1,611 matches
-
altă evaluare recentă a constructivismului de către unii dintre creatorii săi, Nicholas Onuf (2001), îl identifică limpede din punct de vedere politic cu instituționalismul liberal (vezi și Sterling-Folker, 2000). Criticii constructivismului, din perspectivă neorealistă și postmodernistă, asociază curentul și cu un idealism liberal care nu cunoaște prea bine rolul puterii în relațiile internaționale. De pildă, într-un studiu recent al relației dintre postmodernism și feminism, Birgit Locher și Elisabeth Prügl (2001) laudă constructivismul pentru trăsăturile sale „transformative”, dar îl critică pentru că nu
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
relației dintre postmodernism și feminism, Birgit Locher și Elisabeth Prügl (2001) laudă constructivismul pentru trăsăturile sale „transformative”, dar îl critică pentru că nu acceptă centralitatea puterii în construcția politicii internaționale. Această observație se aseamănă foarte mult cu critica realismului clasic față de idealismul liberal, cum că are prea mare încredere în capacitatea idealurilor de a se impune singure, fără putere, de a schimba lumea. Critica neorealistă a constructivismului este remarcabil de asemănătoare. În „The False Promise of International Institutions”, de exemplu, John Mearsheimer
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
ajungem la abordarea microperspectivei, pentru a demonstra că adepții teoriei constructiviste sunt, de fapt, predominant idealiști liberali. Desigur, o trecere în revistă completă a literaturii constructiviste este imposibilă aici. În schimb, ne vom concentra asupra a două tendințe specifice către idealismul liberal din operele a doi autori contemporani care se consideră constructiviști 10. Prima tendință implică alegerea de a studia relativ necritic anumite domenii compatibile cu idealismul liberal. A doua este de a utiliza ca pietre de încercare filosofice teoreticieni de
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
este imposibilă aici. În schimb, ne vom concentra asupra a două tendințe specifice către idealismul liberal din operele a doi autori contemporani care se consideră constructiviști 10. Prima tendință implică alegerea de a studia relativ necritic anumite domenii compatibile cu idealismul liberal. A doua este de a utiliza ca pietre de încercare filosofice teoreticieni de înclinație idealist-liberală. Nu putem, desigur, să atribuim în mod rezonabil o înclinație normativă unei tendințe metodologice bazate pe antecedentele teoretice din care se inspiră unii practicieni
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
dintre aceste probleme, constructiviștii care scriu despre drepturile omului consideră în general că societatea civilă internațională, oricum ar fi ea înțeleasă 11, schimbă în bine comportamentul statelor. Metoda este constructivism aplicat - anumite norme intersubiective afectează definiția intereselor. Dar este și idealism liberal, în sensul că regulile sunt acceptate necritic ca fiind bune, la fel ca și elementele societății civile internaționale implicate în propagarea lor. În mod asemănător, nu putem atribui în mod rațional o preferință normativă unei metodologii concentrate asupra surselor
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
și mai realist să le atribuim tendința liberal-idealistă numai constructiviștilor americani, nu teoriei în genere. Într-adevăr, pentru evaluările concepției de către autori din afara SUA, vezi Ralph Pettman (2000), Karen Fierke și Knud Erik Jørgensen (2001). Relația dintre constructivismul american și idealismul realist în sine este un subiect de care un constructivism realist ar face bine să țină cont. Constructivismul realist Discuția de până acum ne-a condus la observația că teoria constructivistă ca metodologie în studiul relațiilor internaționale nu trebuie să
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
explicit, că idealurile morale constituie un element integral și necesar al practicii politicii internaționale și că, în absența moralei, a unei viziuni utopice, realismul politic este atât steril, cât și fără sens. Un constructivism realist ar ajuta deci la reabilitarea idealismului, cerând drept corolar un idealism constructivist conștient de sine și argumentând că studiul idealurilor, ca și cel al ideilor, este esențial pentru a înțelege pe deplin politica internațională. Punctul de plecare al constructivismului a fost mai curând o critică a
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
un element integral și necesar al practicii politicii internaționale și că, în absența moralei, a unei viziuni utopice, realismul politic este atât steril, cât și fără sens. Un constructivism realist ar ajuta deci la reabilitarea idealismului, cerând drept corolar un idealism constructivist conștient de sine și argumentând că studiul idealurilor, ca și cel al ideilor, este esențial pentru a înțelege pe deplin politica internațională. Punctul de plecare al constructivismului a fost mai curând o critică a aspectului „structural” al realismului decât
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
întâlni idealiștii wilsonieni, criticați atât de Carr, cât și de Morgenthau. Teoria lui Waltz privind structura puterii, fără să includă și morala, devine statică în același fel în care o fac teoriile structurii ce ignoră puterea. Nici realismul pur, nici idealismul pur nu pot explica schimbarea politică, ci numai o combinare a lor, presupunând că morala este mai curând contextuală decât universală. În consecință, în măsura în care metodologia constructivistă poate arunca lumină asupra funcționării politicii internaționale, atât un constructivism idealist, cât și unul
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
rețelele de promovare a drepturilor omului din America Latină ar putea răspunde că susține în mod clar că normele drepturilor omului schimbă structura de putere, capacitând organizațiile nonguvernamentale în dauna elitelor tradiționale. Dar la baza acestei cercetări se regăsește inevitabil un idealism moral care consideră că este mai bine ca puterea să se afle în mâinile unor astfel de organizații decât în cele ale elitelor tradiționale. În consecință, cu cât ele dobândesc mai multă putere, cu atât mai bine. Am putea accepta
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
diferă, puterea celui care interpretează continuă să conteze. Scopul constructivismului realist este deci de a examina, în mod sceptic și dintr-o perspectivă morală, legăturile dintre putere și normele internaționale (vezi Loriaux, 1992). Scepticismul moral reprezintă o diferență esențială dintre idealism și realism. Idealismul recunoaște un singur ideal, o morală politică universală spre care ar trebui să aspirăm cu toții. Realismul argumentează că nu există așa ceva și, în consecință, dacă vrem să reușim, trebuie să folosim puterea. Însă realismul clasic, mai ales
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
care interpretează continuă să conteze. Scopul constructivismului realist este deci de a examina, în mod sceptic și dintr-o perspectivă morală, legăturile dintre putere și normele internaționale (vezi Loriaux, 1992). Scepticismul moral reprezintă o diferență esențială dintre idealism și realism. Idealismul recunoaște un singur ideal, o morală politică universală spre care ar trebui să aspirăm cu toții. Realismul argumentează că nu există așa ceva și, în consecință, dacă vrem să reușim, trebuie să folosim puterea. Însă realismul clasic, mai ales Carr, ne avertizează
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
justifica puterea. Prezentat astfel, realismul clasic începe să semene cu unele variante ale teoriei critice aplicate în relațiile internaționale (vezi Ashley, 1984). Unele fragmente din The Twenty Years’ Crisis (Carr, 1964) sună de fapt ca o critică stil Foucault a idealismului wilsonian (Foucault, 1980; vezi și Ashley, 1984; Der Derlan, 1990; Walker, 1990b, 1993). Aceste secțiuni includ argumentul că acțiunile politice la nivel internațional, chiar motivate de cele mai bune intenții, au consecințe asupra distribuției puterii care pot afecta atât eficiența
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
modul cum sunt ele privite de alții. În consecință, deși înființată de puterile statu-quo pentru promovarea păcii internaționale, Liga Națiunilor a fost privită de alții ca o tentativă de sprijinire a puterii relative a adepților săi. Tendința constructivismului american către idealismul liberal poate fi privită în mod asemănător din afară ca o încercare de menținere a statu-quoului și, evident, aceasta a fost viziunea unor critici postmoderni ai teoriei relațiilor internaționale (vezi George, 1994, p. 127). Un constructivism realist ar putea aborda
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
colecție de presupuneri despre felul cum ar trebui studiată politica. Ca atare, este compatibil (la fel ca alte grupuri de premise privind modul de studiere a politicii, cum e raționalismul) cu o varietate de paradigme, inclusiv cu realismul. Constructiviștilor idealiști (idealism referindu-se mai curând la idealuri decât la idei) această argumentare le sugerează că un constructivism realist ar trebui privit ca o oportunitate. Distingând între întrebările referitoare la rolul idealurilor și cele privind rolul ideilor, idealiștii pot să se concentreze
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Wanted: Wiser Power Politics”, The Yale Review, 41, nr. 2 (iarna 1952), pp. 194-206. Carr, Edward Hallett, The Twenty Years’ Crisis, 1919-1939, Macmillan, Londra, 1946; Harper Torchbooks, New York, 1946. Cook, Thomas I., Moos, Malcolm, Power Through Purpose: The Realism of Idealism as a Basis for Foreign Policy, Johns Hopkins University Press, Baltimore, MD, 1954. Frankel, Joseph, National Interest, Praeger, New York, 1970. Greenstein, Fred I., Personality and Politics, W.W. Norton, New York, 1969. Greenstein, Fred I., Polsby, Nelson (eds.), Handbook of Political
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
vol. 8: International Politics, Addison-Wesley, Reading, MA, 1975. Halle, Louis, Men and Nations, Princeton University Press, Princeton, NJ, 1962. Halperin, Morton H., Bureaucratic Politics and Foreign Policy, The Brookings Institution, Washington, DC, 1974. Herz, John H., Political Realism and Political Idealism, University of Chicago Press, Chicago, 1951. Hinsley, F.H., Power and the Pursuit of Peace: Theory and Practice in the History of Relations Between States, Cambridge University Press, Cambridge, UK, 1963. Hoffman, Stanley H. (ed.), Contemporary Theory in International Relations, Prentice
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
lipsa cooperării între colegi, conflictele interpersonale, lipsa stimulării și împlinirii în muncă, dubiile legate de propria competență etc. se instituie în tot atâtea surse de stres. „Dezechilibrul” despre care vorbim apare atunci când așteptările inițiale și realizările de pe teren nu coincid. Idealismul și irealismul aspirațiilor, optimisul inițial exagerat intră în conflict cu realitățile vieții și profesiunii. Într-o a doua etapă se instalează tensiunea, reacția emoțională la dezechilibrul generat de neconcordanța planului idealizat cu cel real. Răspunsul emoțional se concretizează în oboseală
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
afectivă, tensiune intrași interpsihică, anxietate. În cea de-a treia etapă au loc schimbările de atitudini și comportamente în vederea reducerii tensiunii emoționale și a depășirii stării respective. De exemplu, individul își reevaluează și reduce scopurile (pretențiile, „aspirațiile”) inițiale, își temperează idealismul și irealismul acestora, dezvoltă atitudini (de regulă negative) de detașare, cinism, de complezență față de propriile sale trebuințe. Strategiile de coping utilizate sunt cele defensive, de evitare și fugă psihologică, și nu de confruntare sau de rezolvare a problemelor. Procesualitatea acestor
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
Scopuri instituționale Conducerea/supravegherea Izolarea socială CADRUL DE MUNCĂ Orientarea profesională Susținerea/Cererile din afara serviciului PERSOANA Dubii legate de competență Probleme cu clienții Interferenta birocratica Lipsa stimulării și împlinirii Lipsa colegialității SURSE DE STRES Scopuri profesionale Responsabilitate personală față de rezultate Idealism/Realism Detașare emoțională Alienare față de muncă Interes pentru sine SCHIMBĂRI DE ATITUDINE Figura 17.4 - Modelul Procesului de Epuizare al lui Cherniss Contacte interpersonale generatoare de stress (clienți, colegi, șefi) Epuizarea emoțională Stresul legat de rol Depersonalizarea Autorealizare scăzută Fig
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
facă distincție Între ei, Îl preferă totuși destul de clar pe Entfremdung. În scrierile din tinerețe, mai cu seamă În Critica filosofiei dreptului și În Manuscrise, el studiază alienarea din perspectiva dimensiunilor sale religioasă, economică și politică, reproșându-i lui Hegel idealismul său. Pornind de la constatarea mizeriei care domnește În rândurile proletariatului și inspirându-se din tezele lui Ludwig Feuerbach, pe care de altfel le și critică, Marx ne atrage atenția asupra proprietății private a mijloacelor de producție, precum și asupra divizării societății
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
principiu al dreptului, deși, pe lista drepturilor declarate, ea apare doar ca un drept asemenea cu celelalte, chiar dacă stă În capul listei ș...ț. Libertatea «naturală» ș...ț apare ca fiind baza metafizică a drepturilor omului” (Kervégan, 1995, p. 664). Idealismului german (Kant, Fichte, Hegel) Îi datorăm Încercarea de a gândi „unificarea metafizică a drepturilor omului ca o realizare a libertății” (Bourgeois, 1990, p. 13) și faptul că, În acest scop, a subliniat „rolul capital pe care Îl are În structura
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
comun cu ideile, cu valorile, cu imaginația și cu viziunile teologice - cu societatea ideală pe care doream s-o construim - și, ca s-o spun mai pe șleau, nu prea are de-a face cu generozitatea, cu solidaritatea și cu idealismul. Politica este alcătuită aproape în exclusivitate din manevre, intrigi, conspirații, pacte, manifestări de paranoia, trădări, multe calcule, cinism cât cuprinde și tot felul de tertipuri. Și asta pentru că pe politicianul de profesie, fie el de centru, de stânga sau de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
r s u l u i ar avea sarcina de a stabili de fiecare dată gradul de exercitare a acestei funcții în discursuri. V. actualizare, grafem, motivare, semn, simbol. GREIMAS - COURTES 1993; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; VARO - LINARES 2004. RN IDEALISM v. IDEALITATE IDEALITATE. Trăsătura de a fi de natura ideii, adică elaborat de gîndire și lipsit de aspect corporal, este denumită idealitate, iar realizarea unor interpretări și concepții bazate pe această trăsătură se numește idealism. Prin urmare, idealismul nu înseamnă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
2001; VARO - LINARES 2004. RN IDEALISM v. IDEALITATE IDEALITATE. Trăsătura de a fi de natura ideii, adică elaborat de gîndire și lipsit de aspect corporal, este denumită idealitate, iar realizarea unor interpretări și concepții bazate pe această trăsătură se numește idealism. Prin urmare, idealismul nu înseamnă numai faptul de a admite idealitatea unor realități, ci și faptul de a considera că astfel de realități sînt singurele autentice și că de la ele derivă toate celelalte. Pe plan științific, aceasta se poate manifesta
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]