1,200 matches
-
-ți spun, mi-a Înțepenit aici, În piept... Îl port cu mine peste tot. Și chiar atunci când voi fi la mii și milioane de ani lumină de pământ nu voi scăpa de aceste imagini. Văd parcă și acum o mică haltă nu departe de Nistru și o mulțime de norod Înghesuit pe calea ferată. Să fi fost opt-nouă mii de suflete. Bărbați și femei, bătrâni zgribuliți de frig, Îmbrăcați În niște gioarse, cu o mulțime de boccele la picioare. Un soldat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
nici o șipcă nu se clintesc de la locul lor, iar unghiile lor s-au rupt până la carne. Sunt murdari și sfârșiți de oboseală. Două săptămâni În capăt a mers trenul, oprind o dată sau cel mult de două ori pe zi În halte tot mai prăpădite. Și În tot acest timp n-a căzut un strop de ploaie. Ziua era arșiță cumplită, iar noaptea se mai răcorea un pic - și spre dimineață pica rouă. Ostaticii Își scoteau limbile Înnegrite printre crăpături și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
am așezat în coloană de marș pe batalioane, companii și plutoane, cu colonelul nostru drag în frunte, călare pe un cal mare și frumos. Muzica militară, tot în frunte. Cu un kilometru înainte de a ajunge la Vaslui am făcut o haltă de ajustare, ne-am șters de praf, ne-am aranjat și am intrat în oraș în pas de defilare și în uralele mulțimii care ne aștepta. Femei, mame, surori și soții care plângeau de bucurie când îi vedeau pe cei
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
a doua zi în cursă. Dimineața, ajutați de doi ofițeri în rezervă, desigur că tot învățători, ne-am suit într-un vagon de marfă plin cu baloți de paie. Deshidratați, bolnavi, am ajuns la Lugoj și de aici, pentru o haltă de înzdrăvenire la Slatina, în familia unei cunoștințe. După o cură cu usturoi am început să ne refacem sănătatea dar să crească spaima de avioanele americane și engleze care bombardau morile și fabrica de biscuiți “HerdanAluta” din apropierea casei unde eram
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
a treia. Cât a ținut drumul, puținii călători vorbeau pe șoptite, vrând parcă să nu tulbure noaptea. Mă ghemuisem pe o bancă și așteptam să știu unde trebuia să cobor. După un ceas, am știut și am coborât. Era o haltă, nu i-am putut citi numele, o gheretă de scânduri cu o lampă afumată, aproape stinsă. Trenul se oprise câteva clipe, abia am apucat să mă dau jos. Am bătut în geamul gheretei, cineva dinăuntru a șoptit : „Ce dorești ?“, am
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
sus, stelele scăpărau și săreau parcă de colo colo, întreaga boltă se răsucea, tăcută, deasupra mea; am bâjbâit pe fundul gropii până ce am găsit, apoi am adormit. Când m-am trezit, se luminase de-a binelea. Am pornit înapoi, spre haltă. Câinii se liniștiseră. Am străbătut satul fără să văd țipenie de om, ai fi zis că muriseră toți. Hainele ude, încinse acum de soare, începuseră să mă frigă. La haltă, am bătut din nou în geam. Lampa se stinsese, cred
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
trezit, se luminase de-a binelea. Am pornit înapoi, spre haltă. Câinii se liniștiseră. Am străbătut satul fără să văd țipenie de om, ai fi zis că muriseră toți. Hainele ude, încinse acum de soare, începuseră să mă frigă. La haltă, am bătut din nou în geam. Lampa se stinsese, cred, singură. Am întrebat la ce oră trece primul tren spre București; aceeași voce mi-a șoptit că mai am de așteptat. Soarele devenise explozie galben-roșcată. M-am tras mai la
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
i se termină sejurul la Sans-Souci și lui Vladimir care, numai și numai din cauza excesului și abuzului, al acțiunilor sale originale, aventuroase și a demersului pe muchie de cuțit, trebui în noaptea ce urma să dispară, ștergând-o englezește, spre halta plină de omăt din apropiere de Sans-Souci. Fără să-și dea seama, Bibi Bleotu, însuși, dirijă totul în sensul acesta, dezlănțuind, ca și în ajun, scenariul chefului sardanapalic, făcând să curgă râuri de votcă, de whisky, de vinuri ardelenești, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
brazilian, Ga-rincha! observa, cu umor, amicul Nae Calaican, ori de câte ori îl prindea într-o astfel de stare). Într-adevăr, Vladimir demară vijelios, ca un fotbalist din naționala Braziliei, năzuind, prin noapte și prin zăpadă, în direcția unde bănuia că ar fi halta de la Sans-Souci. Crucindu-se de paraponul nejustificat și de hachița oaspetelui, ce i se păruse blajin, cum se cuvine să fie moldovenii, Bibi Bleotu, abia într-un târziu, se strădui, înjurând furios, să poruncească depistarea șoferului de la jeep, pentru ca să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
prima oară. Oare ce-l aștepta și acolo? Habar nu avea. Chipul lui se reflecta în geamul vagonului de clasa a treia. Obosit, trist, singur. Trenul alerga prin noaptea întunecată, anunțându-și, prin șuieratul locomotivei, trecerea prin gări mici și halte. Din când în când mai trecea pe culoarul dintre banchete spre toaletă. Ușa toaletei se deschidea scârțâind și el dispărea înăuntru. Vreun pasager se trezea din cauza zgomotului și-l întreba pe vecin unde se află. Apoi închidea iar ochii. Spațiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
nu mai trecea nici un tren, nici într-o direcție, nici în alta. Dimineața, eram istovit. M-am culcat pe marginea șanțului în iarbă. Spre seară mi-am continuat drumul și, pe întuneric, am ajuns în cele din urmă într-o haltă. Acolo era un tren de marfă gol. Și nimeni în jur. M-am suit în el și m-am culcat din nou. "Să mă ducă unde-o vrea, mi-am zis. Până la celălalt capăt al lumii." Nu știu cât am dormit. M-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Spre seară a început o ploaie subțire. Noroc că-mi luasem trenciul cu mine... Eram gata să mă culc pe pământ, cu riscul să răcesc. Mă simțeam stoarsă de ultima picătură de energie, când am ajuns într-un fel de haltă, în câmp pustiu. Acolo era un tren de marfă. M-am dus până la locomotivă. Nimeni. În pichetul de haltă, de asemenea nimeni. M-am urcat într-un vagon gol ca să mă adăpostesc de ploaie. Dar acolo am adormit. Când m-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
pe pământ, cu riscul să răcesc. Mă simțeam stoarsă de ultima picătură de energie, când am ajuns într-un fel de haltă, în câmp pustiu. Acolo era un tren de marfă. M-am dus până la locomotivă. Nimeni. În pichetul de haltă, de asemenea nimeni. M-am urcat într-un vagon gol ca să mă adăpostesc de ploaie. Dar acolo am adormit. Când m-am trezit, mă aflam aici... ... Sincer vorbind, nici eu nu-mi prea dau seama ce-ar trebui să cred
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
emoționat, craiule? Simțindu-se introdus la mijloc, cum se spune, Gore preferă să toarne din nou În pahare, fiindcă discuțiile la cârciumă provoacă Întotdeauna o sete teribilă. Ați plecat de la taxele lu` Boc Și-ați ajuns la nunta mea. Cu haltă În cârciumă, cine mai e ca voi, la glume proaste nu vă Întrece nimeni! Mă luase cu rău pe la stomac, mă strângea papionu`, poate de la fumul din biserică mi se trăgea, erau prea multe lumânări aprinse. Da` aveam Și emoții
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
învățământ superior au fost forțat integrați în „producție”. Accesul la învățământul superior și cercetare era aproape inexistent. Orașele universitare mari au fost declarate „orașe închise”, și accesul la acestea, restricționat. Mulți s-au socotit norocoși să prindă o localitate cu haltă de cale ferată. Întreprinderea de Mașini Grele București. Ea aduce pâinea în casă. Consiliere filosofică. Statul de drept. Etici ale virtuții și etici utilitariste. Ce discutați voi de fapt despre drepturi în timpul regimului comunist? Ce libertate? Ce proprietate? Îl notasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de repetent Departe-i de ce-i priitor. Prezentul - fals plenipotent - În grabă fuge în trecut, Iar viitorul inocent E fără sabie și scut. Pentru tot omul din lume Timpurile-s laolaltă (Fii eu simplu ori un nume) Dincolo de drum, de haltă. Spre-așa țel se-ndreaptă totul, Altă cale nu-i sub soare; N-are nimeni antidotul Decât cerul prin scrisoare. 20 mai 2004 ATÂTEA EURI Atâtea euri lesne vin, Se nasc cu mari iluzii Și tot atâtea-apoi devin O sumă
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
ceramist. Astfel voi ajunge mâine Oală mare sau ulcea Să duc apă pentru pâine Celui pe-a vieții vâlcea. 11 iunie 2004 AȘA A FOST, AȘA VA FI „Toate-n viață rămân baltă” - Visuri, fapte și idei - Când iese ultima haltă Cât ai trage c-un condei. Viața are multe haine, Dar ’n-a lumii prisacă, Pe furiș, direct ori tainc Ea, moartea, ne dezbracă. De Dumnezeu și moartea ta N-ai unde a te-ascunde Oricât de mult ai căuta
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
spus lui Angel I must go a pierdut probabil și șansa unei împliniri iluzorii în lumea virtualè, iar Ilarie vorbește despre iubire că despre o vietate nevertebratè, fèrè sânge, O broascè albè! Ne apropiem de oraș, recunosc primul sat, casele, halta, se însereazè încet, ziua devenind tot mai micè, n-am dezlegat nici enigmă pèrului inelat al fetei de pe culoar! în compartiment se iscè foialè, oamenii cautându-și bagajele, îmbrècându-și hainele, eu ajutând o femeie în vârstè sè-și dea jos geamantanul, mè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
până unde?) se întretăie cu alt fascicul spino-cerebelos (Gowers). Aici, Mioara Alimentară se simți într-o stare de excitație difuză. Raza-informație trecu, să știi, cu o viteză de 12 m/s, asemănătoare cu cea a acceleratului Galați-București, via Urziceni, prin halta Surdila-Greci. La fel de încrâncenată, raza-idee străbătu pădurea de axoni din subtalamus, hipotalamus și prin ochiurile perverse de lichid cenușiu ai nucleilor talamici ventro-mediali, creând o stare de excitabilitate din ce în ce mai crescută, o reacție de trezire, pregătind astfel scoarța cerebrală pentru ceea ce avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
bloc care a rezistat timpului și arată ca un trup purulent, cu răni deschise și nevindecate, au răsărit cotloane jalnice În care s-au aciuiat cu timpul rătăciții sorții de care am amintit mai sus. Sunt nave oarbe, ciuperci otrăvitoare, halte imunde, capcane ale sufletului, barăci ale morții care se sprijină numai pe aerul viciat care le dă târcoale. Prin ele șoarecii, șobolanii, gândacii, circulă nestingheriți și se simt și ei marginalizați, pentru că rareori găsesc ceva de mâncare. O lege nescrisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Când noaptea își aduna negurile în poală cu gând să plece, un militar din grupa de avangardă i-a întâmpinat: ― Domnule căpitan, în cealaltă margine a pădurii există o formație militară de tăria unei companii de infanterie, care a făcut haltă pe parcursul marșului. Le-am luat urma de la intrarea în pădure. S-au deplasat pe un drum lăturalnic. De ce? Nu știu. Acum staționează în marginea pădurii. Din câte ne-am dat seama, sunt români. Nu am luat legătura cu ei înainte
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
la măsea palinka ungurească și s-a gândit că mare păcat ar fi fost să nu le facă și el un hatâr ungurilor. Și ca orice lege din ultima vreme a fost plimbată de la Parlament la Curtea Constituțională cu scurte halte la Guvern, dar până la urmă Bocul a dat lovitura. Ca, adormiții din Opoziție să fie prinși cu pantalonii în vine și cu gândurile aiurea, a luat decizia de asumare a răspunderii și cu asta nourașii trandafirii pe care-i vedea
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
care-i amintea de Copou, despre visele ei de când era mică și cum umbla verile cu trenul personal cu sora ei, ocupând locurile de la fereastră; șapte ore făceam până la Râmnicu Sărat, trenul oprea încet, la fiecare zece minute, în toate haltele, oamenii urcau cu papornițe prăfuite, cu găini și curci, cu miei de lapte. Iar noi două, eu și soră-mea, ne lipeam nasurile de geam și cântam, nici nu știi ce fericire simțeam când intra controlorul și ne cerea biletele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
Elena Marin Alexe Port taina-ncărcată de dor, Sub ochiul din inimă stins. Fac haltă pe o geana de nor, Pe-albastrul de cer necuprins. Neliniști și frica nespuse, Se-ascund prin cotloane și gem. Prea multe speranțe distruse Mă-ndeamnă, din nou să Te chem. La poalele dealului sumbru, Îmi duc azi al lanțului
Golgotha mea by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83297_a_84622]
-
de spus cine era, de fapt, cel mai mare fraier din această complicată tranzacție - ea, el, ei, ea. Acum mă împleticeam râgâind pe treptele care duceau spre intrarea somptuoasă a clubului lui Fielding, după ce, în prealabil, mai făcusem vreo două-trei halte pe drum ca să mai beau ceva. Ai putea crede că sunt terminat, mai cu seamă dacă pun la socoteală și romul, drogurile, și toate câte s-au mai adunat. Dar nu e cazul la mine. Nu, domnule, așa ceva nu mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]