3,770 matches
-
Față-palidă rîzînd ca un cucurigu și pe Boab tunînd: — Lăsați-l să plece! Dați-i pace! Dădu colțul și trecu în fugă pe lîngă copii care se holbau și bărbați care nu-l băgară în seamă, traversă un părculeț cu iaz și clipocit de apă, apoi coborî pe o străduță cu urme de roți și o luă mai încet, pentru că acum nu-l mai urmăreau, suspinînd mai rar. Se așeză pe un colț de zid și înghiți aer pînă cînd bătăile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un nor albastru-cenușiu, dar palele de vînt își deschiseseră canale prin el, așa că putea vedea prin ele aerul amurgului verzului de deasupra. Sub cel mai lat dintre nori zburau cinci lebede spre vreo altă parte a canalului sau spre vreun iaz din parcurile orașului. Thaw apucă pe drumul pe care venise, smiorcăind și ștergîndu-și lacrimile de la nas. în părculețul întunecat se deslușea doar pleoscăitul apei. Pe străzi se lăsase noaptea. Era mulțumit că nu vedea nici urmă de copii sau oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
a-l scoate pe următorul. Afară era o grădină acoperită cu mușchi, prost întreținută, ascunsă de o aripă a clădirii de aceea bine întreținută din față. Era tivită de pini și chiparoși verde-închis. Alei mici și garduri vii străjuiau un iaz pătrat cu apă pe jumătate stătută, care avea un cadran solar spart în mijloc. Locul îl fascina prin aerul său de viață malignă, puturoasă. Gardurile vii erau pe jumătate uscate din cauza buruienilor care se cățărau șerpuitor printre ele, iar iarba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
spărtura îngustă și coborîră spre chei, pe partea cealaltă. Sub picioarele lor foșneau frunzele. Traversară pajiști moi și dădură ocol unei arteziene care împroșca apă printre corpurile îndesate ale păduceilor. Două lebede licărinde lipăiau aproape adormite în apa neagră a iazului decorativ și auziră gîgîitul somnolent al unei gîște de pe insula din mijloc. Peste Kelvin era un pod cu candelabre metalice neaprinse la capete. Thaw își sprijini coatele pe parapet și zise: — Ascultă. în apropiere, o lună aproape plină era pistruiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
unde ieși, și strînse cu putere de mîner, încercînd să țină ușa închisă. O apă înghețată se învolbura, înghțindu-i picioarele. Se trezi în întuneric, cu jumătate din așternuturi pe podea. Prin fereastră străluceau trei stele, iar gîștele cîntau afon pe iaz. Strîngîndu-și păturile în jurul lui, își ușură repirația luînd efedrină și și-o imagină sclavă într-un bordel de lux, unde el o tortura forțînd-o să facă dragoste perversă cu el. A doua oară cînd se masturbă, o transformă în June
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
O să aduc doctorul. Doctorul îi ordonă repaos și-i recomandă medicamente noi. Thaw stătea în pat, incapabil să se concentreze asupra vreunei cărți, dar dornic să se certe. — Aș vrea să fiu rățoi. — Ce? Aș vrea să fiu rațoi în iazul din Alexandra Park. Aș înota, aș zbura și aș merge, aș avea trei neveste și tot ce mi-aș dori. Dar sînt om. Am creier, trei abonamente la bibliotecă și tot ce-mi doresc e imposibil. Dumnezeule, ce tot vorbești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mai ușurez bugetul și așa destul de anemic al familiei. Acolo apele veneau adesea mari și înecau toată întinderea de prunduri. Atunci, stăteam în moară ca într-o arcă mirosind a făină. Câteodată, noaptea, nenea Vitu pescuia cu un trident, în iaz, la lumina făcliei. Când apele se retrăgeau, soseau căruțele la măcinat. În urma lor se furișau iepurii, ciuguleau boabele căzute din saci. Poate mi se părea, dar eu, care știam să opresc ploile când deveneau plictisitoare, îi vedeam aievea, mă și
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
acel Omar, nu? Gazda lui ridica din umeri. Împlinise cincizeci de ani, iar persanul era cu doar patru zile mai mic. Ei doi, judecați laolaltă, făceau cât jumătățile aceluiași fruct. Când venise, Omar îi plantase caiși și o salcie lângă iaz. Acum toți erau pomi cu coroană și doar labirintul de iederă se vedea ca o inimă sfârtecată de ulii în câmp: îți spunea despre cum îi mințiseră zilele, nopțile, anii și cum dincolo de speranță nu fusese nimic. Intraseră pe sub o
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
peste frunte: — Homar și Godun! Sună bine, nu crezi? Am putea să facem un business... În aceeași după-amiază, Omar se împrietenise cu câmpul. Era o bucată de șes scobit, adâncit ca o farfurie ce ținea chiar în mijloc meandrele unui iaz. Godun deviase cursul de apă și făcuse amenajări. Godun se simțea latifundiar, pe când se uita, dimineața, până în linia orizontului, la coamele înțepate de ulmi, de mesteceni și de tufe sălbatice, împletite ca niște cuiburi. Cumpărase totul încet. Cât prindeai cu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
găsească secretul ieșirii și miezul din labirint. O vreme, fu mândru de ce clădise. Se plimba ca un struț printre vizitatori și zâmbea: „Ce e cu Omar ăsta?“. „Ei, ce e! Îi place să vadă lume!“ Omar plantă o magnolie lângă iaz și vrejuri de mure de-a lungul gardului de la fermă. Puse arbuști de tuia lângă parapetul ce despărțea labirintul de lan și arbuștii rămâneau verzi și iarna. În încâlceala de fibre și frunze cu zimți începeau să se-adune fluturi
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
întreagă și că orfanii de la școala martirilor o strigau și o jeliseră până seara. Pentru a doua oară, în câmp, lângă labirintul de iederă apărură topometriștii. Prima dată veniseră pe zăpadă și picioroangele aparatelor lor lunecau pe crusta îngroșată a iazului înghețat ca lăboanțele unei lișițe caraghioase, ce nu știe decât mersul pe apă. Dar acum era vară, grâul îți ajungea pân’ la brâu, astfel că atunci când Omar părăsi garajul, să le iasă în întâmpinare, nu văzură decât un cap de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
cât o batistă îmbogățiților „din noua democrație“, care apăreau în exod din oraș. Dintr-odată lucrurile se lămuriseră: înțelegea și cum se făcuseră banii pentru campania partidului în care Godun candidase ca deputat, și cum achitaseră utilajele de la fermă, extinderea iazului, plus amenajările de la noua crescătorie de crap. Godun nu vânduse loturile pe viață, ci le concesionase pe câte treizeci de ani, cu vile pe care tot o societate de-a lui le pusese peste fundații. Erau case ușoare, din conglomerat
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
secure. Cât de naltu-i, cât de mare Nicăieri nu vezi cărare, De și-ar pierde urmele Ciobănași cu turmele. La temei de codri deși Nu-i cărare ca să ieși Ci-i o rariște de brazi Și un ochiu voios de iaz Și doi tei ca niște frați, La tulpină depărtați, La vârfuri amestecați. Iar la umbra celor tei Mi s-arată un bordei, Frunza cade de pe ei Scuturată, resfirată Pe cărare aruncată. Iar pe prispă singurea, Văduvioară tinerea, C-un picior
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Șapte sate am umblat 146 {EminescuOpVI 147} {EminescuOpVI 148} {EminescuOpVI 149} Și de dânsa n-am mai dat. C-a răpit-o - un voinicel Cu cal alb cam porumbiel Și-a sărit în foc cu el. 36 Câte flori pe iaz în sus, Toate cu mândra le-am pus, Și le-am pus cu jurământ Să se prindă de pământ. 37 Te țineam de cingătoare, Te jurai pe sfântul Soare, Că pe alții nu mai ai, Numai pe mine mă ai
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Marie-n deal la pod Să-ți fac roche și capot; Hai, Marie -n deal la vie Să-ți fac roche de cutnie; Hai, Marie -n deal la coastă Să-ți fac roche de mătasă; Hai, Marie -n deal la iaz Să-ți fac roche de atlaz; Hai, Marie -n cafenea Cu capot de catifea. 148 Lună, lună, stea frumoasă și plăcută tuturor, Mai ales acelor cari zac și ard în foc de dor, Ai văzut tu vreodată, unde este draga
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mama cucului, 15 Ci mândruța smăului În valea nucului. " Frunzuliță busuioc, M-o scaldat mama-n apă de soc Să rămân fără noroc, M-o scaldat în apă de spini Să rămân pin străini, M-o scaldat în apă de iaz Să fiu în lume de necaz, M-o scaldat în apă de surcele Să trăiesc în lume cu jele". Și voinicu - o auzea, Inima i se rupea 229 {EminescuOpVI 230} Și la dânsa alerga Și în brațe o lua, Paloșul
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
le mânară, Picerele treerau, Cu coadele vânturau Și cu urechile-n saci băgau. Carele le-ncărcară Și la moară le porniră. Iară hoața cea de moară Când văzu atâta cară Încărcate cu povară, Puse coada pe spinare Ș-apucă pe iaz la vale, Dar morarul priceput Luă cojocul cel mițos Și mi-l întinse pe jos, Și mai luă și un frâu, Și-o legă de căpătîiu, Și-i dete una-n șele Și o așeză pe măsele. Sacii descărca Și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
soare A plecat la vânătoare Țara-n sus Despre apus, Pân juganii ne-au stătut Și potcoavele - au pierdut. Ne lăsarăm mai în jos, Mai în jos pe-un deal frumos, Alergarăm De vînarăm: Munți de brazi Cu ochi de iaz Și de fagi, Precum ni-s dragi, Cerul și cu stelele, Plai cu floricelele, Prin vâlcele Viorele, Și prin sate răsfirate Vânarăm fete minunate. Și pe la apus de soare Am ieșit în drumul mare, -Drumul mare-i pe colină Ajunserăm
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
nu-i de chip, n-are de unde să facă palatul. Își ia el ziua bună de la nevastă-sa: cine știe ce jelanie a fi fost acolo. - Mă duc de acu-n lumea mea. Merge el și ajunge la o baltă (cam un iaz vine). - De-acu n-am ce face, mă - nnec! Dând așa, frecîndu-și mîinle, dă de veriguța ce i-a dat-o vrăjitorul când l-o vârât întîi în groapă, Și vine un om de fier. - Ce vrei stăpîne? - Vreu cheea
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
câmp de flori și s-a plecat calul să mănânce și s-o făcut un măgar. El a strâns un mănuchi de flori și l-a pus în buzunariu. Mergând el călare pe măgar mai departe a dat de un iaz. Se pleacă măgarul să bee apă și se face iar cal. - Ei, zice, bună-i asta. Ia el într-un șip apă și se-ntoarce-nnapoi. Ajunge iar acolo, la Frumoasa lumii, și din banii ce-i rămăsese mai toarn-un bal strașnic
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
fată. - De ce o ține acolo? - Ca să n-o iee smeii. - Până cînd? - Până s-a găsi un voinic ca să omoare smăul... Cel ce-a omorî smăul îi da fata-mpăratul. - Măi băieți, eu voi face bună dreptate, vîrîți-va toți în iaz și eu v-oi svîrli câte una, cine-a prinde mai iute aceluia să fie. El, viclean, ia toate-n mână, vâră pe băieți în apă și pe urmă dă din bici și-l suie pe dealul unde ședea-mpăratul
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
voinice! Tare om trebui să fii d-ta de vreme ce te-ai suit aici la mine. - Așa-mpărate, am venit să omor smeul, să-ți scăp fata. - Smeul n-o venit încă la mine. Da s-aude c-aicia-n vale-ntr-un iaz, este noaptea și se cearcă de a se sui să iee fata din dealul cel de steclă. - Rămâi sănătos, Împărate. - Mergi sănătos, voinice. - Mă duc după smeu. Dacă l-oi omorî îmi dai fata. - Ți-oi da-o. Ajunge el
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
noaptea și se cearcă de a se sui să iee fata din dealul cel de steclă. - Rămâi sănătos, Împărate. - Mergi sănătos, voinice. - Mă duc după smeu. Dacă l-oi omorî îmi dai fata. - Ți-oi da-o. Ajunge el la iazul cel unde o găsit băieții. Pune cușma-n cap, se face nevăzut și se pune sub o tufă de buruiene. Da el era frumos și puternic, da era sărac. Pe iazul cela era o covată cu fața-n jos. La
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
dai fata. - Ți-oi da-o. Ajunge el la iazul cel unde o găsit băieții. Pune cușma-n cap, se face nevăzut și se pune sub o tufă de buruiene. Da el era frumos și puternic, da era sărac. Pe iazul cela era o covată cu fața-n jos. La miezul nopții aude el un vuet strașnic. Aceea era balta drăcească, venea dracii și da poronci noaptea. Vine dracul cel mai mare, se pune călare pe covată (Scaraoțchi). Ș-o șuerat
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pus buzele-n cinci și când a-nceput a sufla, împăratul săria din părete-n părete. - Împărate, dă-mi fata că vîntu a sta. - Sui în dealul de steclă ș-o ia. - Dă-mi sula-mpărate. - Sula am svîrlit-o în mijlocul iazului lângă covată... acolo unde era dracii. El era lipit pământului, că vântul nu era să-i facă nimică - cela gătise de făcut, ceia crăpase. Așa mergând el la iazul cela, era strașnic palat făcut de draci, unde țineau banii; și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]