KorAP: Find »[drukola/base=holba & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...44 45 46 ...73 >

1,824 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929

pesemne..." Îl luă gura pe dinainte. ― Condoleanțele mele. Maiorul râse. ― Sânt din partea Melaniei Lupu. Îi face plăcere că vă întîlniți mereu, deși i se pare totuși că o eviți. E nerăbdătoare să-ți ofere o ceașcă de ceai... Azimioară se holbă câteva clipe și dădu din mână edificat: ― Își bate joc de noi! * Raul Ionescu îl măsură lung. Era un bărbat înalt, cu privirea întunecată. Farurile unei mașini îi prinseră câteva secunde obrazul și Scarlat întoarse capul clipind mărunt. Avea un

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
la nesfârșit. Îi plăcea să povestească filme văzute acum zece ani sau să relateze cu amănunte ucigătoare cel mai idiot incident petrecut la serviciu ori în piață. Cândva, o întrebase sleit: "Nu-ți dai seama că nu te ascult?" Își holbase sufocată ochii de hipertiroidiană: " În viață e preferabil să ai de-a face cu persoane bine crescute". Peste câteva zile o căutase din nou la telefon. De ce? Raul Ionescu ridică din umeri. Îl enerva îngrozitor, atât de îngrozitor, încît la

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
pot ocupa de o dandana fără să presupun spontan că la ea duce capul liniei. Când pilotul mi-a comunicat că Muzeul Chiusbaian se află vizavi de Căsuța cu zorele... Cristescu făcu o spirală în aer fluierând ușor. Azimioară își holbă ochii mici. ― E uluitoare! Parcă totuși nu-mi vine să cred... Maiorul își săltă obosit umerii. ― Muzeul mi-a confirmat adineauri cele mai sumbre ipoteze. Numai că de astă dată pretențiile i-au sporit. Paznicul a descoperit că lipsesc zece

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
căciulite albe ținuți în brațe, morfolind adormiți un covrig cald. ― Plouă! Maiorul vorbea cu spatele întors: Du-te la laborator și roagă-i pe căpitanul Dinu să-ți fabrice în timp record două sau trei dispozitive de gaze. Azimioară se holbă năuc. ― Gaze? ― Da, dragul meu, gaze! E singura soluție. Le vom instala în avion. Atrage-le atenția băieților că trebuie să fie atât de puternice, atât de date dracului, încît să-mi adoarmă un cal în mai puțin de cinci

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
zâmbea printre lacrimi. ― Domnule maior, nici nu știu cum să vă mulțumesc! Datorită dumneavoastră... Plângea de-a binelea în hohote. Niciodată nu vă voi putea fi îndeajuns de recunoscătoare. Ne-ați salvat viața... Dacă ați ști prin ce am trecut... Locotenentul se holbă buimac, iar maiorul reflectă că femeia avea darul să-i taie respirația. Azimioară consideră oportun să intervină: ― L-ați adus și pe Mirciulică? ― Oh, o coincidență nefericită. Am să vă povestesc totul la o ceașcă de ceai. Sper să nu

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
a trecut prin minte ― cu titlu de ipoteză firește ― că necunoscuta se afla în casă? ― Nu pricep... Unde? Ascunsă pe undeva, sub pat, în dulap sau în frigider? ― Nu! Că ar putea fi una din cele două bătrâne. Inginerul se holbă câteva secunde apoi izbucni în râs. ― Absurd! Dumnezeule, absurd! Cele mai caraghioase bătrâne pe care le-am întîlnit în viața mea! Nu susțin că doamna Miga e lipsită de o oarecare îndrăzneală, presupun că în tinerețe a fost o femeie

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-te dracului! ― Domnu' Popa, vă rog... ― Nu pune la inimă, tanti Melania, flăcăul e cazon rău! Cum vă spuneam, intenționez să plec, întrucît n-am de gând să împărtășesc soarta celor doi. În concluzie: propun să împărțim bucatele. Nu te holba, papa, ai înțeles foarte bine. E vorba de cele două pânze, firește. Un simplu exercițiu de aritmetică: Două paie la trei măgari... ― Nu-i chiar atât de simplu, domnule Matei, observă bătrâna. Părerea mea... ― Lasă tanti, i-o comunici frumosului

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875

în timp a lucrurilor este importantă. Ca de obicei, va prînzi la masa mea, întrucit doresc să asist personal la execuție. ― Prea bine, Maiestate... Hedrock se mișca fără astâmpăr înainte și înapoi în fața aparatului său video. Pînă la urmă se holbă din nou la ecran, care, în actuala sa formă materializată, ocupa in întregime colțul apartamentului. Conștient de situația sumbră, văzu că tînăra este încă în sala de consiliu, dar a rămas singură. Ședea cu un vag zîmbet pe fața ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
PUTEA AȘTEPTA LA ALTCEVA DECÎT LA O PRĂBUȘIRE NERVOASĂ. ÎN URIAȘA SUFRAGERIE, CONVERSAȚIA CONTINUA, DAR NU ȘI LA MASA IMPERIALĂ. ASTA ÎL READUSE PE HEDROCK LA ÎNȚELEGEREA DEPLINĂ A MEDIULUI ÎN CARE SE AFLA. UNII DINTRE TINERI ȘEDEAU ȘI SE HOLBAU LA ÎMPĂRĂTEASĂ. ALȚII SE UITAU LA HEDROCK, APOI LA ÎMPĂRĂTEASĂ ȘI DIN NOU LA HEDROCK. PE FEȚELE TUTUROR CITEAI LIMPEDE NEDUMERIREA. PĂREAU SĂ NU ȘTIE SIGUR DACĂ E VORBA DE O GLUMĂ PROASTĂ SAU DE UNA DINTRE ACELE BLESTEMATE MELODRAME

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
considerat inuman, de gheață ― și nu s-ar fi bucurat de compătimirea nimănui. Glasul i se ridică deasupra tiparului flecărelii de la mesele mai îndepărtate, puțin nefiresc și pătimaș. Dar nici asta nu era așa de rău, căci la el se holba cu ochii larg deschiși o femeie, o femeie care era pe jumătate copil, pe jumătate geniu, și care simțea o poftă intensă, plină de emoții față de lucrurile stranii și exotice. Ședea cu ochii mari strălucitori și―l asculta pe Hedrock

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
asta, zise el cu tremur în glas. Cînd o să afle Împărăteasa o să te... Hedrock i-o reteză: ― Unde sînt ceilalți? Unde e Kershaw și unde e (șovăi o clipă) fratele meu Gil? Ochii negri care-l fulgeraseră cu privirea se holbară acum. Greer fu străbătut de un tremur vizibil și apoi spuse: ― Du-te dracului! Numai că tonul lui era de om înspăimîntat. Hedrock continuă cu fermitate: ― Să fiu în locul dumitale aș începe să mă îngrijorez în privința soartei mele în cazul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
isteț, e drept. Chiar și acum îi venea greu să înțeleagă de ce-i dăduse voie să-și proclame obiectivele. O ochire involuntară la teleecran, conectat la astronava lui Greer, îi readuse brutal gîndurile la primejdia fundamentală. Minute în șir se holbă la racheta unde treburile fuseseră lăsate neterminate. Apoi, tremurînd, întrerupse legătura. Era un coșmar așteptarea asta, gîndi ea. Mîncă un sandvici și sorbi un pahar dintr-o băutură care i se păru fără nici un gust. Atîta își aminti să facă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
C-O SĂ-L LASE SĂ TRĂIASCĂ. ARDEA PUR ȘI SIMPLU ÎN INIMA EI DISPREȚUL FAȚĂ DE SLĂBICIUNI. AJUNSESE LA FEL CU GLOATELE CARE SE AGITAU PE STRĂZI ȚIPÎND DUPĂ SECRETELE PROPULSIEI INTERSTELARE. BÎZÎI APELUL DE PE TELEECRANUL PERSONAL. ÎL DESCHISE ȘI SE HOLBĂ VĂZÎNDU-L PE AMIRALUL DIRN. \ DA, IZBUTI EA ÎN CELE DIN URMĂ SĂ SPUNĂ. DA, VIN IMEDIAT, SE RIDICĂ ÎN PICIOARE AVÎND SENTIMENTUL APROAPE NEFIRESC AL UNUI IMPULS IMPERIOS. NAVA COSMICĂ ERA PREGĂTITĂ, AȘTEPTÎND-O PE EA SĂ-I SOARBĂ

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
ȘI EL CONSTATĂ CĂ STĂ JOS ȘI NU ÎN PICIOARE ȘI CĂ ACUM CHIAR EL ȚINE ÎN MÎNĂ SCRISOAREA. TRANZIȚIA ERA ATÎT DE ULUITOARE ÎNCÎT FĂRĂ VOIE SE RĂSUCI CU SCAUNUL ȘI SE UITĂ ÎN SPATELE LUI. CÎTEVA SECUNDE BUNE SE HOLBĂ LA PROPRIUL SĂU TRUP CARE SE AFLA ACOLO ÎN PICIOARE, RIGID, UȘOR APLECAT ÎNAINTE, CU OCHII FICȘI ȘI FĂRĂ SĂ CLIPEASCĂ, IAR APOI, ÎNCET, SE ÎNTOARSE ÎN PARTEA OPUSĂ ȘI SE UITĂ ÎN JOS: ERAU HAINELE LUI NEELAN, MÎINILE LUI

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
de numere suprapuse. Crupierul strigă ca și cum ar fi intonat un imn: ― Șaptezeci și patru, douăzeci și nouă, optzeci și șase, de data asta cota fiind șaptesprezece la unu. În timp ce Gonish își strîngea cele cinci sute zece unități fiduciare, crupierul se holbă la el: ― Uitați ce e, strigă el cu glas strîns de emoție. De cînd lucrez la masa aceasta de joc, n-am mai văzut decît o singură dată ca cineva să ghicească toate cele trei numere cîștigătoare. Negatistul zîmbi: ― Triumful

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
PRĂBUȘI JUMĂTATE DIN LUME ȘI EL SĂ NU ȘTIE. PRINȚUL DEL CURTIN VORBI DIN NOU: \ ESTE ADEVĂRAT CĂ ÎNTR-UN ASEMENEA CAZ NU SE DEZVĂLUIE DE OBICEI IDENTITATEA PERSOANEI, DAR... ÎL OPRISE ÎMPĂRĂTEASA, CU GLASUL SCĂZUT DAR ÎNCORDAT. BĂRBAȚII SE HOLBARĂ SPERIAȚI LA EA. EA CONTINUĂ ȘI MAI SEVERĂ: ― Nu mai scoate o vorbă! Ceva nu e-n regulă. Trebuie să existe vreun motiv ascuns îndărătul acestui interogatoriu legat de căpitanul Hedrock. Cred că pe ei îi interesează doar parțial uriașul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
văzuse cu ochii ei glaciali și, o putea înfrunta atît pentru el, cît și pentru ea. ― Dar ce-ar fi dacă aș oferi sistemul propulsiei interstelare? Vorbise atît de apăsat încît Gonish rămase uluit. Se trase puțin înapoi și se holbă la ea: ― Doamnă, zise el într-un tîrziu, nu vă pot oferi nici un fel de sfat intuitiv și nici vreo speranță întemeiată pe logică. Trebuie să recunosc că mă nedumerește scutul electronic, dar nu deduc nimic dintr-asta, nu înțeleg

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
încet-încet la viață. Cu ochii aruncînd văpăi, Hedrock perseveră. Simțea pulsațiile lente ale inimii lui Gil, vedea toate imaginile mintale ce se înghesuiau șovăielnic în creierul împrăștiat pînă departe. Era relația sensorială care pînă atunci aparținuse exclusiv fraților gemeni. Gil holbă ochii, brusc conștient: ― Vai, Dan! (gîndul lui Gil trăda o uimire cumplită) Drac împielițat ce ești! De unde ai venit? ― De pe Pămînt. Hedrock vorbi tare ca să fie auzit pe deasupra brizei care-i sufla în față. Avea să explice mai tîrziu că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
nu spuse decît atît: ― Continuă. Cadron era emoționat la culme: ― Am primit de la ea o ofertă absolut remarcabilă: Recunoașterea Arsenalelor și participare la guvern. Este o capitulare splendidă. ― Și bineînțeles că voi refuzați. ― Cum? întrebă Cadron, și imaginea lui se holbă speriată. ― Nu cumva vrei să spui că are de gînd Consiliul să ia în considerație posibilitatea unei acceptări? Nu se poate să nu vă dați seama că niciodată nu va exista un teren comun între două forțe atît de diametral

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934

învățat acolo numai să mă tem de cei care pretindeau că-mi vroiau binele. Mă uitam urât la pedagogi și m-am izolat într-o tăcere colțoasă. Când eram scoși în curte, mă strâmbam la trecătorii care, din stradă, se holbau la noi ca la niște exemplare curioase. Câte unul ne arunca prin gard un baton, două, de ciocolată. Atunci mă zbăteam să intru în posesia prețiosului dar, fără să-mi pese de ghionturi și de vânătăi, pentru ca să-l pot azvârli

Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
poate o întîlneam pe Laura. Dar ușa era încuiată și în zadar m-am învîrtit o vreme pe-acolo. Revenind, am auzit râsete și glasul Călugărului care, beat și cu mâncărime de limbă, le povestea bătrânilor un vis. ― Ce vă holbați la mine? Chiar așa am visat, că trăiam în secolul 9 pe vremea papei Formosus și eram cardinal. Ați priceput? Car-di-nal. Și cum ceilalți nu se puteau abține să nu râdă, Călugărul se rugă pentru ei. ― Doamne, iartă-i pe

Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
m-am dus la mlaștină unde m-am răzbunat pe un cerb. Mă bălăbăneam pe picioare și n-am țintit bine, nu l-am omorât. Agonia lui a devenit ceva oribil. Bietul animal s-a zbătut în noroi mugind și holbând ochii până ce mâlul acela puturos i-a intrat în gură. Doamne, ce porcărie. M-am purtat ca ultimul dintre ticăloși. Am și căzut, m-am mânjit pe față și pe mâini; și cu gura plină parcă de noroi cald, m-

Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
se cuibărise în fiecare. Moașa însăși părea să fie preocupată, căci evita să mai iasă pe coridoare. Eram dezorientat și m-am gândit că făcusem o imprudență. I-am mărturisit totul lui Dinu, ca să mă sfătuiesc cu el. Dinu a holbat ochii mari. ― Cum, ai făcut asta? ― Da. ― Și pentru ce? Era stăpânit de o agitație neobișnuită. Părea îmbătrînit brusc, obosit, cu ridurile accentuate din pricina panicii. Am avut senzația că în fața mea se găsea alt om. Un necunoscut. Ce însemnam eu

Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
Piatra a nimerit însă într-un geam, făcîndu-l țăndări și imediat la ferestre au apărut câteva capete. Arhivarul, portarul și Mopsul, întîmplarea a vrut ca ei să fie cei mai curioși și să dea cu ochii de mine. "Ce vă holbați? le-am strigat. Sau poate vreți să vă dau foc, să ardeți ca niște șobolani?" L-am auzit pe Mopsul izbucnind într-un hohot de râs. Apoi pe Arhivarul. Se aplecaseră ca să vadă mai bine și râdeau. Asta m-a

Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599

toate părțile închideau acum cercul, doi de fiecare parte, împreună cu cel care se apropia din spate. Erau gata să se năpustească asupra lui, după cum fuseseră antrenați, când un al șaselea agent, aflat în dreapta scenei, surprinse o mișcare bruscă. Guttman, încă holbându-se maniacal la prim-ministru, căuta ceva în jachetă. Primul foc de armă fu tras direct în cap, așa cum exersaseră de sute de ori. Trebuia tras în cap pentru a asigura paralizia instantanee. Fără reflexe musculare care să declanșeze vreo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]