2,290 matches
-
regresiile sunt frecvente. Se mai menționează și alte deosebiri, cum ar fi faptul că la schizofeni sunt semnalate halucinații, nu și la autiști, însă nu se poate controla dacă în conduita trăirilor atât de intense ale autiștilor nu apar și halucinații. Autismul poate fi confundat și confruntat și cu numeroase alte entități: tulburări senzoriale, întârziere mintală, apraxie, deficiențe de vorbire etc. De exemplu, faptul că uneori nu reacționează la sunete (chiar la zgomote puternice!) autistul poate crea confuzia unei cofoze. (Alteori
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
cărți aduse cu sine, descoperind că o singură viață, chiar și a lui, valora mai mult decât opera tuturor geniilor, filosofilor și literaților lumii. Din cauza nopților albe petrecute în locuința-cazemată, a efortului imens și a șocurilor repetate, eroul nostru are halucinații precum protagonistul din "Invenția lui Morel" de Adolfo Bioy Casares, dar are și ocazia să vadă un monstru marin și să-l descrie, neuitând detaliile despre pielea gri-alburie cu nuanțe verzui, de o răceală cadaverică, părând ca de șarpe. Mai
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
el nu vrea să se vindece și nici să revină la o oarecare normalitate, dorindu-și de fapt perpetuarea apariției fantasmei Mariei, totuna cu existența lui. Pentru Cora Dulz el nu înseamnă un pacient, ci o întâlnire cu necunoscutul, cu halucinația și obsesia. Nagy cunoaște amănunte private din viața celebrei cântărețe, pe care le relatează cu dezamăgirea detașată și filosofică a celui care a trăit o mare iubire nicicând împărtășită. A urmărit-o pretutindeni, a încurajat-o, a sprijinit-o: "Aș
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
nu înseamnă că, pe fondul mariajului său ratat cu o diabetică tentată de masturbare, nu cade în cursa manipulărilor retorice și erotice ale soției procurorului. Este cel mai calificat între "soldații visului", monologul lui prefăcându-se iute în reverie, transă, halucinație diurnă, vis și chiar viziune. Cum a fost cea a judecătorului de instrucție în postura unei arătări ispășitoare menite să-i transmită un mesaj. Care îl va ajuta pe Luca să pătrundă în bucla de teoreme a "realiștilor". De fapt
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
pot oferi indicații. O soluție propriu-zisă nu există. „Realistul care lovește cu piciorul piatra are dreptate să spună că ea este reală, dacă el folosește cuvântul «real» ca opus lui «nonreal». Replica lui răspunde întrebării «Este real sau este o halucinație?», dar nu îl infirmă pe idealist, care nu este împiedicat de obiecția lui. Ei par să fie în continuare în dezacord. Deși solipsistul are dreptate atunci când tratează expresia «mă dor dinții» ca fiind pe un plan diferit față de expresia «Pe
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
de haos (postmodern!) este lăsată, într-adevăr, de numeroase texte ale lui Radu Andriescu. Dintr-un punct de vedere, s-ar spune că din "cele mai insalubre văgăuni ale memoriei", poetului îi și place să scoată la iveală fire încâlcite, halucinații cu bază nu doar etilică (a se vedea, spre exemplu, Noaptea leonidelor); am în vedere reveriile suprarealiste naturi moarte cu exoschelet polimorf, navigațiile "pe creasta valului psi", șaradele AC/DC fără alt scop decât autoflagelarea sau, în fine, fragmentele discontinue
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
își schimbă semnul, chiar pe măsură ce sunt descrise, devenind cópii grotești sau malefice ale celor originare, proiectate, așa cum sunt, pe un fel de ecran neoexpresionist, cu o imagistică în nuanțele întunecate cunoscute. Personajele umane ce se mișcă în acest spațiu al halucinației generalizate sunt reduse ca număr, dar își asumă, deloc teatral, o gestică tulburătoare, care potențează sensurile adânci ale cărții: Ghisela, femeia ce mătură smocuri de păr, le clădește pe câmpuri și apoi le spulberă cu porniri de pruncucigașă (Gânduri); fetița
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
bineînțeles, să o vindece; în special de unul dintre demonii nocturni, cel al amintirii unei fericiri senzoriale pe care încearcă să o prelungească, extatic, în prezent. Insula din strada de ieri, spațiul evadării anamnetice pe care ceasul nocturn al dementei halucinații îl face prea des posibil și dureros de actual, se cere totuși abandonată. Ispita majoră pentru poetă devine convertirea desenului autenticist în literatură, fie ea și una culpabilă, adică în succedaneu al nemuririi : "pentru toate acestea/ literatura e vinovată:/ respirația
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ființei iubite, neexistând ocurente ale termenului respectiv care să se refere la poet. Pentru a compensa această lipsă, creatorul atribuie eului o seama de viziuni onirice, nocturne sau diurne. El creionează un eveniment oniric, adică un fel de delir, de halucinație care seamănă, în esență, cu un vis și care este format din mai multe plăcute de mozaic și fragmente ce apar fulgerător, adesea impregnate cu atmosfera unui trecut retrăit în prezent, cu nuanțe emoționale diferite, actuale 399: necunoscutul țărm împotriva
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
eul obscur", ascuns după interminabilele sublimări ale tinereții. John Rivers se lasă prins, asemenea naratorului poesc, în mreaja unei lumi noi, mai curînd ficționale decît reale, mișcîndu-se pe un plaier suspendat (creat parcă anume de maestrul de ceremonii Maartens), unde halucinația și ambiguitatea ontologică funcționează ca reguli principale ale ființării. Pornind, pesemne, de la un viciu personal (dependența de LSD), Aldous Huxley scrie, iată, un roman psihedelic, de foarte bună calitate estetică, acoperind toate cerințele de impersonalitate (și transpersonalitate), impuse de marea
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
urmă și protagonistul înțelege că a ajuns practic "dispensabil" (înțelegem că fusese membru, fără acordul său, într-un grup ultrasecret al Securității Statului, axat pe lichidarea mafio ților de prim rang). În stare de transă (un fel de apogeu al halucinației generale care se dezvoltă pe parcursul între gului roman), în ziua cînd trebuia să-l predea pe Mișa expediției polare (prin coincidență macabră, chiar ziua cînd "cruciulița" lui, deja "aprobată", trebuia să fie "executată"), scriitorul se prezintă el însuși la aeroport
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
virtuozitatea descriptivă a prozei lui Blecher, semnalată de numeroși cronicari încă din anii 30. Mihail Sebastian 112 sau Geo Bogza 113 constatau în cronicile lor, cu surpriză, coexistența în scrisul lui Blecher a unor calități precum "exactitate", "luciditate", dar și "halucinație". Constatările criticilor vizează tocmai abilitatea scriitorului de a crea imagini ce ordonează ceea ce nu poate fi pus în ordine și detectează "categorii" în haosul unor experiențe bruște, incerte, nebuloase. Sexualitatea oferă în Întâmplări prilejul unei reflecții despre absurd și interpretare
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
se ceartă cu Gauguin, care acceptase invitația lui de a lucra împreună în Provence. În noaptea aceea își taie o ureche pe care i-o duce, bine împachetată, unei prostituate. După cîteva zile petrecute la spital se întoarce acasă. Are halucinații care îl torturează, îl înspăimîntă. Alungat din Arles unde inspiră frică, acceptă să intre la azilul Saint-Paul de Mausole din Saint-Rémy. Continuă să picteze. Pentru prima oară un critic, Albert Aurier, îi remarcă pictura, în ianuarie 1890. Luna următoare, Theo
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
organul partidului social-democrat are drept titlu: "Mărirea și decăderea lui Hitler". Știind că, peste mai puțin de o lună, Hitler avea să fie numit, în deplină legalitate, cancelar al Germaniei, semnele de optimism ale aripii republicane par, retrospectiv, fructul unei halucinații colective. Și totuși insistă Henry Ashby Turner Jr. examinarea atentă a evenimentelor arată că speranțele celor care se opuneau nazismului erau departe de a fi nefondate." Prin demersul adoptat, istoricul demonstrează că ascensiunea lui Adolf Hitler n-a fost ineluctabilă
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
de serviciu, restul trecutul lor, relațiile cu părinții, frații și surorile rămîn nemodificate. După punerea diagnosticului și internarea lor într-un serviciu de psihiatrie (toți, în afară de unul sunt declarați schizofreni), falșii bolnavi se comportă "normal". Spun că nu mai au halucinații și că se simt bine; se prefac că iau medicamentele prescrise. Dar schimbarea lor de comportament nu are nici un efect: nimeni din spital nu observă că acești pacienți n-au numic "anormal". Declarați "nebuni" de datele medicale, pentru medici și
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
bronșic bloc AV grad 2 sau 3 Boală vasculară periferică intoleranță la glucoză sindrom metabolic pacienți activi fizic (atleți) BPOC Efecte adverse asociate folosirii --blocantelor Generale: Artralgii, astenie, oboseală, diaforeză, edem, mialgie, faringită, retenție urinară Sistem nervos central: Depresie, vertij, halucinații, cefalee, insomnie, parestezii Oculare: Lăcrimare, iritație oculară, xeroftalmie Cardiovasculare: Hipotensiune ortostatică, vasoconstricție periferică, edem periferic, prelungirea intervalului QT, bradicardie sinusală, sincopă, torsada vârfurilor, tahicardie ventriculară, angină pectorală, blocuri atrioventriculare, stop cardiac Respiratorii: Bronhospasm, wheezing, dispnee Digestive: icter, diaree, dispepsie, necroză
Mic ghid al practicianului HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ by Florin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/1679_a_3046]
-
dincolo de punctul de dispariție a artei". Dacă sloganul stadiului suprarealist era "realitatea depășește ficțiunea", în stadiul hiperrealist toată realitatea cotidiană, politică, socială, a trecut în jocul realității, transformându-se în metamorfozarea sa statică. Pentru noul stadiu, irealitatea este cea a halucinației date de asemănarea realului cu sine însuși. Pentru a ieși din criza reprezentării, trebuie să introducem realul în repetiție pură"441, să facem vid în jurul său pentru a crea, astfel, privirea pură, lipsită de obiect. Dacă suprarealismul este văzut ca
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
complet seducția în fascinație. În interviurile lui Philipe Petit, Baudrillard remarcă imposibilitatea supraviețuirii stadiului oglinzii în contemporaneitate, stadiu înlocuit cu etapa "video" și cu omniprezența ecranului. Acum seducția completă este aceea a imaginii și a tehnologiilor avansate care ne creează halucinația realității. În același sens, Pascal Bruckner constată: "înarmat cu bip, telefon portabil, walkman, căști, și, în curând cu microcipuri în creier, cu ecrane în ochi, noul om protetic în orice moment e gata "să scoată sabia din teacă", conectat la
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
fi fost, proprțional, reduse: "Ca toți oamenii ignorinți și slabi de judecată, postelnicul era superstițios. El credea în stafie, în strigoi, în iele, în zburători, în fermece". Izolat, peste noapte, într-o cameră dintr-o casă pretins bântuită, postelnicul are halucinații generate de umbrele nocturne și crede că privirea îi deslușește contururile înspăimântătoare ale unei fantome: Stafia se apropia de pat, întinse mâinile, postelnicul se credea perdut. El simte mișcările mînicii ei...". Din păcate, alternanța timpurilor verbale (imperfect vs. prezent) derutează
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
fundul lor, să răspund la vorbă cu înțeles nevinovat, dar mai adânc decât s-ar fi căzut la un copil. Vorba la mine era icoană: o vedeam cu ochii". Interlocutorii încearcă să curme această imersiune într-un trecut bântuit de halucinații periculoase, însă Trubadurul cere să nu fie întrerupt. Sesiunea de psihanaliză sui generis continuă sub presiunea subiectului: "Trăiam deștept și-n somn. Sufeream la lumină și pe întuneric. Îmbătrâneam în loc să cresc. Visele se înmulțeau și mai toate se sfârșeau cu
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
confortabil obscură a pădurii iese din calcul: "Păunaș se deșteptase și începuse să plângă și i se părea Agripinei că numai vuietul pârâului acoperea destul de bine țipetele lui". Simpla evadare din infernul din vale generează, în psihicul surescitat, impresii contradictorii, halucinații auditive: "în urechile Agripinei, se prigoneau mereu țipetele și împușcăturile [...], iar vâjâitul Iablanicioarei n-o lăsa să-și dea seama dacă se înșală, ori nu se înșală". În toată confuzia, o singură certitudine prinde contur dramatic în mintea tinerei mame
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
egoist, de necesitatea prezervării propriei persoane, iar pe de altă parte, de nu mai puțin intensul instinct matern, ce implică sentimentul protecției absolute față de copii, chiar cu prețul anulării propriei existențe: "Agripina începu să șovăiască, asemenea vitei lovite între coarne". Halucinațiile auditive anterioare se metamorfozează vizual, în tonuri de roșu profund. Somatic, femeia este proiectată, implacabil, în haosul disperării, ceea ce îi alterează capacitatea de reflecție lucidă: "Copacii dimprejur zvâcneau și începeau să se facă roșii. O sete groaznică îi frigea gâtlejul
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
gânduri care în câteva minute i se îmbulziseră în minte, unul singur stăruia: va fi acuzat că l-a omorât pe Păun cu voință". Argumentul legitimei apărări dispare, desigur, în fața mizei uriașe a moștenirii. Hăituit de propria imaginație, Brumă are halucinații, redate, diegetic, sub forma unei interogații în stilul indirect liber: Se ridică însă imediat, privind spre ușă. Nu se auziseră oare niște pași pe coridor?". Neprimind nici un răspuns, Costache se simte expus între murii conacului. Tensiunea epică devine de nesuportat
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
închis. În felul acesta, dincolo de experiența subiectului nu mai există ceva cu care această experiență să fie comparată. Astfel, nu mai apare contrastul dintre mi se pare mie și este de fapt. Empiriștii au invocat însă obiecte private de genul halucinațiilor, a viselor și discuțiile la acest subiect au continuat. Dacă în cunoașterea fenomenelor social-umane s-a urmărit micșorarea distanței dintre pare și este, în cunoașterea naturii s-a preconizat sporirea distanței dintre cele două atitudini epistemice. "Științele naturii ne învață
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
parte NICIODATĂ din fostul imperiu țarist! Cu recunoscuta-i paranoia (nume generic pentru un grup de boli psihice cronice care se manifestă prin lipsă de logică în gândire, prin idei fixe, prin susceptibilitate, prin orgoliu exagerat, prin mania persecuției, prin halucinații), cel mai sângeros și mai odios dictator al secolului XX, voia să pună mâna, cu predilecție, pe cetățenii care se refugiaseră în România din dreapta Prutului, în perspectiva ofensivei generale a Frontului 2 ucrainean, comandat de către mareșalul Rodion Malinovski, ofensivă care
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]