1,981 matches
-
n-am putut să nu o întreb: - De ce, doamnă? Și de ce eu? S-a sprijinit greoaie de un perete, a oftat și mi-a răspuns: - Am doar douăzeci și șase de ani și nu vreau să-mi treacă viața în halul ăsta, aproape incapabilă să mă mișc și să gâfâi după șase trepte. Și nu vreau ca soțul meu să iasă învingător. De ce tu? Știu ce ai făcut la Brescia, și acum, că te văd în carne și oase, cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
amforă. Același lucru și în cazul alimentelor. Revenindu-și parcă printr-o minune, i-a reluat locul pe tron fără să se clatine și, cu glas neașteptat de ferm, m-a întrebat: - De cât timp durează, dacă am ajuns în halul în care sunt? I-am răspuns: - Probabil de cel puțin unul sau doi ani. Și-a încleștat puterile pumnului singurei mâini pe care și-o mai putea mișca. - Ce se poate face? I-am răspuns fără ocolișuri, lăsându-i încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
care o lăsasem pe altar. I le-am dăruit, fiindu-mi scârbă de sângele lui Andras, care le mânjea, și convins de falsa lor sfințenie. VI Am alergat spre Rotari așa mânjit de sânge cum eram. Văzându-mă în ce hal arătam, a sărit din pat și, pentru o clipă, i s-a făcut frică de mine. L-am apucat pe servitorul care tocmai îi făcea un masaj după ce-l frecase cu un unguent parfumat și l-am trântit la pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mâinile pe pardoseală, ca un câine - Întinse o mână pipăind În căutarea ochelarilor. Era Kevin Buonocore. Camilla Închise ușa, temându-se să nu fie văzută. Kevin n-ar fi iertat-o niciodată dacă l-ar fi surprins Într-un asemenea hal - umilințele nu trebuie Împărtășite. Clopoțelul sună și Camilla se grăbi În clasă. — Orice societate umană funcționează ca un corp. Să Încercăm să vedem ce au În comun corpul și familia. Știe careva dintre voi să-mi dea un exemplu? Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fresce și din tavanele pline de medalioane și cădea asupra lui ca o ploaie de aur. a șaptesprezecea oră Emma se apropie de oglindă. Când găsi Întrerupătorul, un șir de becuri albe o lumină fără milă. Răvășită. Palidă. În ultimul hal. E teribil să te gândești că viața noastră e un roman fără temă și fără eroi, cu totul aiurea, fără coerență, făcută din pauze și din goluri și din diversiuni fără rost. De ce-am urcat În mașină? De ce? Idioată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ei, își vopsise părul roșcat și era îmbrăcată ca o paparudă, cu fustă de mușama roșie, scurtă și parcă violentată de șoldurile mari, încât arăta mai degrabă ca un gogoșar decât ca o fustă. Întâlnirea cu ea, chiar și în halul în care era îmbrăcată, a fost ca o luminare. Ei îi putea spune orice. Și i-a spus. - Și-a găsit acuma alta, dar e al dracu’ că nu te-ajută a început Eliza expertă. Ori cred că i-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
să fie în locul lui Isaac, pe altar. - Zeul părinților meu e un zeu milos, spunea Iacob. Dar Zilpa, când a auzit povestea de la băieții ei, a spus: - Ce fel de zeu milos este acesta, să-l sperie de moarte în halul ăsta pe Isaac? Zeul tatălui vostru poate să fie măreț, dar e un zeu crud. Mulți ani mai târziu, când nepoții l-au întâlnit pe băiatul din poveste, bătrân deja, au fost impresionați să vadă cum lui Isaac îi tremura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
o facă în toate felurile, cu niște cuvinte pe care mamele mele nici nu voiau să le spună în fața mea. Umerii i se încovoiaseră și câțiva dinți îi căzuseră sub puterea pumnilor lui Laban. Dar chiar și când ajunsese în halul ăsta, Laban continua să-i folosească corpul pentru propria lui plăcere, o imagine care le oripila pe mamele mele. Cu toată părerea de rău pentru ea, nevestele lui Iacob n-o adoptaseră pe Ruti. Ea era mama celor care aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
copii. - Le-am văzut pe mamele mele legănând prea mulți bebeluși care dup-aia au murit. Și am auzit că Oholibama a urlat trei zile înainte de a-și da viața pentru Iti. Eu n-am de gând să sufăr în halul ăsta. Tabea zicea apoi că nu are de gând să se mărite și că mai degrabă ar vrea să slujească la Mamre și să-și schimbe numele în Debora. Sau, dacă nu, avea să cânte la altarul unui templu, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mai bune bârfe. Ele mi-au spus povestea fiului femeii din Salem care s-a sinucis. Înnebunise, a zis, cu vocea mai înceată, când a aflat condițiile groaznice în care se născuse. - Dar ce l-ar fi putut înnebuni în halul ăsta? - E o poveste urâtă, a zis ea cu sfială, încercând să-mi trezească și mai mult interesul. - Astea sunt de obicei cele mai bune povești, am răspuns eu. - Bine atunci, a zis Gera, punându-și de-o parte fusul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
despre asta, iar eu mă uitam la soldatul meu de plumb, Feri mi-l vânduse mie pentru că era o piesă cu defect, un rebut, partea de sus era turtită, am crezut că n-o să se vadă pe sub armură, însă în halul în care arăta, nici eu nu-l puteam folosi la nimic, între timp, afară, măsuța a trosnit din nou, cred că mama iarăși se sprijinise de ea, și am auzit-o spunând să n-o mintă bunicul tocmai pe ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
aducând coroane și flori, le-au stivuit rapid, pe toate, în fața sicriului, cum mișunau în jurul meu, le-am simțit duhoarea transpirației, și atunci m-am gândit că ăștia precis nu sunt niște muncitori oarecari, sunt groparii, și au transpirat în halu’ ăsta săpând groapa pentru bunicul meu, și m-am uitat în jos, și am văzut că unul din ei avea pantalonii plini de noroi, la genunchi, și am știut că așa e, că am dreptate, și m-am dat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cîteva vorbe pe care le Înțelegi anapoda. Marie o privi cu un amestec de amărăciune și de revoltă. O dată mai mult, se simțea respinsă, izolată de ai ei. Privirile lor erau schimbate, deveniseră parcă inaccesibili. Ce anume Îi transforma În halul ăsta? Cătă spre Loïc, se uită la el cum stătea prăvălit pe scaun, cu fața Întoarsă. - Ai spus: o să crăpăm cu toții... De cine vorbești? - Tu vorbești cu mine ca un polițist, nu ca o soră! azvîrli el cuvintele. Nu vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
că-și scoate energia. Lucas se surprinse punîndu-și Întrebarea dacă ea va putea trăi la Paris. - Crezi că mama ta ți-a spus totul? - Nu. Doar o parte. Altfel vizita lui Arthus de Kersaint n-ar fi terorizat-o În halul ăsta. Lucas Își aminti de disputa publică dintre PM și Gwen. Oare pentru că erau legați printr-un secret comun se detestau ei atît de tare? Jucaseră cumva o scenă perfect pusă la punct menită să Înșele lumea? Erau adversari? Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
am priceput nimic, mi-am pălmuit fata... Tremura toată, biata de ea, tremura de frig și de frică, spunea că făcuseră o prostie mare, că trebuia să mă duc În golf, că se Întîmplase o nenorocire... Avea hainele Într-un hal fără de hal, ude, pline de noroi, atunci am țipat la ea și am azvîrlit-o În pat... Yvonne păru să respire cu dificultate, avea chipul ca de ceară; Marie făcu o mișcare de Îngrijorare pe care fosta brutăreasă o mătură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nimic, mi-am pălmuit fata... Tremura toată, biata de ea, tremura de frig și de frică, spunea că făcuseră o prostie mare, că trebuia să mă duc În golf, că se Întîmplase o nenorocire... Avea hainele Într-un hal fără de hal, ude, pline de noroi, atunci am țipat la ea și am azvîrlit-o În pat... Yvonne păru să respire cu dificultate, avea chipul ca de ceară; Marie făcu o mișcare de Îngrijorare pe care fosta brutăreasă o mătură cu un gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ajute. Nu, nu era o fată drăguță, dar avea o păsărică sexy, la fel de sexy ca a oricărei alte femei. A Închis ochii. Când i-am strecurat mâinile sub fese, și-a desfăcut complet coapsele. Asta m-a excitat În asemenea hal că am ejaculat pe loc, fără măcar s-o pătrund. Pe părul ei pubian erau câteva picături de spermă. Îmi părea teribil de rău, dar ea mi-a spus că nu e nimic, că e fericită. N-am prea avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
aș vrea să Încerc. Mai păstrez și acum abonamentul de tren din anul școlar 74-75, ultimul an când am mers la liceu Împreună. De câte ori Îl privesc, Îmi vine să plâng. Nu Înțeleg cum s-a putut strica totul În asemenea hal. Nu pot să accept. 19 În mijlocul sinuciderii occidentale, nu aveau nici o șansă, era clar. Continuară totuși să se vadă, o dată sau de două ori pe săptămână. Annabelle consultă un ginecolog și Începu să ia din nou pilule contraceptive. Michel izbutea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
toate astea nu mai era important pentru el. Christiane i-o sugea și Îl Îngrijea când era bolnav; Christiane era importantă. În același moment, știu că nu-și va mai revedea fiul niciodată. Patrice, fiul Christianei, lăsase apartamentul Într-un hal fără hal: bucăți de pizza strivite, cutii de Coca-Cola, chiștoace Împrăștiate pe parchetul ars pe alocuri. Ea șovăi un moment, vru să se ducă la un hotel; apoi se hotărî să facă curat, s-o ia de la capăt. Noyon era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
nu mai era important pentru el. Christiane i-o sugea și Îl Îngrijea când era bolnav; Christiane era importantă. În același moment, știu că nu-și va mai revedea fiul niciodată. Patrice, fiul Christianei, lăsase apartamentul Într-un hal fără hal: bucăți de pizza strivite, cutii de Coca-Cola, chiștoace Împrăștiate pe parchetul ars pe alocuri. Ea șovăi un moment, vru să se ducă la un hotel; apoi se hotărî să facă curat, s-o ia de la capăt. Noyon era un oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Stând la coadă cu ceilalți șomeri, dând din șolduri înainte și înapoi la „Hot Stuff”. Deodată, aud o cheie în ușa de la intrare. Clipesc ca să-mi revin și mă îndepărtez de frigider. Nu se poate să mă vadă cineva în halul ăsta. Nu sunt în stare să răspund la nici o întrebare iscoditoare ; și nici eventualei compasiuni. Pentru că mi-e teamă să nu încep să plâng în hohote și să nu mă mai opresc niciodată. Iau mecanic un prosop de bucătărie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
-mi ochii cât pot, când o aud pe Trish strigându-mă. Samantha ! Unde ești ? Nu pare prea încântată, și mi se pune un nod la stomac. Peste ce-o fi dat ? — Nu pot să te las să mai umbli în halul ăsta. Apare în ușa uscătoriei, clătinând puternic din cap. — Poftim ? Mă uit la ea. — Părul tău. Se strâmbă. — A, da. Ating șuvița decolorată cu o grimasă. Voiam să mi-l aranjez în weekendul ăsta... — Ba ți-l aranjezi chiar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
-ți faci singură șuvițe ? Râde cu poftă, încântată de propria glumă. — A fost un accident... cu o sticlă de clor. — I-auzi, un accident ! Își trece degetele prin părul meu, țâțâind din buze. Ei bine, nu poți să rămâi în halul ăsta. Zic să-ncercăm un blond drăguț. N-ai nimic împotrivă să fii blondă, nu, draga mea ? Blondă ? — N-am fost în viața mea blondă, zic alarmată. Nu sunt prea sigură că... — Ți-ar sta bine. Începe să-mi perieze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
suflet. Sunt atât de încordată încât pur și simplu nu mai pot suporta. Trebuie să mă eliberez de toată această presiune. Fără să mă mai pot controla, mă întind și-i trag fața spre mine. Nu m-am sărutat în halul ăsta de când eram adolescentă. Strâns îmbrățișați ; fără să mai existe nimic altceva pe lume. Complet absorbiți. Și Trish dac-ar fi lângă noi cu o cameră video, dându-ne indicații, și nici n-aș observa-o. Când deschid ochii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
stă cu urechile ciulite și așteaptă, ca două microfoane uriașe pregătite să preia cel mai mic zgomot. Mă furnică fața. Ce să-i zic ? O să-i zic... treizeci și cinci. Nu. Nu fi ridicolă. Nu poate să se mintă singură chiar în halul ăsta. Patruzeci ? Nu. Nu pot să zic patruzeci. E prea aproape de adevăr. — Aveți cam... treizeci și șapte, nu ? mă hazardez până la urmă. Trish se întoarce spre mine și, din expresia de plăcere și mulțumire de sine de pe fața ei, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]