i-a căzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
gânditul. ― JJ? Mai ești acolo? ― Da, scuză-mă, continuă. ― Ei bine știu că sună cam nebunesc să te întâlnești pe internet, dar oamenii se întâlnesc așa peste tot în lume, și uneori chiar iese bine. Uite, eu cred că ești grozavă, cred că ești amuzantă, și cinstită, și frumoasă și ador accentul tău și nu vreau să te sperii, dar chiar mi-ar plăcea să te întâlnesc. Slavă Domnului că Brad nu mă poate vedea, că nu poate vedea cum m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
am petrecut probabil ore întregi refăcându-mi machiajul, uscându-mi și modelându-mi părul într-o coamă lucioasă și aurie. Uau, repetă el. ― Îți place? Fac o mică piruetă, iar Brad zâmbește și-mi dă un pahar de șampanie. ― Arăți grozav. Serios, îmi place tare mult fusta asta. Brad mângâie delicat materialul și-mi zâmbește în semn de apreciere, iar eu - trebuie s-o spun - simt că mi se strânge stomacul - dar sorb calmă din șampanie, de parcă aș fi genul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
numeroasele pahare de șampanie mi-au conferit ceva mai mult decât o urmă de curaj la beție. ― Ce urmăresc? Caut o persoană cinstită, sensibilă, feminină. Care să nu caute neapărat o carieră, dar care să fie o mamă și soție grozavă. Brad face o pauză în acest punct și se uită fix în ochii mei: este foarte... nu știu... foarte intens, și după câteva secunde care par ore bune, încep să mă simt cam aiurea, așa că mă uit în altă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
bine decât Frank. Toată lumea care roiește în jurul lui parcă se oprește pentru câteva secunde, cel puțin, înainte să se îndepărteze cu zâmbetul pe buze; găletușa care stă pe pământ în fața lui se umple încet cu bancnote. ― Nu-i așa că-i grozav? spune Brad, punându-și brațul în jurul meu, cât stăm lângă una dintre băncuțele care se înșiră pe fiecare parte a străzii. Dau din cap, pentru că este într-adevăr grozav, iar când mă întorc să mă uit la Brad îmi dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
în fața lui se umple încet cu bancnote. ― Nu-i așa că-i grozav? spune Brad, punându-și brațul în jurul meu, cât stăm lângă una dintre băncuțele care se înșiră pe fiecare parte a străzii. Dau din cap, pentru că este într-adevăr grozav, iar când mă întorc să mă uit la Brad îmi dau seama că pe bancă stă o bătrână, o femeie a străzii. Îmi dau seama că nu are casă pentru că părul ei cenușiu e lung și încâlcit, pelerina e despicată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
mari, nevenindu-mi să cred, dar apoi m-am gândit că glumește, că urmează să râdă într-o clipită. ― Shakespeare? am spus eu apăsând cuvintele, așteptându-l să izbucnească în râs. ― Îhâm, a dat el ferm din cap. Ăsta e. Grozavă carte. Nu a râs deloc, nici măcar n-a zâmbit. Ce mai puteam spune? Până la urmă, nu m-ar fi deranjat că gusturile lui se limitau la cărți cu hoți și vardiști, dar să uiți numele celui mai mare dramaturg al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
secunde mai târziu, pentru că altfel s-ar fi repetat performanța de acum o săptămânăa - ceea ce este foarte bine și frumos, numai că eu încă încerc să-mi dovedesc că această relație în devenire înseamnă mai mult decât o viață sexuală grozavă. ― Îmi dai mașina? îi șoptesc lui Brad cât el vorbește la telefon, iar el încuviințează din cap și-mi aruncă pe masă cheile de la mașină, fără să se gândească la asigurare, sau măcar dacă știu să conduc. Din fericire, știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
mă gândesc la Lauren, și mă întreb dacă aș putea să fac față unei relații la distanță. Apoi încetez să mă mai compar cu Lauren, pentru că până la urmă, știu că partidele de sex cu Brad sunt fantastice - probabil cel mai grozav lucru din toată relația asta. ― Despre asta vroiam să-ți vorbesc, spune el apăsând cuvintele. ― Cum adică, vrei să spui.... adică să rămân? ― Nu de tot, spune el repede, pentru că e clar că observă panica din ochii mei. Dar poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
după muncă. E drept că e ocupat, dar se pare că devine din ce în ce mai ocupat pe zi ce trece, lucru care nu e prea cinstit față de mine. Mă rog, înainte să apuc să mă supăr prea tare, el rămâne cel mai grozav amant dintoteauna, și e un dulce cu mine. Draci, mă iubește, ce naiba. Ce poate fi mai bine de-atât? Așa că mă văd cu Lauren la sală, și ne antrenăm împreună - lucru care e mult mai distractiv decât să lucrezi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
eu devin confuză. Dar te-am văzut azi-noapte în Schatzi on Main, și azi din nou în librărie. Trebuie să mă văd cu o prietenă aici în câteva minute, dar am vrut doar să-ți spun că ești cea mai grozavă femeie pe care am văzut-o. Glumește? Despre ce tot vorbește? Ce se întâmplă? Ben roșește. ― Sincer, scuze, mormăie el. N-am vrut să te fac să te simți stânjenită. Ridică din umeri și se întoarce zâmbind și se așază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
-i mai spun? ― Ai înnebunit de tot? Lauren dă din cap, nevenindu-i să creadă. Omul de care erai îndrăgostită până peste cap, de care încă ești îndrăgostită tocmai ți-a spus că e de părere că ești cea mai grozavă femeie pe care a văzut-o vreodată, și tu n-ai avut curajul să-i spui că tu ești? Nu se poate. Mișcă-ți fundul înapoi acolo. Arăt spre ceas. ― A plecat deja. ― O să te vezi cu el, și, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
și-mi caut un șervețel ca să-mi șterg lacrimile, că am râs cu lacrimi. N-aș fi crezut că o să văd și ceva amuzant în toată povestea asta, mai spun eu. ― Dar, Jemima, e clasic. E una din cele mai grozave povești pe care le-am auzit vreodată, mai spune el, după care începem amândoi să râdem din nou. Nici unul dintre noi nu mănâncă prea mult. Mâncarea rămâne în farfurii, și noi doar ciugulim, ne ducem mâncarea la gură, numai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Care Brad? râd eu. Nu, serios, Lauren. A fost atât de diferit de Brad. Vreau să spun, sexul era uluitor cu Brad, dar noaptea trecută m-a făcut să realizez că la asta se reducea totul, era doar o partidă grozavă. N-avea pic de tandrețe, pic de dragoste, era numai pasiune, și la vremea aceea credeam că era de-ajuns. Dar Ben e atât de diferit; poate pentru că-l știu, poate pentru că suntem prieteni, dar cred că e mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
de ce, și nu am puterea să spun nimănui despre Brad, și despre Jenny, și mai ales nu despre Ben. Dar o săptămână e o perioadă a naibii de lungă când inima ta s-a frânt, și când Lauren, așa de grozavă cum a fost până acum, începe să mă streseze. Nu asta vrea, ea e minunată, doar că uneori vreau să fiu singură, să stau doar și să mă gândesc unica noapte perfectă din toată viața mea, la viitorul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
liniștită ce înneacă al lui dor. De-a lui maluri sunt unite câmpii verzi și țări ferice; Memfis colo-n depărtare, cu zidirile-i antice, Mur pe mur, stânca pe stâncă, o cetate de giganți - Sunt gândiri arhitectonici de-o grozavă măreție! Au zidit munte pe munte în antica lor trufie, I-a-mbrăcat cu-argint ca-n soare sa lucească într-un lanț Și să pară răsărită din visările pustiei, Din nisipuri argintoase în mișcarea vijeliei, Ca un gând al mării sfinte
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
drept la mijloc, între tigru și-ntre leu; Iară dama, Cunigunda, zise-atunci, bătîndu-și joc, Cavalerului Delorges: Dac-amorul ți-e fierbinte cum te juri în orice oară, Să te văd, Mergi, mănușa de-mi ridică! " Cavaleru-aleargă, iute se coboară În grozava prejmuire, calcă sigur, fără frică, Din mijlocu-acestor monștri Cu-a lui degete-ndrăsnețe el mănușa de-o ridică. Cu mișcare și cu groază Damele și cavalerii l-au privit, Însă foarte liniștit El mănușa o aduce înapoi. De-a lui laudă
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]