1,242 matches
-
Acesta nu era pe placul său, deși uneori lasă să se înțeleagă că l-ar adopta ca soluție de viață. „Am greșit colosal că m-am născut în acest secol...” 1) „Atitudinea sufletească” a lui Bacovia seamănă cu cea a „idealiștilor” de la sfîrșitul secolului al XIX-lea. Astfel, dacă n-am ști cînd au fost scrise și la cine se referă următoarele rînduri ale Izabelei Sadoveanu Evan, am putea crede că sînt despre autorul Plumbului, căci, în mare parte, i se
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ființă teratologică, diformă, o aberație a naturii, care inspiră repulsie și teamă. Aci, în „Serenada muncitorului”1), „monstru” e însă cel care se deosebește de inșii „normali” prin faptul că gîndește diferit, inovator, îndrăzneț și neliniștește cu ideile sale . E idealistul redus de adversari la o imagine calomnioasă, caricaturală, propagandistică: „Eu sunt un monstru pentru voi/ Urzind un dor de vremuri noi”. Pentru a da mai multă vigoare discursului, poetul a pus, cum se vede, efectul înaintea cauzei. Versurile denunță percepția
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Ce-i interesant de remarcat e că acolo (dacă vor fi fiind vorbele sale) Bacovia se referă la grupul de scriitori băcăuani contemporani și-l evidențiază pe Tabacaru (care oricum merita o astfel de laudă): ,,E un om rar, un idealist incorigibil’’.4 ) Critica ,,pro amiciția’’, colegială, integral pozitivă, bucuroasă are dezavantajul de a părea și de a fi asimilată, uneori, cu reclama. Are însă și avantajul de a revela aspecte și semnificații pe care numai o afinitate puternică și o
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și au rămas o minoritate în raport cu cititorii de romane sau, mai recent, de memorialistică. Statistic, aceștia sînt de vreo cinsprezece ori mai numeroși. A treia explicație e că proza vieții cere proză: relatări, povești, biografii senzaționale. Poezia e pentru visători, idealiști, nostalgici, rafinați, care, în toate societățile, formează o pătură extrem de subțire: îndeosebi tineri. Ulterior, adesea repede, mulți dintre ei „vin cu picioarele pe pămînt”, au alte nevoi sufletești și intelectuale. în consecință la tiraje mici, venituri mici. Afirmațiile de mai
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
originile sale aristocratice (Amintiri pioase) sunt portretizate ca niște creaturi obscure în comparație cu bărbații robuști. Verii ei îndepărtați frații Octave și Rémo Pirmez din secolul al XIX-lea, unul devenind eseistul belgian de frunte al epocii lui, iar celălalt un înfocat idealist care s-a sinucis la 28 de ani sunt de asemenea splendid descriși în detaliu. Dar mama vitregă Fernande, sora lor mai tânără, este o creatură lugubră și patetică care tânjește sincer după moarte. Pe scurt, argumentul sună că Yourcenar
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
și aceștia îi vor fi refuzați. Este evident că autoritatea lui nu mai are asupra cui se exercita, și în iluzia că mai poate reface ceva, că mai poate trăi ocolit de evenimente, stă măreția tragică a acestui bătrân țăran idealist. Nici un copil nu îl mai ascultă și observațiile lui spirituale se întorc împotriva sa. Ilinca îi răspunde: „vorbim duminică”, adică altă dată, când n-avem de lucru; Niculae îi respinge cu agresivitate ideile. Discuțiile dintre tată și fiu capătă, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
povesti, de a pune cap la cap idei sau fapte, ci de a restitui cititorului fiecare obiect supus observației prin contur, miros, culoare sau în întreg ansamblul existenței lui [...]. E. Zola, Romancierii naturaliști De aici pornește disputa noastră cu scriitorii idealiști. Ei pleacă mereu de la ceva irațional, cum ar fi o revelație, o tradiție sau o autoritate convențională. Noi, scriitorii naturaliști, supunem observației și experienței fiecare fapt, în timp ce scriitorii idealiști admit influențe misterioase ce scapă analizei și prin aceasta ele rămîn
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
E. Zola, Romancierii naturaliști De aici pornește disputa noastră cu scriitorii idealiști. Ei pleacă mereu de la ceva irațional, cum ar fi o revelație, o tradiție sau o autoritate convențională. Noi, scriitorii naturaliști, supunem observației și experienței fiecare fapt, în timp ce scriitorii idealiști admit influențe misterioase ce scapă analizei și prin aceasta ele rămîn enigme, în afara legilor naturii. Îi numesc idealiști pe cei care se refugiază în necunoscut doar pentru plăcerea de a fi acolo, care nu gustă decît cele mai riscante ipoteze
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
cum ar fi o revelație, o tradiție sau o autoritate convențională. Noi, scriitorii naturaliști, supunem observației și experienței fiecare fapt, în timp ce scriitorii idealiști admit influențe misterioase ce scapă analizei și prin aceasta ele rămîn enigme, în afara legilor naturii. Îi numesc idealiști pe cei care se refugiază în necunoscut doar pentru plăcerea de a fi acolo, care nu gustă decît cele mai riscante ipoteze și nu concep ca acestea să fie supuse controlului experienței, sub pretextul că adevărul se află în el
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
cursul secolului al XIX-lea evident, cu un conținut adecvat noii ideologii. În planul teoriei pedagogice a existat o perioadă de tatonări, de căutare a drumului "just", indicat de filosofia materialismului dialectic și istoric. Vechii teoreticieni ai educației etichetați ca idealiști și reacționari au fost îndepărtați, treptat afirmîndu-se alții (unii pentru scurt timp), pînă ce în anii '30 au fost elaborate noi "directive" de partid și de stat care s-au constituit în fundamente "științifice" pentru "pedagogia sovietică". Dintre teoreticienii acelei
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
alcătuit dintro succesiune de replici, antrenează în dialogul dramatic două personaje: Maria și Gelu. 9. Schimbul de replici dintre Gelu și Maria evidențiază concepții diferite asupra iubirii. Prin convingerea că îndrăgostiții se ridică deasupra mediocrității oamenilor, Gelu apare ca un idealist, concepând iubirea ca valoare absolută. Contrastiv, Maria consideră că dragostea este singura șansă de a accede la fericire, aici pe pământ. Concepția ei se concretizează prin figuri plastice - antiteză, metaforă, comparație -, me nite să sugereze forța stihială a iubirii (vijelie
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
poate duce la eșec. Dezinteresul față de aspectele concrete ale vieții personale, existența aproape exclusivă într-o lume a vorbelor spuse sau auzite fac dintr-un om plin de calități o epavă. Percepția caricaturală pe care oamenii o au în legătură cu acest „idealist” este concretizată în statuia („momâia”) pe care satul i-a înălțat-o în fața școlii. Ajuns aproape cerșetor la bătrânețe, personajul este strivit, simbolic, de propria-i statuie. O idee deficitară despre viața individuală, neșansa, ingratitudinea și uitarea semenilor, căderea în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286541_a_287870]
-
visez!», atunci când bucuria noastră este atât de intensă, încât ne vine greu să credem că e reală. Nu se spune «un sejur de vis» pentru a descrie vacanțele minunate pe care le-am petrecut și nu îl sfătuim pe un idealist «să nu-și mai ia visele drept realitate»? În limbaj, visul se articulează pe două constante: - aspectul minunat, ideal; - aspectul ireal; el transcendă realitatea. Visul are astfel o funcție de compensare evidentă. Totuși, nu este vorba de a realiza pur și
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
contra acestor valori, avansând un flux de imagini calificate de autorii actuali că "imagini perverse". Românul, teatrul, pictură reprezintă emanciparea feminină sub diferite forme. Pe parcursul secolului, romantismul elogios face loc naturalismului defăimător. Personajul feminin este primul vizat în condamnarea românului idealist și al literaturii romantice în ansamblu. Imaginea femeii în literatura și arta secolului al XIX-lea a suferit metamorfoze mari. Spre sfârșitul secolului aproape nu mai întâlnim imaginea Muzei, Madonei sau Îngerului. Ele se preschimba spre sfârșitul secolului în soție
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
destinele masculine. Această aureola a femeii va fi disputată de românul realist, care-i refuză femeii postura de erou, readucând-o în câmpul realului. Școală realistă caută să se lipsească de eroina. Personajul feminin este primul vizat în condamnarea românului idealist și al literaturii romantice în ansamblu 37. Astfel, observăm în evoluția romanesca a lui Flaubert, de la Madame Bovary (1856) la Bouvard et Pécuchet (1881) chiar eliminarea progresivă a personajului feminin și a temei amoroase legate de ea. Această eliminare se
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
în care ceea ce vechea școală comparatistă a numit „influență” joacă un rol esențial. Din această perspectivă - pe care am admirat-o cu toții la un Pompiliu Eliade 1 -, primul text din cartea de față vorbește despre „influența elină mediată de influența (idealist) germană”, pe când celelalte cinci tratează mai ales despre „influența (anglo-)americană”, din moment ce aceasta filtrează și mediază astăzi și „influențe” cândva directe sau altfel mediate, cum ar fi „influența franceză” și (în ultimul text, cel despre Allan Bloom) „influența elină coroborată
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
America ești întâmpinat, pe lângă zâmbet, cu atât de elocventul How are you today? - ca și cum nu ar fi uneori prima și ultima dată când întrebarea conectează aceiași doi oameni. Ar fi întru câtva crud să-i reamintesc cu exemple concrete unui idealist ca Etzioni fragilitatea și, ca să nu spun mai mult, dificultățile oricărui proiect comunitar cunoscut, fie el și „autolimitat” (adaptez formula emisă de Jadwiga Staniszkis cu privire la Polonia comunistă). Totuși, comunitariștii ar trebui să fie mai sensibili la faptul că pledoaria lor
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
decisive, așa cum, între alții, a arătat Michel-Rolph Trouillot pentru Haiti), deși tocmai acesta este astăzi consensul specialiștilor - se numără printre cei care cred că ieșirea din această criză conceptuală va interveni de la sine, în clipa în care „societatea monocromă”, avatar idealist al „societății fără clase”, va fi instituită. Dar Etzioni are mare dreptate într-un punct esențial: problema nu este culoarea pielii sau forma ochilor, ci poziția socială, care rezultă din legături și raporturi mult mai complexe; faptul că poziția socială
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
singură trăsătură (homosexualitate, credință religioasă, etnicitate etc.). Vladimir Nabokov ne-a dat în fermecătorul său roman Pnin (1953; citez ediția românească, în traducerea Monei Antohi, Humanitas, București, 2005) cea mai mișcătoare și mușcătoare satiră a acestui tip de viziune: „progresistul, idealistul Wind șparodia unui psihiatru specializat în terapia de grup, n.m.ț visa la o lume fericită formată din centupleți siamezi, comunități unite anatomic, națiuni întregi construite în jurul unui ficat comunicant” (p. 47). Pentru o istorie intelectuală a tiranofiliei modernetc " Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
și educativ sau cu aspect enciclopedic: „Progresele științei” (1904-1906), „Convorbiri științifice și filosofice” (1912), „Orizontul” (a fost prezent în colectivul publicației de la înființare, în 1921, până în februarie 1924, când părăsea definitiv redacția), „Revista ideilor” (1924-1925), „Minunile naturii” (1925). „Lunatic” și „idealist”, își investește bruma de agoniseală pentru a edita în timp câteva bune serii de popularizare: „Biblioteca Lumen” (înființată în 1908), „Menorah”, „Convorbiri științifice”, „Oameni celebri”, „Orizontul”, „Probleme și idei”, „Noua colecție Lumen” ș.a. A practicat și publicistică de atitudine, cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285509_a_286838]
-
operațiune de falsificare propagandistică întreprinsă într-un domeniu al artei în comunismul românesc. Numărul imens, în raport cu dimensiunile cinematografiei noastre, de filme cu ilegaliști conturează o rezistență antifascistă și anticapitalistă de proporțiile unui război civil. Pare că divizii întregi de români idealiști, în special tineri, dedicați clasei muncitoare în alianță cu țărănimea patriei, sabotau o dată la câteva zile „mașina de război hitleristă” și dictatura antonesciană, având în minte, ca far călăuzitor, viitorul comunist al României. Actul de la 23 august 1944 este deformat
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Paulescu - pentru că numai știința medicală recurge la științele fizico- chimice și științele naturale pentru a explica fenomenele vitale. A oferit astfel o solidă bază științifică dualismului existențial (materie și spirit) într-o vreme când cele două curente filosofice (materialist și idealist) se aflau într-un adevărat război doctrinar, a cărui consecință dezastruoasă generațiile postpaulescu le-au trăit dureros și din plin, în perioada interbelică și postbelică a secolului al XX-lea. Cunoașterea profundă a fenomenelor vitale ce animă existența, a fenomenelor
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
octombrie 1904 la 2 ianuarie 1905, cu subtitlul „Mică revistă pentru literatură, știință și artă”. În primul număr redacția precizează: „Ceea ce dorim, însă, e ca revista noastră să poată deveni o cărticică populară, menită a procura publicului cititor și tineretului idealist o distracțiune plăcută, dezvoltându-i totodată și cunoștințele literare, științifice și artistice”. Sunt incluse în sumar versuri de H. Coșoi, Lazăr Spiridon Bădescu (sub pseudonimul Delacăscioare), Al. Gherghel, Const. Nutzescu, M. Rusu, I. Apostolescu, G. Tutoveanu, Constantin Muche, Leontin Iliescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289838_a_291167]
-
marile figuri eroice ale trecutului românesc. Această temă, pe care o vom numi "motivul unității intenționale", o vom explora detaliat în cele ce urmează, ca un derivat al temei unității politice. d. Unitatea intențională. Portretizarea lui Mihai Viteazul ca naționalist idealist, motivat în acțiunile sale de cucerire a Ardealului și Moldovei de intenții unificatoare în sensul reîntregirii națiunii române, este o constantă care traversează de la un cap la altul istoriografia autohtonă postpașoptistă (cu excepția perioadei interbelice în care, după cum vom vedea, s-
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
interbelice, construirea statului național unitar român, mai întâi prin tentativa eșuată de la 1600, apoi prin unirea din 1859 și finalizată în 1918, a fost văzută ca o concretizare politică progresivă a "duhului național". Materialismul dialectic a înlăturat în totalitate factorul idealist din principiile motrice ale istoriei. Ideea națională a fost astfel eliminată și înlocuită cu principiul material al intereselor obiective de clasă. Construirea statului unitar român, departe de a fi o materializare a vreunei idei naționale, s-a realizat ca funcție
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]