2,407 matches
-
răspunde Bueb - o estetică moștenită a comportamentului, pe care o prețuim și care a fost mereu confirmată.“ „Ce a fost confirmat?“ atacă, în continuare, Cohn-Bendit. „Politețea, de pildă!“ - sună răspunsul. Urmează unul din acele trucuri dialectice care fac originalitatea și hazul fostului șaizecioptist, ajuns, azi, parlamentar european: „Când soldații germani, bine-crescuți altfel, au invadat Europa, au fost politicoși?“ Dl Bueb e deja descumpănit. Se străduiește să demonstreze că, dacă o virtute e compromisă de dictatură, ea nu-și pierde sensul și
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
poate și fără, mai ales dacă n-ai cu ce. Există nevoi mai mari decât drumeția. Libertatea de expresie e bună, de asemenea. Dar în particular poți înjura și sub dictatură, iar înjurătura publică, odată îngăduită, nu mai are nici un haz. Egalitatea cu ceilalți, mai ales cu puternicii, cu bogații și cu șmecherii, e un țel limpede și cvasiunanim. Solidaritatea fraternă e excelentă, mai ales când ai nevoie de ajutor. Dar libertatea? Libertate să ce? Hotărât lucru, libertatea e un lux
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
să pupi copii care îți dau flori și țărăncuțe care îți dau pâine cu sare etc. Dar toate astea se pot face teatral, fără har, fals, dacă nu-ți pui problema să asumi în cât mai mare măsură omenescul lor, hazul lor conjunctural, cordialitatea - fie și simbolică - a desfășurării lor. Trebuie să vrei să pui cât mai mult sens, și cât mai multă angajare personală sinceră în tot ceea ce pare o scenografie mecanică. La limită, trebuie să te gândești de două
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
vehemență și toropeală, indignare și conciliere. Ni se oferă zilnic, în ziare și la televiziuni, numeroase exemple. Asistăm la interminabile dezbateri în care și invitații și moderatorii deplâng catastrofe naționale ireparabile printre glumițe, replici „haioase“, piruete jucăușe. Suntem specialiști în hazul de necaz. Doliul de fond se arborează într-o atmosferă de bună dispoziție telegenică. Cei din platou, când bosumflați, când șmecheri, când apo caliptici, când zglobii, se simt bine. Cu alte cu vinte, cum spunea cineva, situația e tragică, dar
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Opoziția (respectiv puterea) nu înseamnă decât colecții de zmei diformi, Babe Cloanțe, spâni, balauri, sau caricaturi. Paradisul în seamnă „noi și-ai noștri“. N-am întâlnit, în nici una din taberele politice, politicieni care, din când în când, să facă, inteligent, haz de ei înșiși! Aș semnala o singură excepție: Toader Paleologu, care a adus, în peisajul public dâmbovițean, un ton nou: destins, ușor relativist, politicos, străin de îndârjire și de patos militant. Dar pentru genul lui de politician nu avem încă
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
amărăciuni, acreli, exasperări, cinisme, suferințe disimulate și clovnerii tragice e a merge în răspăr cu firea și geniul său. Da, Caragiale e un om întreg, știe ce e tristețea, dezamăgirea, descumpănirea. Are pagini cutremurător patetice, după cum are pagini de un haz nebun și de o devastatoare savoare ludică. Dincolo însă de umorile lui schimbătoare, de suișurile și coborâșurile destinului și ale firii sale, trebuie, cred, să ne veselim, clipă de clipă, de veselia lui, de râsul lui genuin, de aplecarea lui
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
română își admonestează copilul care își bagă mâna în nas în prezența perechii regale, spunându-i, printre dinți: „șezi frumos că te vede madam Carol!“ nu e vorba nici de antimonarhism, nici de critica pedagogiei „burgheze“, ci, înainte de toate, de hazul imanent al unui simplu caraghioslâc. Nu mă grăbesc să evacuez pe „abisalul“ Caragiale, pe expresionistul grotesc, pe antipaticul „nepatriot“ sau pe idilicul duios al unei benigne clase de mijloc. Treacă de la mine și analiza structuralistă a textelor („funcția actanțială“ a
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
găsit decât picioare afumate de porc cu terminațiile lor cornoase, li s-a dat numele de teniși. Acest gen de remarci politizate într-un înalt grad nu puteau fi stăvilite. Sărăcia era zestrea vieții de zi cu zi. Când făceai haz de niște lucruri amărâte, firește că era o bătaie de joc și la adresa ta însuți. Dar întrucât nostalgiile erau vădite în această batjocură, ea avea ceva seducător. Cu unele excepții, totuși: la un gimnaziu al Industriei Ușoare, la care am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
când nu-i rost de nici o fericire. Dar numai asta, și tot înseamnă foarte mult - la mai mult nu m-am așteptat niciodată de la o carte. Prin urmare, dacă din „fericirea insulară“ suprimăm fericirea capului, făurită intelectual și fără nici un haz, avem cumva de-a face cu „fericirea inimii“? Dar ceea ce numim „chestiuni de-ale inimii“ nu-și au oare sediul tot în cap? Mai pot oare oamenii vătămați sau, mai rău, zdrobiți, să-și mențină intacte legăturile lor intime, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Mark Twain, Georges Courteline, Massimo Bontempelli, Jerome K. Jerome, Arcadii Avercenko, Alphonse Daudet, Maurice Montegut, Adalbert Alexander Zimm, Fritz Gunten, Alphonse Allais, Ralph Urban, Sacha Guitry, Will Scott, Knut Herrikson, P.G. Wodehouse ș.a. În ultimul an de apariție, la rubrica „Hazuri și necazuri actoricești”, poetul Șefan Baciu istorisește amintiri și anecdote din lumea scenei. I.M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287301_a_288630]
-
foarte reușite și credibile. Personajele sunt oameni care, chiar dacă au ales calea bisericii, nu sunt ocoliți de nici un defect uman, dar nici de vreo calitate, de pildă aceea de a avea umor. Ei își fac reciproc farse, își imită cu haz superiorii, găsesc plăcere în traiul bun. Nu sunt desigur niște sfinți, dar nici nu păcătuiesc de moarte. La Arghezi, în Cimitirul Buna-Vestire călugării care învie în masă îi găsesc pe confrații lor de peste câteva generații mai dedați cu ale lumii
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
gramofon și plăcile poartă cântece sentimentale, mai ales tangouri care o vrăjesc pe fata minoră a gazdei. Când e înjunghiat, șeful de bandă Bozoncea cere, ca ultimă dorință, să fie dus la groapă cu muzică. Fără lăutari, cheful nu are haz! La Borțoasa, cârciuma hoților, cântă Zavaidoc. Acesta, pe numele său real Marin Teodorescu (1896-1945), va fi cântat poate și la un asemenea local. Oricum, e singurul personaj din Groapa cu existență reală atestată. Mai tânăr decât Zavaidoc și mai longeviv
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
joc precum și, probabil, faptul că nu știi pe cine înjuri fac să scadă până spre zero incidența acestui fenomen care face furori în viața reală. În mediul virtual, dacă nu îți vezi în față adversarul, parcă nu mai are nici un haz să îl sudui. De aceea, deși mediul îți oferă șansa anonimatului și „siguranța impunității”, agresivitatea verbală este redusă în limbajul electronic. Înjurăturile românești sunt prea lungi pentru bara de mesaje și au numeroase complicații gramaticale (cratime etc.), așa că este exclus
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
Maris” - sonate instrumentale - diferite piese instrumentale - lucrări lirico-dramatice - piese vocale cu acompaniament de pian. Gheorhghe Cucu 1883 - S-a născut la Puiești, Tutova. A fost compozitor.a scris coruri laice și bisericești și cântece pentru copii, printre care se numără: “Haz de necaz”, “Cântec de dor”, “Om fără noroc”, “Mincinosul”, “Greierul”, “Iarna”. Ion D. Chirescu 1889 - S-a născut la Cernavodă. A fost compozitor, dirijor, profesor emerit, Artist al poporului, laureat al Premiului de Stat. Creația sa cuprinde coruri, numeroase cântece
PROBE DE EVALUARE LA EDUCAȚIA MUZICALĂ by Marinela Bugeac () [Corola-publishinghouse/Science/91589_a_93185]
-
căcatul pe care a trebuit să-l înghit ca să rămân în centrul atenției. Dorința mea de a deveni parte a Marii Scene s-a ofilit - eram epuizat de toată debandada. Viața mea - numele meu - ajunseseră repetitive, poanta finală lipsită de haz, eram sătul s-o mai înghit. Celebritatea însemna o viață trăită conform unui cod - era un spațiu în care erai nevoit să descifrezi în continuu ceea ce aștepta lumea de la tine, un teren lunecos și un univers în care, în ultimă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
oala mică Că-i strâmtă la gură, Rea la-nghițitură. Etc. etc. Acest Ionică Frumosu cânta vara prin diferitele grădini publice, apoi făcea cheta care-i producea câțiva lei. Dar se ducea și în unele case particulare unde lumea făcea haz de cântecile ca și de persoana lui. Pe atunci era în București o foarte frumoasă și elegantă doamnă al căreia bărbat, un avocat mare, ținea casă deschisă. Ionică Frumosu mergea des în casa aceea și căzuse amorezat de stăpâna casei
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
la nevasta-sa, omul s-a dus fuga la grajdul preotului, că locuiau în apropiere, și i-a furat hamurile cailor. Având destul timp, și cum gândurile mi se țin lanț, mi-am amintit întâmplarea și, ca să mai facem puțin haz, iată ce am pus pe hârtie: La popă M-am dus la biserică Să mă spovedesc și eu Că am văzut la pop-al nostru Că spovedește mereu. -Sărut mâna taie părinte; - Cu ce pot eu te-ajuta? - Cer iertare
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
butoaiele pline, din cinci frați și tata, eu nu i-am văzut beți niciodată. Știau că vinul trebuie să-l vindem pe bani. Rar când scotea tăicuțul câte o cană mare și mai... pileau, și ce cor de cântece și haz era în casă la noi, apoi se culcau, și când se trezeau se văitau de durerea de cap, că nu erau deprinși cu băutura, deși vin era destul dar nu se potriveau abundenței. Din tescovină se făcea țuică bună. Și
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
vine. Săndel s-a lăsat antrenat în asemenea discuții și povestește cum a decurs viața de la școală, de cazarmă în perioada de alegeri, el neavând drept de vot, dar se axează mai mult pe celelalte întâmplări ce a stârnit mult haz, în dauna unei monotonii ce apăruse la-nceput. Talmaciu și Gruia, înțelegând bine rostul glumelor înviorătoare vin și ei cu exemple din lumea politică a vieții satului, de cine se folosește mai mult noile autorități și în ce scop, dar
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
am străduit să văd aspecte din această țară, nu am putut. Janeta urmărea un film la televizorul autocarului întinzându-și privirea printre scaune ca să vadă bine secvențele. Era o comedie, ceea ce îi plăcea ei, care o dispunea la râs. Faci haz de necaz, Janeto! Ia privește! Ce caraghioși sunt! Ha!ha!ha! Ce te amuză atât de mult? Uite ce mutră face c-a fost luat prin surprindere, ha! ha! ha! râdea ea în continuare împreună cu toți cei care vizionau filmul
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
-se în nisip cu rândul. Săpau o groapă în nisip cu mâinile, un tânăr se așeza în ea, ceilalți îl acopereau cu nisip lăsându-i doar capul afară și-i puneau o mască de scafandru. După aceea îl fotografiau făcând haz. De ce-l țin atât de mult sub nisip, se îngrijora Janeta? Ca să facă mai multe fotografii. Nu se asfixiază. Are capul afară, nu vezi? Ne cam prinsese bine soarele, deși nu stătusem prea multe zile la plajă. Când ne era
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
îi porecleau pe cei din Boarca „Ciupercari” și „Cotari” dar nu erau în dușmănie unii cu alții. POPA CRISTEA Se povestea, pe când eram copil, la claca pe care o făceau sătenii în lungile nopți de decembrie, la „desfăcatul” porumbului, pentru hazul tuturor, o anecdotă despre „popa Cristea” din Domnița: „Era bătrân, cu barbă mare, lungă, albă, slab. Îl dureau picioarele și abia se mai mișca. La Ajunul Crăciunului și la Ajunul Bobotezei trebuia să viziteze creștinii la casele lor. Pentru că nu
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
nepedepsit, iar moșul Dumitru supărat foc pentru că i-a cerut dovadă cu martori, după ce el l-a prins pe hoț asupra faptului, a repetat acest caz de sute de ori, la început cu mânie, iar mai apoi pentru a stârni hazul celor prezenți. ETIMOLOGIE Noi nepoții, care stam vara la bunici, ne întrebam nedumeriți de ce se numește bunicul „Picoș„ de oare ce nu mai exista în sat nici-o familie cu acest nume. Cu gândirea noastră de la 13-14 ani ne-am zis
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
în rând și avea într-o mână o cană cu țuică iar degetul arătător de la cealaltă mână îl îmuia în țuică și ungea uda mustața fiecărui ostaș și așa plecau la câmpul de instrucție. Câteva zile ostașii au făcut haz de procedeu, dar după un timp unii dintre ei au raportat neregula. Căpitanul s-a supărat foc și a cerut să fie pedepsiți cei vinovați. Unul dintre reclamanți a ajuns la colonel și colonelul a venit în control. În fața soldaților
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
naufragiat s-a oprit sub un gard prin care treceau apele furioase și tulburi ale Buzăelului. S-au speriat și tanti Mărioara și unchiul Dumitru, m-au dezbrăcat de hainele ude, m-au spălat, m-au schimbat și au făcut haz de mine, dar m-au prevenit serios să nu mai fac așa ceva. Mai spre vară, pe la amiaza zilei m-am urcat pe acoperișul bisericii care era alături de școală, ca să ajung la un cuib de păsări. Unchiul m-a văzut din
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]