1,235 matches
-
banane, portocale, mere. Ce mai este pe la școală? — Așteptăm vacanța. Vor veni și elevii tăi să te viziteze. Au mai venit copii și colegi și m-am bucurat tare mult, dar m-am simțit nu știu cum să-ți spun, ca o handicapată. —Sst! i-a pus degetul pe gură, apoi a alintat-o și a sărutat-o. Cum poți să spui așa ceva, dragă Natalițo. Dacă toți bolnavii ar gândi ca tine, ce-ar fi? — Ei pot să meargă, eu nu. — Vei trece
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Dar paralizată mai poți? Și cât își dorise să meargă în Italia. Dacă n ar fi oprit-o Aurel s-ar fi dus. El este de vină că de-ar fi plecat, n-ar fi căzut din cireș să rămână handicapată. De ce să arunce vina pe el că și în Italia i se putea întâmpla și mai rău: să dea o mașină peste ea, s-o împuște vreun drogat și nici nu era cu ai ei, ci singură cuc printre străini
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
încăpățânare în toate încercările prin care avea să treacă. A cunoscut primele mișcări greoaie ale picioarelor, coborârea greoaie din pat, imposibilă fără sprijinul medicului, mersul în cărucior pe care l considera un adevărat blestem, mersul cu cârje socotindu-se o handicapată. Au urmat apoi antrenamentele de recuperare sub supravegherea medicului, care chiar dacă erau mai plăcute văzându se că poate face primii pași singură, erau totuși obositoare și n-o scuteau de căzături. La aceste „antrenamente” era asistată de multe ori de
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
suflet a părăsit spitalul putând să meargă, pentru care a mulțumit lui Dumnezeu și personalului sanitar care a îngrijit-o fiind alături de ea. Punea suflet când se ruga lui Dumnezeu, îi mulțumea că a ajutat-o de a nu rămâne handicapată. Aurel tot îi amintea despre nuntă. Să vorbim și cu ai mei și cu ai tăi pentru a fixa data nunții. —Eu nu sunt pregătită, dragul meu. Am stat atâta timp în spital. — Ce greutăți ridică pregătirile ca să fie nevoie
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
nu o folosești pe cea personală se întâmplă un lucru ciudat, îți crește slăbiciunea. De ce? Pentru că se întâmplă ca sursa exterioară să nu mai existe și dacă ți-ai creat dependența de acea sursă externă și ea când dispare devii handicapat, neadaptat și terminat. De aceea vă spun vouă, să vă celebrați spațiul vostru interior pur și un cântec nemaiauzit se va compune în inima voastră. Fiți voi înșivă, treziți-vă forța interioară, priviți mai mult spre interiorul vostru și atunci
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
soțul. Stând de vorbă pe o canapea, apare asistenta - moașă și ne spune ce greu a fost reanimat copilul și ce mult lichid avea și că nu știe dacă va fi normal. Eu știam foarte bine ce înseamnă un copil handicapat, pentru că lucram atunci la școala pentru fete cu defecte locomotorii, unde un procent mare avea și probleme psihice. De aceea l-am rugat pe soțul meu să meargă acasă, să ia bani din salariul meu și să-i dea mamei
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
vezi, ’tu-ți gura... cui te-o făcut, că-s în oglindă? Ce-i asta? Și culorile alea îs ca-n cozonacul soacră-tii! Dă jos, scoate tot! O să-ți tai din leafă! Băi, cretinule... - Noroc, profesore! N-am decât handicapați, ăștia habar n-au de meserie! Acum îți vine totul pe calculator, pe calc și tot îs încălțați. Lasă că și ăia care-aduc calcurile parcă-s înțărcați cu zeamă de ceapă... Vine unu’ aseară... E tot? îl întreb. „Cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
adus apă. Copila care nu poate să meargă. Domnul J.L.B. Matekoni rămase tăcut. Își aducea aminte de fetiță, fusese foarte politicoasă și îi apreciase munca. Oare n-ar fi, însă, o povară prea mare să aibă grijă de un copil handicapat? Mma Potokwane nu pomenise nimic de asta când deschisese subiectul. Strecurase în discuție un copil în plus - fratele fetiței - iar acum pomenea în treacăt despre scaunul cu rotile, de parcă ar fi fost totuna. Își curmă firul gândurilor. Și el însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
de întoarcere spre casă. Dar, sprijinit cu cotul de tejghea ținând zece mii de lire în mână, mă gândesc că aș renunța bucuros la locul meu în tabăra celor sănătoși pentru a fi privit, cel puțin o dată în viață, așa cum sărmana handicapată îl privește pe spastic. Atunci, fetițo, Italia își făcu o scurtă intrare în vintrele mele, traversându-le ca un submarin. Era din nou seară, eram din nou singur în oraș. Am răsturnat pe birou un sertar plin cu fotografii. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Apostolescu. Femeia trecuse în spatele biroului, pe care se afla o pereche de ochelari. Se aplecă, își puse ochelarii. Deci, nu îngrijitoare, ci... Savanta! Făcu un semn, o invită înăuntru. — Aveți vreo problemă? Ce-ar fi putut să întrebe? Despre prietenii handicapați ai omului handicapat, mut, surd, surdomut? — Ce liniște aici! Câinii ăștia ca niște sfinți sunt muți? — Nuuu... moleșiți. Medicamentele. Slăbiți. Suferă. Avem ziduri groase. Nu se aude lătratul. Altfel arfi... Există și câini muți? Savanta își îndreptă ochelarii. O scrută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în spatele biroului, pe care se afla o pereche de ochelari. Se aplecă, își puse ochelarii. Deci, nu îngrijitoare, ci... Savanta! Făcu un semn, o invită înăuntru. — Aveți vreo problemă? Ce-ar fi putut să întrebe? Despre prietenii handicapați ai omului handicapat, mut, surd, surdomut? — Ce liniște aici! Câinii ăștia ca niște sfinți sunt muți? — Nuuu... moleșiți. Medicamentele. Slăbiți. Suferă. Avem ziduri groase. Nu se aude lătratul. Altfel arfi... Există și câini muți? Savanta își îndreptă ochelarii. O scrută, suspicioasă, pe nepoftita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cadranul ceasului: o oră, fix! Nici o secundă în plus. Nu răspundea nimeni, dar Tolea nu renunța. Adresa era una singură, luată de la Asociația Exemplară, verificată apoi în cartea de abonați telefonici. Numele era unul singur, deci și numărul. Dacă perfectul handicapat, concentrat, disciplinat, subordonat, cum se cere omului nou, nu aude și nu vorbește, cum prevedea Statutul, atunci o fi în preajmă nevasta, sora, menajera, fiul care să răspundă. Nu răspundea nimeni. Dacă nu vrea Binefăcătorul, Marele Măsluitor, n-ai ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
toată lumea are dreptate. Toată lumea are dreptate, fetele astea n-au nici o vină, dau 2 kilograme sau 6 sau 9, tot aia e, că tot se termină. Și nu e vina lor, e vinaaltcuiva, știu eu a cui. Numai ăla, Marele Handicapat, n-are dreptate, să știți, restul lumii are. Toata lumea are dreptate, numai cine stiu nu are. Ce m-oi fi băgat... și nici portocale nu-mi trebuiau. Poftim, portocale, ce mi-or fi trebuit... Tolea arătă din nou cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și dulciuri, cii cu mărturisiri semnificative. O, da, în sfârșit! — Crezi că Tavi e un criminal? Nu te voi contrazice. Nu știu și nu vreau... nu știu exact ce a făcut și ce face. Știu că s-a însurat cu handicapata mea prietenă și a îngrijit-o mereu, exemplar. Prietena mea Tori, poate ți-am spus deja. O spaimă cumplită, în perioada aceea care te preocupă pe dumneata, a lăsat-o surdomută și cam... mă rog, cam sensibilă, să spunem așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
totul afară. Va renunța la tăcere și la disertații savante și la colecția de fotografii. Va pune degetul pe rană, coana Tereza, în sfârșit! Va trăda, da, da, nu-și va mai stăpâni furia contra vârcolacului care a fugit cu handicapata în legendă, în basm, îi va da pe față toate tertipurile, toate, toate. Luptase destul Anatol Dominic Vancea Voinov să nu o ia la fugă, duminica, spre locuința fantomei Tavi, să nu telefoneze nici luni, toată ziua. Marți a pornit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
înțelegere <victor37>: așa te-ar fi putut ajuta și ei <maya32>: ar fi ris de mine <victor37>: părinții nu ar fi ris ... <maya32>: părinții nu <maya32>: dar ar fi suferit <victor37>: așa crezi că nu suferă? <victor37>: vazindu-si fată frumoasă handicapata <victor37>: și fugind de barbati? <victor37>: eu tot zic să te duci la un psihiatru <victor37>: îți poate înlătura blocajul <maya32>: și cu ce mă poate ajuta asta, daca nu am încredere? <victor37>: vei găsi unul în care vei avea
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
aici <sidonia>: îmi trebuie tata la fața <sidonia>: de ce eu? <sidonia>: să nu îmi fie teamă că îi faci ceva în lipsă mea <sidonia>: să știu că o vei iubi și o vei învăța să fie OM <vick47>: o handicapata în societatea de acolo? <sidonia>: da, daca zici tu așa <sidonia>: nu vreau să treacă prin ce am trecut eu! <sidonia>: tu esti soluția <vick47>: eu sunt însurat <sidonia>: deocamdată <sidonia>: a venit nevasta la tine? <vick47>: da <sidonia>: și
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
Cum de mai poți dormi liniștită?“ capitulasem deja. Iar când, în cele din urmă, am zis „OK, o să merg“, Brigit, Margaret și Paul și-au aruncat niște priviri ușurate, ceea ce m-a enervat pentru că se comportau de parcă eram o idioată handicapată. Gândindu-mă mai bine, chestia cu clinica de reabilitare mi s-a părut o idee bună. Una grozavă chiar! Nu mai avusesem o vacanță de secole! Mi-ar fi prins bine o perioadă în care să mă odihnesc, în liniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
-ncurcă, curca-n lemne. Totuși, aș face un apel către dragii noștri parlamentari, să promoveze o lege, prin care toți cei care sunt lipsiți de simțul umorului, să fie luați în evidența persoanelor cu dizabilități (acum nu se mai zice, handicapați) pentru a putea fi tratați zilnic în mod gratuit cu epigrame, schițe umoristice, cu câte un pamflet mai piperat, etc, deși am două temeri: una, că printre parlamentari sunt destui, care dau semne vădite că prezintă la modul cronic boala
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
ar părea viața nu se vaită, au demnitate și verticalitate, nu se vând pentru câțiva arginți, nu lingușesc, nu se umilesc.Pentru că nu bârfesc și nu râd În spate de necazurile altcuiva, nu iau În derâdere un om necăjit sau handicapat, nu sunt pârâcioși ca să iasă În față, sunt decenți și cu bun simț. Pentru că vorbesc când sunt Întrebați, se apără când este nevoie, iubesc adevărul și dreptatea, curățenia și disciplina. Și nu În ultimul rând, pentru că știu să Își
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
putut să se numere printre victime, neputința de a intra în legătură cu cei de-acasă, primele imagini televizate ale „revoluției“, „teroriștii“, grozăviile despre care relata presa internațională, farsa procesului, executarea soților Ceaușescu, imaginile de coșmar din căminele de copii abandonați și handicapați, stabilimente ce semănau cu barăcile unor lagăre de exterminare ce stârneau în Germania un val de oroare se contopeau într-un amestec de hybris și catharsis, luând proporții emoționale copleșitoare în preajma Sărbătorilor Crăciunului, când cei de-aici sunt cuprinși dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
Filmele documentare și reportajele televizate au făcut-o mai bine, mai convingător decât am fi putut-o face noi, în pofida bagajului particular și profesional de informații de care dispuneam. După ce efectele șocului creat de imaginile din căminele de copii abandonați, handicapați sau bolnavi de SIDA, prin caracterul lor repetitiv, prin trecerea timpului, dar și prin înmulțirea dovezilor că situația s-a ameliorat, s-au mai atenuat, ARTE difuzează filmul lui Florian Iepan și Răzvan Georgescu Experimentul 770. S-a produs un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
București; se joacă la diverse mize, cu douăzeci și cinci de cenți, cu un dolar, cu zece dolari, cu o sută de dolari; joacă adolescenți, maturi, pensionari care își aruncă uneori pe postavul verde întreaga pensie pe o lună, joacă până și handicapați, stând în cărucioarele lor de infirmi în fața automatelor care înghit continuu monede. Se joacă la micul dejun, la prânz, la cină, crupierii fiind supravegheați prin camere video ascunse pentru a nu se preta la vreun aranjament. Aud că ar exista
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
bărbaților. Chairman a fost înlocuit în astfel de "coduri" prin chairperson sau chiar prin chair care înseamnă "scaun"! Alte năzbâtii. Ziarul "Los Angeles Times" a editat de curând, pentru jurnaliștii lui, un ghid al scrierii "corecte", care e obligatoriu. Termenul "handicapat" este înlocuit aici cu "om care are capacități diferite de ale altora". Agenților imobiliari din Pennsylvania, dacă am reținut bine, le este interzis să anunțe că au de vânzare o vilă cochetă, într-un cartier rezidențial, sau o casă într-
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Totul înconjurat de o curte întinsă unde iarba creștea tot mai înaltă și mai sălbatică... Se zvonea printre vecini că se construia un spital, alții auziseră că va fi o școală, ba chiar se vorbea de o școală pentru copii handicapați... Orice ar fi urmat să fie, clădirea neterminată era destul de mare, în formă de U, cu deschiderea către blocul în care locuiam; eram, cum s-ar zice, în largul acelui U, așa că puteam să văd ceea ce cândva avea să fie
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]