1,751 matches
-
nu ni-l spui? Spune, ce ai visat? Nu, că e urât. Nu vă spun ce am visat. Ba da, spune-mi. Bine, iți spun ce am visat. Dar mi-e frică să-ți spun. Nu-ți mai spun. Bine, iți spun, dacă vrei. Nu pot săți spun, mi-e frică. Nu-ți mai spun, că o să-ți fie și ție frică, după aceea. 4 ani și 6 luni Omul care s-a urcat pe o rază de soare (I) O
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
să iasă mare ca... Biblia... - Biblia pentru copii? - Nu, adică... să iasă așa de mare!... - O să mai scriem și o să le mai adunăm... 5 ani și 10 luni Ce este un înger? Un înger e ceva care te păzește și iți spune rugăciunile la Doamne-Doamne când te rogi. și se învârte în jurul capului tău, dar se mai spune că ai un înger pe un umăr, și pe unul ai... un drac! Și când ești copil ai un drăcușor copil și un
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
al lui Odolgan, singurul care nu observase apariția sa acolo, dădu naștere, în tăcerea generală, unui contrast curios cu ritmul măsurat al pașilor săi; în sfârșit, după un soi de muget de ușurare, tânărul războinic se desprinse de copilă, se iți pe jumătate de după o grămadă de piei și perne mai mari și mai mici și își îndreptă toată atenția asupra lui. Pe când intra, Sebastianus căutase de îndată printre cei de acolo un războinic cu brâu verde. Negăsindu-l, trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și nimic nu mai avea sens. Iar aceasta din pricina cutiei infernale pe care o inventase o minte diabolică, aducând iadul pe pământ. Timpul fusese dat peste cap și nici măcar anotimpurile nu mai veneau unul după altul. În plină vară se ițea viscolul, iarna soseau ploile, primăvara frunzele se acopereau de rugină, iar toamna pomii se acopereau de floare. Trăiai și habar n-aveai că trăiești. Bătrâna nu mai Înțelegea nimic din cele ce se petreceau În preajma ei. Era Însă ferm convinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
promițând fiecăruia marea și sarea și ispitind astfel lumea să semneze acel hrisov adus din alte ceruri... Și pe măsură ce bătrâna bodogănea În legea ei, lucrurile vechi Începeau să se adune, ieșind ca din pământ, În ograda Mașei. Mai Întâi se iți, Închegându-se din aer, plugul cu care bătrânul Darmedont trăsese prima brază a fâșiei de pâmânt ce avea să despartă satul lor de cel vecin, apoi apăruseră și cei doi cai, și carul, ba și batoza sechestrate În timpul colectivizării. Văzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
era de nerecunoscut. Mașa-Mașa văzu cu consternare cum botul Evlampiei ia forma unui chip uman. Sub privirea sa pierdută, se metamorfozau nu numai capul Evlampiei, ci și celelalte extremități. În locul cozii, crescuseră acum niște coarne, iar din fundul animalului se ițea o față ce i se păru a fi destul de cunoscută. Era ca și cum capra ar fi Încercat să lepede pe cele două ieșiri doi fetuși, care Îndată ce dădură de lumina zilei Împietriseră În aerul dens, metamorfozându-se În două capete de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
o mașină imensă de tocat carne, sprijinită pe patru picioare Încălțate În cizme, din ale cărei extremități se scurgeau două capete umane. Mașa-Mașa se uita la ele ca prostită. Atât capul de bărbat, cât și cel de femeie ce se ițea sub coadă Îi păreau cunoscute. Unde le văzuse oare? „Un astfel de monstru Întâlnești doar Într-un vis urât“, Își spuse ea, Încercând să se debaraseze de vedenie. În tot acest timp, Mașa vedea tot ce se petrece În jurul celeilalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
putea să se Întâmple!?“ „He, he, râse Extraterestrul, behăind din nou... Ce rost are să faci acum pe mironosița!?“, adăugă el, scoțând prin gâtlej același sunet neplăcut. Și atunci Mașa privi În dreapta sa și rămase Înmărmurită. Capul de femeie ce se ițise pe sub coada Evlampiei semăna perfect cu ea. Acum erau trei Mașe. Mașa-ou, În interiorul căreia se afla Mașa-Mașa, iar În dreapta ei, capul răvășit al unei alte Mașe, purtând toate Însemnele unei orgii. „Care din aceste trei arătări sunt eu?“, se Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de Disneyland... Prin urmare, nu m-ar mira ca din gaură să apară și alte gângănii. Te pomenești că, după gheișă, dau nas În nas cu Popeye marinarul...“ Subotin nu avu totuși prea mult timp de meditație. Din gaură se ițiră, mișcându-se În aer, niște mustăți, după care Își făcu apariția și botul. Ieșind din ascunzătoare, șobolănița se ridică În două lăbuțe și făcu o plecăciune, probabil, În semn de mulțumire brigadierului. „Ei, făcu el bine dispus, prin urmare, stimată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
-o și pe Sophia Platonovna, exclamă Extraterestrul, indicând cu un gest larg cu mâna o arătare ciudată ce se ivise lângă ei ca din pământ. Sophia scoase din marsupiu un teanc de bancnote și i le Întinse Mașei. Nu se ițise singură, era Însoțită de toată șleahta de șobolănași Înveșmântați În odăjdii de apostoli, inclusiv de Increat. În spatele ei, proaspăt pieptănat și pomădat, Ippolit Subotin. - Pentru găzduire, preciză Extraterestrul, făcându-i semn să nu refuze. - Nu am nevoie, spuse Mașa, trăgându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
repulsia lor față de autoritate refuzau să mai respecte vreo persoană. Nici măcar propria lor persoană. În orice caz, nu Îi mai voia pe acești cititori cu ghete mari, murdare și patos vital neajutorat de cățelandri cu primele erecții roșii și coșuri ițite pe obraji din bărbi spumoase, spetindu-se În camera lui cu cuvinte grele și gânduri ce trebuiau explicate, Împleticindu-se În Toynbee, Freud, Burckhardt, Spengler. Căci el citea atunci istorici ai civilizației - Karl Marx, Max Weber, Max Scheler, Franz Oppenheimer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
răsfățată. O amintire amuzantă: Când Sammler era mic Își acoperea gura, când tușea, cu mâna servitoarei, ca să nu dea microbi pe propria mână. O glumă de familie. Servitoarea, Wadja, zâmbind strâmb, roșie la față, cu bunătate, cu părul ca paiul, ițind gingiile (cu umflături ciudate În gingii), Îl lăsase pe micul Sammler să-i Împrumute mâna. Apoi, când se făcuse mai mare, chiar mama lui, nu Wadja, Îi aducea tânărului Sammler cel zvelt și timid ciocolata caldă și croissantele În timp ce el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cu o seară În urmă Îl făcu acum să Îi simtă greutatea specifică, așa cum călca pe iarbă. Era evocată Întregimea corpului femeiesc, tot numai piele albă, coapsele, torsul, picioarele Însele, pântecul cu organele sale și părul creț care i se ițea răzleț de sub basma. Totul vizibil și aproape palpabil. Și chiar despre plante, cine știa tot adevărul? Se uitase Într-o seară Împreună cu Margotte pe un canal de programe educative la un botanist original care legase niște flori la un poligraf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de păr de sub bărbie pe care lama aparatului de ras le ratase. Bărbatul ăsta era bronzat până-n dreptul cămășii, dar, atunci când respira profund, așa cum a făcut când Jina a început să se îndrepte către el, de sub gulerul cămășii s-a ițit o piele catifelată și rozacee. Ceața i-a împresurat pe amândoi; căpitanul a început o întoarcere lungă și lentă, ca și când încă nu era lămurit asupra topografiei. Merge prea încet. Nu poți să fi timid pe apă. Fluxul o să-l întoarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Și-a pus mâna peste mâna lui Zach și și-a jurat să nu-i spună lucrurile astea niciodată, să-l lase să se creadă un pustnic, un om de munte rezistent și imun. O fâșie de lumină s-a ițit printr-o nișă dintre dealuri. Nori umezi, veniți dinspre sud se îngrămădeau deasupra lor, iar temperatura trebuia să fi urcat la zece grade. Parcă era vară. Zach și-a desfăcut vesta de salvare și și-a dat-o jos. Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
disc de 45 de turații, un cântec de dragoste al Regelui. Ăsta e nenorocitu’ de Elvis Presley ? a întrebat Charlie. Danny i-a ars un cot ca să tacă din gură. Cei doi au ajuns pe primul vârf și s-au ițit printre copaci. Adulții stăteau în jurul unui mormânt proaspăt. Ellis târâse până acolo un generator voluminos, la care conectase un pick-up antic. Ascultând muzica aia era ca și când ai fi auzit cea mai rea dintre fantome - un om care a avut totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
venind dintre copaci, departe de râu. A făcut un pas, apoi încă unul. Tresărea la fiecare pocnet de crengi, dar sărea tot înainte. Chiar și prin fum și cu toate că luna era ascunsă, peste tot se profilau umbre - siluete răuvoitoare se ițeau dintre copaci, întunecimi pândeau din tufișuri. Noaptea, pădurea era un ținut complet diferit. Alice s-a dezechilibrat și s-a sprijinit de-un arbore, dar coaja pinului s-a desfăcut de trunchi la atingerea degetelor ei - era moale și umedă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
toate. Drew a adus un platou cu uscățele și brânză afumată. Poftiți, doamnelor, a spus el, deși s-a uitat numai la Mary. PE băieți îi hrănesc pe târziu. Nu le foarte foame. Patru picioare arse de soare s-au ițit din barcă. Când Drew s-a întors, mâna lui Irene s-a ridicat de parc-ar fi avut o voință proprie. L-a prins de încheietură și, cu degetul mare, i-a mângâiat pistruii care-i bordau vena cea lată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
îl anunțase că Jina a murit, Zach insistase s-o caute în continuare în lungul râului. Luni de zile după ce își revenise, bărbatul pleca în fiecare dimineață pe malurile apei și urmărea tot felul de urme de pași care se ițeau din albie și se îndreptau înspre morenele stâncoase. De vreo două ori l-a văzut și bătrânul Ellis, trecând cu barca lui cu motor, dar Zach s-a ascuns în spatele copacilor și l-a evitat. Nu era în stare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
în minte un șir de imagini surprinzător de plăcute: un cuplu de rătăciți prin canion, doi ciudați peste măsură de fericiți; o fostă vedetă care-și dă seama că se pricepe și la alte lucruri; iarbă și flori care se ițesc pe pante distruse de pârjol, puieți de pin care scot capul peste tot locul, în număr mai mare decât înainte; bărbatul din visele ei, același lângă care se și trezește dimineața. Și-un altul care-a apărut dintre copaci. Mike
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
o să dea pe dinafară dar eu te țin de mână și visez de parcă ai fi vie. de parcă dilara n-ar fi murit de o mie si una de ori. ești nebun, strigă peștii corăbiile ești un mort, strigă merele eu iți strâng mâna mâinile carnea ca și cum milioane de pești în trupul tău curgător ca și cum tu o mare pitică prin care înoată dilara Ana ARDELEANU <biography> Locul nașterii: satul Vâlcan, com.Ciuruleasa, jud. Alba. Studii: Institutul Pedagogic (1996), Din anul 1993 locuiesc
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
-i găsească pe ceilalți și, oricum, amenințarea maimuțelor nu fu luată în discuție de către autorități. — Vai, ia uitați ce rele ați fost, le spuse Sampath maimuțelor când acestea reveniră în livadă mai târziu în ziua respectivă. Fețele lor întunecate se ițeau spășite din spatele frunzișului scuturat al copacului. Ținându-se de cap, cu expresii de durere distilată și greutate, se rezemau șovăielnic de orice creangă ce nu fusese ruptă și lăsată să atârne ca membrele inutile ale celor răniți în luptă. — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
vândut în recipiente de plastic fără etichetă. Acest depozit de băuturi trebuie să-și fi început activitatea ca un răspuns la prezența din abundență a cerșetoarelor, vagabonzilor și bețivanilor împleticiți care bântuiau prin această parte a orașului. Printre rafturi se ițeau în lumina tremurătoare figuri groaznice. În timp ce mă aflam în salonul rezervat whiskyului, un tip a cărui respirație plină de rumeguș îl anunța de la mare distanță s-a ivit în spatele meu ca o salamandră de foc și sânge. Bâh! În glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de pâine, invizibilă în spatele crustei de mucegai, zăcea pe o oglindă spartă, iar un păianjen își țesea pânza între una și cealaltă. Cârpe, hârtii și frimituri fuseseră și ele acoperite de învelișul atotstăpânitor al mizeriei. Iar deasupra podelei îmbâcsite, se ițeau, amenințătoare sculpturile. Sculpturi care, prin comparație își făceau străbunele cioplite din Casa Fiului Răsare să pară niște revărsări de frumusețe și bucurie. Respingătoarele și contorsionatele forme, chipuri, trupuri, membre trunchiate și peisaje de coșmar vorbeau despre o patimă tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
și cheile garsonierei mele. Bătrânul de pe trepte e într-o manta fostă cândva albastră, de milițian, are un maldăr de pungi din plastic cu ziare, zdrențe, fel de fel de cutii, sticle de apă minerală goale. Dintr-o sacoșă se ițesc o franzelă și o umbrelă galbenă, de damă. Întins într-o rână, ca la ospețele romane, cu capul sprijinit în mâna dreaptă, moșul privește defilarea Bulevardului, a mașinilor de pe Brezoianu, a schimbării luminilor de la intersecție, absent, cufundat în acea uitare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]