1,133 matches
-
până la cele poetice și din analiza introspectivă a psihologiei personajelor. Primele trei romane ale ciclului Hallipilor - "Fecioarele despletite" (1925), "Concert din muzică de Bach" (1927) și "Drumul ascuns" (1932) - sunt considerate de criticii literari drept cele mai reușite scrieri ale Hortensiei Papadat-Bengescu, având aceeași formulă stilistică. Ele concretizează un efort artistic întins pe durata a mai puțin de un deceniu, în care scriitoarea și-a folosit toate resursele literare. În opinia criticului Șerban Cioculescu, primele trei romane centrate în jurul familiei Hallipa
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
stilistică. Ele concretizează un efort artistic întins pe durata a mai puțin de un deceniu, în care scriitoarea și-a folosit toate resursele literare. În opinia criticului Șerban Cioculescu, primele trei romane centrate în jurul familiei Hallipa au impus-o pe Hortensia Papadat-Bengescu ca o romancieră „de ascuțită luciditate, de pătrunzătoare intuiție a mediului urban, cu o deosebită priză în mobilele subconștientului”, oferindu-i „un loc de seamă în romanul nostru contemporan”. Ulterior, potrivit criticului Mihai Zamfir, „forța Hortensiei a scăzut brusc
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
impus-o pe Hortensia Papadat-Bengescu ca o romancieră „de ascuțită luciditate, de pătrunzătoare intuiție a mediului urban, cu o deosebită priză în mobilele subconștientului”, oferindu-i „un loc de seamă în romanul nostru contemporan”. Ulterior, potrivit criticului Mihai Zamfir, „forța Hortensiei a scăzut brusc, iar scrisul ei nu a mai prezentat interesul de odinioară”. Analizând opera literară a Hortensiei Papadat-Bengescu, criticul Silvian Iosifescu consideră că mai ales romanele "Concert din muzică de Bach" și " Drumul ascuns" au o „rigoare expresivă în
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
o deosebită priză în mobilele subconștientului”, oferindu-i „un loc de seamă în romanul nostru contemporan”. Ulterior, potrivit criticului Mihai Zamfir, „forța Hortensiei a scăzut brusc, iar scrisul ei nu a mai prezentat interesul de odinioară”. Analizând opera literară a Hortensiei Papadat-Bengescu, criticul Silvian Iosifescu consideră că mai ales romanele "Concert din muzică de Bach" și " Drumul ascuns" au o „rigoare expresivă în compoziție” și o „echilibrare a diferitelor elemente” ca rezultat al unei perioade mai lungi de elaborare. Mihai Zamfir
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
și " Drumul ascuns" au o „rigoare expresivă în compoziție” și o „echilibrare a diferitelor elemente” ca rezultat al unei perioade mai lungi de elaborare. Mihai Zamfir afirmă că romanul "Concert din muzică de Bach" atinge nivelul calitativ maxim al prozei Hortensiei Papadat-Bengescu, în timp ce „"Drumul ascuns" reia, în ton minor, "Concertul...", fără a-i coborî prea mult nivelul”. George Călinescu îl considera cel mai bun roman al autoarei, apropiat prin respectul pentru convenționalism de romanele lui Marcel Proust, în care viețile personajelor
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
analiză misogină în care afirma că femeia scriitoare „nu poate vedea decât confuz și nedeterminat, dincolo de viziunea ei sublectivă, (...) nu poate face observație psihologică asupra altuia, fără s'o falșifice prin punctul propriu de vedere”. Criticul sus-menționat susține că romanul Hortensiei Papadat-Bengescu este lipsit de obiectivitate, iar autoarea își manifestă pregnant simpatia sau antipatia față de unele personaje, care sunt lipsite astfel de o existență de sine stătătoare. Astfel, autoarea îl privește cu dezgust pe ofticosul prinț Maxențiu și cu toleranță și
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
romanului în programele școlare. Criticul sus-menționat afirmă că impresia cititorilor este falsă, datorându-se dificultăților de acomodare cu textul literar. Chiar dacă stilul scriitoarei „abundă în barbarisme și construcții defectuoase, nu o dată chiar sub raport gramatical” (după cum observa Ov.S. Crohmălniceanu), romanele Hortensiei Papadat-Bengescu au o valoare incontestabilă. „"Concertul" mi se pare astăzi mai degrabă un roman rezumativ, decât unul minuțios (...): este liniar, ca o nuvelă ceva mai lungă, deloc inextricabil sau labirintic; pe scurt, a devenit perfect lizibil”, concluzionează Nicolae Manolescu. Romanul
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
publicată în Almanahul Cinema din 1976 consemna următoarele: „Dinu Tănase, de data asta scenarist și regizor, a întârziat asupra romanului cu o înțelegere complexă și subtilă a universului de neliniștită sensibilitate în care se desfășoară întâmplările de pe „ecranul” literar al Hortensiei Papadat Bengescu. O lume „de ieri”, dezarticulată, o lume de panopticum, peste care muzica lui Bach, gravă, plutește ca o amenințare”. Romanul a fost dramatizat de Alexandru Babeș pentru Teatrul Național Radiofonic, fiind realizat în 1981 un spectacol de teatru
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
este un roman scris de Hortensia Papadat-Bengescu și publicat pentru prima oară în anul 1932 de către Editura Naționala S. Ciornei din București. Romanul urmărește destinul principalelor personaje din "Fecioarele despletite" (1925) și "Concert din muzică de Bach" (1927), fiind cel de-al treilea volum din "Ciclul
Drumul ascuns () [Corola-website/Science/334469_a_335798]
-
a treia - cu 4 capitole, partea a patra - cu 5 capitole și partea a cincea - cu 6 capitole. Capitolele sunt numerotate cu cifre romane (de la I la XXVII) și nu țin cont de împărțirea romanului în cele cinci părți. Integrarea Hortensiei Papadat-Bengescu în cenaclul literar „Sburătorul” organizat de criticul Eugen Lovinescu în primii ani de după Primul Război Mondial a determinat o evoluție a prozei sale de la nuvelele cu substrat psihologic scrise într-un mod stângaci la romanele cu specific citadin, mult
Drumul ascuns () [Corola-website/Science/334469_a_335798]
-
prozei sale de la nuvelele cu substrat psihologic scrise într-un mod stângaci la romanele cu specific citadin, mult mai obiective. Acestui cenaclu i se datorează într-o mare măsură înflorirea romanului românesc citadin prin promovarea scrierilor lui Camil Petrescu și Hortensia Papadat-Bengescu. Romanul "Fecioarele despletite", publicat în anul 1925, i-a adus scriitoarei un anumit grad de notorietate și a marcat inițierea unui ciclu romanesc cunoscut drept „ciclul Hallipilor”. Cartea relata o serie de întâmplări referitoare la un grup de personaje
Drumul ascuns () [Corola-website/Science/334469_a_335798]
-
precum și personajele apropiate lor. Romanul evidențiază prestanța mondenă a Elenei Hallipa-Drăgănescu (fiica cea mai mare a Lenorei), care patronează un concert din muzică de Bach la care sunt invitați oameni din înalta societate a Bucureștilor. După o perioadă de pauză, Hortensia Papadat-Bengescu scrie o altă continuare a primului roman, insistând de această dată asupra căsniciei Lenorei cu medicul Walter și a încercărilor frumoasei Coca-Aimée (fiica cea mică a Lenorei și a lui Doru Hallipa) de a se impune în înalta societate
Drumul ascuns () [Corola-website/Science/334469_a_335798]
-
sacrificiu. Personajul nu simte suferință nici la moartea mamei sale, scoțând doar un scâncet animalic: "„Mamile!... Mamile a mea!”". Singurul moment în care aceste ființe superficiale au trăiri omenești îl constituie doar boala. Constantin Ciopraga constata că aproape toate personajele Hortensiei Papadat-Bengescu sunt apăsate de morbiditate, de spaime și moarte, ca urmare a uscăciunii morale produse de distanțarea de natură. Ca și prințul Maxențiu în "Concert din muzică de Bach", Lenora și George Drăgănescu își analizează propria boală, dezvăluind o sensibilitate
Drumul ascuns () [Corola-website/Science/334469_a_335798]
-
spaime și moarte, ca urmare a uscăciunii morale produse de distanțarea de natură. Ca și prințul Maxențiu în "Concert din muzică de Bach", Lenora și George Drăgănescu își analizează propria boală, dezvăluind o sensibilitate greu de anticipat. Bolnavii din romanele Hortensiei Papadat-Bengescu simt nevoia să se izoleze de lume nu din egoism, ci pentru a-și păstra aparența socială. Societatea acceptă boala închipuită ca o formă de excentricitate (bolnavii închipuiți aruncă banii pe medicamente, așa cum snobii sănătoși îi aruncă pe caii
Drumul ascuns () [Corola-website/Science/334469_a_335798]
-
căsnicia și o pune în legătură cu suprasolicitarea cardiacă a bărbaților cu vârsta cuprinsă între 50 și 55 de ani datorată faptului că aceștia nu conștientizează nevoia de a duce o viață liniștită și cumpătată și continuă excesele fizico-emoționale caracteristice tinereții. Romanul Hortensiei Papadat-Bengescu prezintă mai multe familii ce făceau parte din lumea mondenă a capitalei României. Personajele acestui roman sunt parveniți pătrunși în înalta societate care, neavând nicio tradiție aristocratică, mimează cu snobism bunele maniere. Originile acestor familii sunt umile: Lenora este
Drumul ascuns () [Corola-website/Science/334469_a_335798]
-
eforturi disperate de a trăi distins, cheltuind sume mari de bani pentru a ieși în evidență și a-și crea o imagine diferită de ceea ce sunt în realitate. Eforturile nu sunt ridicole ca la personajele lui I.L. Caragiale, deoarece personajele Hortensiei Papadat-Bengescu s-au deprins într-o anumită măsură cu stilul de viață luxos. Lipsa de cultură, imoralitatea și lipsa sentimentelor nu pot fi însă ascunse, ieșind la iveală în anumite momente. „Sufletul lor [acestor oameni - n.n.] e încă primitiv și
Drumul ascuns () [Corola-website/Science/334469_a_335798]
-
însă ascunse, ieșind la iveală în anumite momente. „Sufletul lor [acestor oameni - n.n.] e încă primitiv și grosier subt reflexe de aur și de purpur. Din civilizație ei n'au decât confortul”, observa criticul Mihai Ralea. Mediul uman descris de Hortensia Papadat-Bengescu aparține „unei burghezii de formație recentă, fără tradiții, fără morală, fără gust”, dar care cultivă luxul și dorește să constituie o elită. Neavând tradiție, societatea burgheză descrisă de Hortensia Papadat-Bengescu duce un efort disperat de conservare, trăind în umbra
Drumul ascuns () [Corola-website/Science/334469_a_335798]
-
decât confortul”, observa criticul Mihai Ralea. Mediul uman descris de Hortensia Papadat-Bengescu aparține „unei burghezii de formație recentă, fără tradiții, fără morală, fără gust”, dar care cultivă luxul și dorește să constituie o elită. Neavând tradiție, societatea burgheză descrisă de Hortensia Papadat-Bengescu duce un efort disperat de conservare, trăind în umbra trecutului infam. Lupta înaintașilor pentru a-și depăși condiția umilă a determinat dezumanizarea lor, acesta fiind prețul plătit pentru ascensiunea pe scara socială. Urmașii lor au moștenit această stare de
Drumul ascuns () [Corola-website/Science/334469_a_335798]
-
viitoare între Walter și Coca-Aimée. Personajele au nevoie de stabilitate, de o poziție socială și acceptă căsătoriile aranjate pentru a se menține în cercul exclusivist. Observând lipsa de perspectivă a personajelor, criticul Mihai Ralea a constatat că opera literară a Hortensiei Papadat-Bengescu este stăpânită de o concepție radical-pesimistă asupra naturii umane. Scriitoarea a răspuns acestui reproș, afirmând într-un interviu publicat în revista "Viața literară" că personajele sale au în ele și o fărâmă de umanitate ce iese la iveală în
Drumul ascuns () [Corola-website/Science/334469_a_335798]
-
interviu publicat în revista "Viața literară" că personajele sale au în ele și o fărâmă de umanitate ce iese la iveală în clipele de nenorocire precum boala sau moartea. Portretele realizate sunt pline de realism, fiind lipsite de caricaturizare. Literatura Hortensiei Papadat-Bengescu a fost apreciată de către membrii cenaclului literar „Sburătorul” nu pentru că zugrăvea lumea parveniților și snobismul protipendadei bucureștene, ci pentru că explora profunzimea psihologică a personajelor, acordând o mare atenție psihologiilor „morbide” și „ilogice”, „complexe”, „rafinate” și „intelectualizate” (după cum se exprima
Drumul ascuns () [Corola-website/Science/334469_a_335798]
-
stările morale ale super-structurii sociale. Limitându-și investigația asupra unui teritoriu bine conturat, d-sa a suit în ultimii zece ani treptele unei frumoase cariere epice”, îi descria laudativ activitatea literară criticul Șerban Cioculescu. Criticul Ov.S. Crohmălniceanu considera că romanele Hortensiei Papadat-Bengescu sunt precursoarele literaturii de analiză românești, excelând în sondarea adâncă a psihologiilor personajelor și explorând stările sufletești, sentimentele umane și procesele morale. Autoarea manifestă o curiozitate analitică morbidă, urmărind comportamentul bolnavilor precum studierea evoluției tuberculozei de către prințul Maxențiu sau
Drumul ascuns () [Corola-website/Science/334469_a_335798]
-
în sondarea adâncă a psihologiilor personajelor și explorând stările sufletești, sentimentele umane și procesele morale. Autoarea manifestă o curiozitate analitică morbidă, urmărind comportamentul bolnavilor precum studierea evoluției tuberculozei de către prințul Maxențiu sau descrierea obsesiilor psihopate ale profesorului Rim. Originalitatea romanelor Hortensiei Papadat-Bengescu derivă din prezentarea unui mediu citadin, din descrierea cu luciditate a iubirii feminine de la formele ei simple și rudimentare până la cele poetice și din analiza introspectivă a psihologiei personajelor. Primele trei romane ale ciclului Hallipilor - "Fecioarele despletite" (1925), "Concert
Drumul ascuns () [Corola-website/Science/334469_a_335798]
-
până la cele poetice și din analiza introspectivă a psihologiei personajelor. Primele trei romane ale ciclului Hallipilor - "Fecioarele despletite" (1925), "Concert din muzică de Bach" (1927) și "Drumul ascuns" (1932) - sunt considerate de criticii literari drept cele mai reușite scrieri ale Hortensiei Papadat-Bengescu, având aceeași formulă stilistică. Ele concretizează un efort artistic întins pe durata a mai puțin de un deceniu, în care scriitoarea și-a folosit toate resursele literare. În opinia criticului Șerban Cioculescu, primele trei romane centrate în jurul familiei Hallipa
Drumul ascuns () [Corola-website/Science/334469_a_335798]
-
stilistică. Ele concretizează un efort artistic întins pe durata a mai puțin de un deceniu, în care scriitoarea și-a folosit toate resursele literare. În opinia criticului Șerban Cioculescu, primele trei romane centrate în jurul familiei Hallipa au impus-o pe Hortensia Papadat-Bengescu ca o romancieră „de ascuțită luciditate, de pătrunzătoare intuiție a mediului urban, cu o deosebită priză în mobilele subconștientului”, oferindu-i „un loc de seamă în romanul nostru contemporan”. Ulterior, potrivit criticului Mihai Zamfir, „forța Hortensiei a scăzut brusc
Drumul ascuns () [Corola-website/Science/334469_a_335798]
-
impus-o pe Hortensia Papadat-Bengescu ca o romancieră „de ascuțită luciditate, de pătrunzătoare intuiție a mediului urban, cu o deosebită priză în mobilele subconștientului”, oferindu-i „un loc de seamă în romanul nostru contemporan”. Ulterior, potrivit criticului Mihai Zamfir, „forța Hortensiei a scăzut brusc, iar scrisul ei nu a mai prezentat interesul de odinioară”. Analizând opera literară a Hortensiei Papadat-Bengescu, criticul Silvian Iosifescu consideră că mai ales romanele "Concert din muzică de Bach" și " Drumul ascuns" au o „rigoare expresivă în
Drumul ascuns () [Corola-website/Science/334469_a_335798]