3,545 matches
-
săltăreț, cu pași sincopați, mințiți, strecurate-n unduiri de șolduri și țesături de glezne, sclipeau în irizații mirifice, reverberate în sufletele îmbătate de fiorii misterioși ai plăcerii. În pantaloni scurți și cu bască albă pe cap, mă plimbam prin mijlocul horei sau în afara ei. Priveam atent, cu ochii bulbucați și mâinile la spate...Îmi plăcea să observ fețele tuturor, cu zâmbete fericite, cu mutre triste sau acre și să ghicesc după aceste fețe ce gândesc. Admiram și frumusețea horei. Indiferent cât
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
prin mijlocul horei sau în afara ei. Priveam atent, cu ochii bulbucați și mâinile la spate...Îmi plăcea să observ fețele tuturor, cu zâmbete fericite, cu mutre triste sau acre și să ghicesc după aceste fețe ce gândesc. Admiram și frumusețea horei. Indiferent cât de mare sau de mică era, cât de mulți se prindeau în horă, sau se desprindeau, ea creștea și descreștea uniform. Distanța dintre jucători era aceeași. Direcția de mișcare nu era monotonă. Se juca mereu cu alternanțe neprevăzute
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
Îmi plăcea să observ fețele tuturor, cu zâmbete fericite, cu mutre triste sau acre și să ghicesc după aceste fețe ce gândesc. Admiram și frumusețea horei. Indiferent cât de mare sau de mică era, cât de mulți se prindeau în horă, sau se desprindeau, ea creștea și descreștea uniform. Distanța dintre jucători era aceeași. Direcția de mișcare nu era monotonă. Se juca mereu cu alternanțe neprevăzute, fie la dreapta, fie pe loc, fie la stânga. Aceste mișcări variate și spontane îi dădeau
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
Direcția de mișcare nu era monotonă. Se juca mereu cu alternanțe neprevăzute, fie la dreapta, fie pe loc, fie la stânga. Aceste mișcări variate și spontane îi dădeau toată frumusețea.Cum reușeau jucătorii să execute acele mișcări neprevăzute în armonie perfectă? Hora era condusă de jucători experimentați cu „strigăturile”. Care nu se făceau la întâmplare. Momentul strigăturii trebuia să fie odată cu schimbarea pasului. Strigăturile erau o adevărată artă. Se asemănau comenzilor militare. Spuse ferm, dar pe un ton plăcut. Era o adevărată
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
schimbarea pasului. Strigăturile erau o adevărată artă. Se asemănau comenzilor militare. Spuse ferm, dar pe un ton plăcut. Era o adevărată plăcere să ascult strigăturile și să-i privesc pe jucători cum le executau: -Dreapta,dreapta! La dreaa-pta! Semn că hora se-nvârtea prea mult pe stânga. Cu piciorul drept în aer, toți jucătorii direcționau pasul spre dreapta, într-o aliniere perfectă, la distanțe perfect egale și în unghiuri egale. Razele soarelui învăluiau jucătorii din alt unghi, dându-le alte străluciri
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
drept în aer, toți jucătorii direcționau pasul spre dreapta, într-o aliniere perfectă, la distanțe perfect egale și în unghiuri egale. Razele soarelui învăluiau jucătorii din alt unghi, dându-le alte străluciri. Apoi, deodată auzeam: -Stânga, stânga, stâng-afaar’! Semn că hora se-nvârtea prea mult pe dreapta. Dar asta era o dublă comandă. Direcționa hora spre stânga și în același timp o lărgea, o făcea mai mare. Strigătorul, fin observator, văzuse că-n horă se prinseseră mai multe persoane și că
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
distanțe perfect egale și în unghiuri egale. Razele soarelui învăluiau jucătorii din alt unghi, dându-le alte străluciri. Apoi, deodată auzeam: -Stânga, stânga, stâng-afaar’! Semn că hora se-nvârtea prea mult pe dreapta. Dar asta era o dublă comandă. Direcționa hora spre stânga și în același timp o lărgea, o făcea mai mare. Strigătorul, fin observator, văzuse că-n horă se prinseseră mai multe persoane și că toți jucătorii se-nghesuiseră. Făcuse această strigare ca să readucă hora la forma ei normală
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
deodată auzeam: -Stânga, stânga, stâng-afaar’! Semn că hora se-nvârtea prea mult pe dreapta. Dar asta era o dublă comandă. Direcționa hora spre stânga și în același timp o lărgea, o făcea mai mare. Strigătorul, fin observator, văzuse că-n horă se prinseseră mai multe persoane și că toți jucătorii se-nghesuiseră. Făcuse această strigare ca să readucă hora la forma ei normală cu distanțe egale și lejere între jucători. Iar jucătorii...toți știau ce pași să execute, adică, pasul înapoi mai
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
o dublă comandă. Direcționa hora spre stânga și în același timp o lărgea, o făcea mai mare. Strigătorul, fin observator, văzuse că-n horă se prinseseră mai multe persoane și că toți jucătorii se-nghesuiseră. Făcuse această strigare ca să readucă hora la forma ei normală cu distanțe egale și lejere între jucători. Iar jucătorii...toți știau ce pași să execute, adică, pasul înapoi mai mare decât cel înainte. Cât de mare? E, aici era tot farmecul! Că toți știau cât de
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
Iar jucătorii...toți știau ce pași să execute, adică, pasul înapoi mai mare decât cel înainte. Cât de mare? E, aici era tot farmecul! Că toți știau cât de mare este pasul înapoi, toți făceau acest pas perfect egal și hora rămânea rotundă...Perfect rotundă!.. Dacă plecau mai mulți din horă, strigătorul observa că distanța dintre jucători devenea prea mare, abia se mai țineau de mână. Atunci auzeam: -Hai pe loc, pe loc, pe loc, să răsară busuioc! La comandă, toți
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
înapoi mai mare decât cel înainte. Cât de mare? E, aici era tot farmecul! Că toți știau cât de mare este pasul înapoi, toți făceau acest pas perfect egal și hora rămânea rotundă...Perfect rotundă!.. Dacă plecau mai mulți din horă, strigătorul observa că distanța dintre jucători devenea prea mare, abia se mai țineau de mână. Atunci auzeam: -Hai pe loc, pe loc, pe loc, să răsară busuioc! La comandă, toți jucătorii făceau pasul înainte mai mare decât cel înapoi și
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
strigătorul observa că distanța dintre jucători devenea prea mare, abia se mai țineau de mână. Atunci auzeam: -Hai pe loc, pe loc, pe loc, să răsară busuioc! La comandă, toți jucătorii făceau pasul înainte mai mare decât cel înapoi și hora se răstrângea. Cât de mare îl făceau? Hei, dragii mei!..Cât să facă hora mai mică. Și rotundă...rotundă... Perfect rotundă!..Și iar auzeai: stânga, stânga! La stâân-gaa! Jucătorii, cu piciorul stâng în sus, îl direcționau spre stănga, în pași
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
mână. Atunci auzeam: -Hai pe loc, pe loc, pe loc, să răsară busuioc! La comandă, toți jucătorii făceau pasul înainte mai mare decât cel înapoi și hora se răstrângea. Cât de mare îl făceau? Hei, dragii mei!..Cât să facă hora mai mică. Și rotundă...rotundă... Perfect rotundă!..Și iar auzeai: stânga, stânga! La stâân-gaa! Jucătorii, cu piciorul stâng în sus, îl direcționau spre stănga, în pași egali, în unghiuri egale, confirmate de razele soarelui, care dădeau alte străluciri jucătorilor, perfect
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
egali, în unghiuri egale, confirmate de razele soarelui, care dădeau alte străluciri jucătorilor, perfect egale. Și iar...hai pe loc,pe loc, pe loc! Apoi, dreapta, dreapta, dreapt-afaar’! Pe urmă, la stââ-ga! la dreaa-pta! Stâng-afar’! de rămâneai uluit de magia horei. Încontinuu, strigături și pași variați în direcții diferite, deși toți pașii aveau același leitmotiv: stânga unu, dreapta doi, sau unu înainte și doi înapoi, cu pasul „mințit” aferent. Toți fiind executați impecabil de jucători, încât soarele mulțumit le zâmbea cu
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
dreapta doi, sau unu înainte și doi înapoi, cu pasul „mințit” aferent. Toți fiind executați impecabil de jucători, încât soarele mulțumit le zâmbea cu toate razele sale: așa da, îmi place copii! Străluciți egal! Străluciți perfect! Nu oricine striga-n horă. Trebuia să alegi momentul, în funcție de pașii făcuți. Dacă striga un nepriceput, strica hora. Atunci era huiduit, făcut de râs, încât nu-i mai trebuia strigătură. Iar strigăturile la horă, ca sarea-n bucate. Atunci când trebuia și cât trebuia. Așa se
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
fiind executați impecabil de jucători, încât soarele mulțumit le zâmbea cu toate razele sale: așa da, îmi place copii! Străluciți egal! Străluciți perfect! Nu oricine striga-n horă. Trebuia să alegi momentul, în funcție de pașii făcuți. Dacă striga un nepriceput, strica hora. Atunci era huiduit, făcut de râs, încât nu-i mai trebuia strigătură. Iar strigăturile la horă, ca sarea-n bucate. Atunci când trebuia și cât trebuia. Așa se jucau horele în fiecare duminică, din aprilie până-n septembrie, când începeau nunțile. O
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
îmi place copii! Străluciți egal! Străluciți perfect! Nu oricine striga-n horă. Trebuia să alegi momentul, în funcție de pașii făcuți. Dacă striga un nepriceput, strica hora. Atunci era huiduit, făcut de râs, încât nu-i mai trebuia strigătură. Iar strigăturile la horă, ca sarea-n bucate. Atunci când trebuia și cât trebuia. Așa se jucau horele în fiecare duminică, din aprilie până-n septembrie, când începeau nunțile. O horă dura cam douăzeci de minute, după care lăutarii făceau pauză. În acest timp, flăcăii și
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
să alegi momentul, în funcție de pașii făcuți. Dacă striga un nepriceput, strica hora. Atunci era huiduit, făcut de râs, încât nu-i mai trebuia strigătură. Iar strigăturile la horă, ca sarea-n bucate. Atunci când trebuia și cât trebuia. Așa se jucau horele în fiecare duminică, din aprilie până-n septembrie, când începeau nunțile. O horă dura cam douăzeci de minute, după care lăutarii făceau pauză. În acest timp, flăcăii și fetele se plimbau perechi, după cum îi electrizaseră fiorul atingerii. Erau acele momente delicate
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
Atunci era huiduit, făcut de râs, încât nu-i mai trebuia strigătură. Iar strigăturile la horă, ca sarea-n bucate. Atunci când trebuia și cât trebuia. Așa se jucau horele în fiecare duminică, din aprilie până-n septembrie, când începeau nunțile. O horă dura cam douăzeci de minute, după care lăutarii făceau pauză. În acest timp, flăcăii și fetele se plimbau perechi, după cum îi electrizaseră fiorul atingerii. Erau acele momente delicate ale destăinuirilor, declarațiilor și promisiunilor. Vă închipuiți că nu pot să vi
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
fetei. -Ba, merge...merge... că să râde! zâmbea în prostie tăntălăul, în hohotele de râs ale fetelor. Erau și momente de suferință, dezamăgiri, reproșuri, umiliri, rupturi...Așa a fost în dragoste din todeauna. Însă, chiar și astfel de momente, la horă, erau poleite cu iluzii și speranțe. După vreo patru-cinci pauze, se definitivau perechile care dispăreau discret. Înainte de asfințitul soarelui plecau și părinții tinerilor. Treburile gospodărești și orătăniile din curte nu le permiteau să stea mai mult. Rămâneau unii bărbați, care
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
le permiteau să stea mai mult. Rămâneau unii bărbați, care înfundau cârciuma până noaptea târziu. Însă, era o categorie de oameni, bărbați tineri sau bătrâni, cu soțiile sau prietenele lor, împătimiți ai jocului, care spre seară, se îndreptau agale spre horă. Lor nu le plăcea hora cu ritmul ei lent. În ei erau acumulate mari cantități de energie care trebuiau eliberate numai în ritmul sârbelor și al altor jocuri fulgerăoare. Rupeau hora fără menajamente și strigau la jucători și lăutari: -Gata
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
mult. Rămâneau unii bărbați, care înfundau cârciuma până noaptea târziu. Însă, era o categorie de oameni, bărbați tineri sau bătrâni, cu soțiile sau prietenele lor, împătimiți ai jocului, care spre seară, se îndreptau agale spre horă. Lor nu le plăcea hora cu ritmul ei lent. În ei erau acumulate mari cantități de energie care trebuiau eliberate numai în ritmul sârbelor și al altor jocuri fulgerăoare. Rupeau hora fără menajamente și strigau la jucători și lăutari: -Gata, bă, cu fâțâiala! Zi-i
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
ai jocului, care spre seară, se îndreptau agale spre horă. Lor nu le plăcea hora cu ritmul ei lent. În ei erau acumulate mari cantități de energie care trebuiau eliberate numai în ritmul sârbelor și al altor jocuri fulgerăoare. Rupeau hora fără menajamente și strigau la jucători și lăutari: -Gata, bă, cu fâțâiala! Zi-i, bă o sârbă să ne rupă tălpile! Lăutarii executau. Cei care jucaseră hora plecau la plimbare. Rămâneau doar unii tineri și prietenele lor, și ei împătimiți
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
care trebuiau eliberate numai în ritmul sârbelor și al altor jocuri fulgerăoare. Rupeau hora fără menajamente și strigau la jucători și lăutari: -Gata, bă, cu fâțâiala! Zi-i, bă o sârbă să ne rupă tălpile! Lăutarii executau. Cei care jucaseră hora plecau la plimbare. Rămâneau doar unii tineri și prietenele lor, și ei împătimiți ai jocului. Abia acum începeau adevăratele jocuri. Acele jocuri din legendă...Pe care le jucau numai bărbații cei mai sprinteni și mai vânoși. Fetele și femeile care
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
Dar fața-i zâmbitoare arăta că acea scurgere era părelnică. În realitate, sufletul lui tot mai zbura prin înălțimi, purtat de melodia stinsă. Așa erau împătimiții jocului, ce se risipeau în cântec, doar de plăcerea lor. Așa au fost acele HORE legendare din Piață, care au dispărut. Dacă mă întreb astăzi dece au dispărut, nu sunt în stare să găsesc răspunsul Și nimeni altcineva nu ar putea răspunde la această întrebare. Așa a fost să fie! Nu-mi propun și nu
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]