3,066 matches
-
folosind conceptul de „război de tip nou” (Kaldor, 1999; Ignatieff, 1999), În timp ce, pentru alții, era vorba mai degrabă de conflicte socio-internaționale (Miall et al., 1999). Indiferent de terminologie, conflictele din anii ’90 par a fi definite În principal de tensiuni identitare care pun probleme autorității statele existente (Wallensteen și Sollenberg, 1995). În astfel de confruntări, actorii implicați nu sunt legal constrânși să respecte normele internaționale de desfășurare a războaielor, grupările combatante definind frecvent regulile interacțiunii cu adversarii potrivit propriilor interpretări ale
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
forței de muncă - interviu cu dl Eugen Blaga Politicile publice pentru romi - Mariea Ionescu Politicile de ocupare și formare profesională - abordare comparativă a sistemului din România cu cele mai relevante modele în Europa - Eugen Blaga Violența intimă: „Femeia criminal”. Remodelări identitare - Mihai Micle Alcoolismul. Strategii și politici de profilaxie și combatere - Ioan Popoviciu, Ana Salomea Popoviciu Incidența alcoolismului în familiile copiilor de vârstă școlară medie din municipiul Iași - Octavian Driga, Viorel Robu HIV (SIDA) și alte infecții cu transmitere sexuală (ITS
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
naționale pentru ocuparea forței de muncă 2004-2010, M.O. nr. 834/2004; Hotărârea Guvernului nr. 875/2005 pentru aprobarea Strategiei pe termen scurt și mediu pentru formarea profesională continuă 2005-2010, M.O. nr. 747/2005. Violența intimă: „Femeia criminal”. Remodelări identitare Drd. MIHAI MICLE, Institutul Național de Criminologie Identitate și identificare Rădăcinile violenței sunt foarte vechi. Violența a fost, probabil, dintotdeauna parte a experienței umane. Vechiul Testament începe, de fapt, cu un fratricid. Cain îl omoară pe Abel. Noul Testament se termină cu
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
cunoscută și transmisă prin scrieri, dar victimele au lăsat o urmă indirectă. Violența este prezentă în toate țările indiferent de condițiile social-economice, convingerile religioase sau nivelul cultural. În cele ce urmează, vom încerca, pe de o parte, să punctăm transformările identitare (comportamentale, psihologice, sociale și etice) pe care le suportă deținutul odată cu intrarea lui în spațiul carceral, iar pe de altă parte, cu ajutorul interviului, să surprindem factori, fapte și evenimente relevante din viața acestuia pentru actul comis: omorul. Închisoarea, înțeleasă drept
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
cadru care să permită deținutului înțelegerea mecanismelor, a factorilor care au favorizat trecerea la act - omorul -, să-i ofere acestuia o viziune obiectivă asupra vieții și realității, restructurarea trecutului, formularea unor planuri de viitor, atât de necesare producerii unei schimbări identitare autentice, premise ale reintegrării sociale. Odată intrați în spațiul carceral, deținuții trebuie să-și atribuie identități specifice: o identitate comună, o identitate socială individuală și o identitate personală specifică. Aceste trei tipuri de identitate se sprijină pe integrarea (totală sau
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
morală diferită (a spune cine sunt sau cine este celălalt înseamnă a face o categorizare; dar înseamnă adeseori calificarea unui subiect, atribuirea unei valori. Identitățile nu sunt numai categorii, sunt proprietăți, valori produse de judecăți - Dubar, 1998, pp. 135-141). Rolul identitar Provenind din interacțiune, aceste identități vor căpăta în acest caz valoare de identitate socială, în sensul în care Goffman definește acest termen. Deținutul devine ceea ce s-a presupus a fi făcut și ce poate să facă. Plecând de la aceste identități
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
identității sociale a deținuților. ,,Gradul de asigurare al identității unei persoane depinde de un mediu stabil, apt să-i procure repere care să-i permită anticiparea realității și posibilitatea de a acționa în consecință” (Pollak, 1990, p. 267). Diferitele „du-te-vino” identitare ale condamnatului sunt efectuate într-un context instabil. Această instabilitate provine atât din mișcările continue care scutură universul carceral, cât și din faptul că deținutul ignoră data efectivă a eliberării sale. Mai întâi au loc o serie de transformări mentale
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
sa de autodeterminare, schimbarea prin autorestructurare, faptul că și-ar putea depăși paradigma, experiențele trecutului prin provocarea și activarea resurselor compensatorii naturale, potențarea acestora prin regăsirea semnificațiilor și sensurilor reale ale existenței. Un rol important în cadrul acestui proces de reconstrucție identitară a deținutelor, de conștientizare a semnificațiilor lumii lor interne și externe, de asumare responsabilă a propriilor acte revine personalului specializat (psihologi, sociologi, asistenți sociali etc.) implicat în procesul de reeducare. Funcționarea închisorilor presupune existența unui personal special pregătit, capabil să
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
consilieri juridici. S-ar impune consilierea educațională și psihologică atât la nivel individual, cât și de grup, prin abordarea unor activități care să ofere deținutelor o viziune obiectivă asupra vieții și realității, acceptarea trecutului, atât de necesare producerii unei schimbări identitare autentice. O reală politică socială, tinzând spre o calitate a serviciilor de reabilitare psihosocială a deținuților(telor) presupune: ● Transformarea comportamentului, instruirea generală și profesională, reintegrarea socială a condamnaților. ● Schimbarea mentalității potrivit căreia asistarea infractorilor(elor) se rezumă doar la activități
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
persoană asemenea mie. Încă din 1974 ea folosea termenul „intersexual“, care pe atunci era rar Întâlnit. Stonewall se petrecuse doar cu cinci ani În urmă. Mișcarea pentru Drepturile Homosexualilor era abia aștepta să se nască. Pregătea terenul pentru toate crizele identitare care au urmat, inclusiv a noastră. Dar Societatea Intersexuală a Americii de Nord nu avea să fie fondată decât În 1993. Așa că mă gândesc la Zora Khyber ca la un pionier, un fel de Ioan Botezătorul strigând În pustiu. În linii mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
la vale), m-am prins eu, Mircică dragă, de ce unii ca noi sunt condamnați la inadecvare. Pe vremea comunismului, lumea era croită pentru proști și mediocri. Toți ceilalți se simțeau alienați. Tranziția este minunat construită să nu aibă nici o criză identitară escrocii și șmecherii. E vremea lor. O lume nealienată, pentru profesioniști competitivi care trăiesc după reguli nu a existat încă în jurul munților Carpați, necum mai la sud, pe la Valahia, unde trăiesc eu. Așa mă apucă sistematic crizele de disperare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
pertinent despre apartenențe cu sens. Este o „identitate narativă”, ne spune Ricœur, o poveste cu rost sau care caută să instituie un rost împărtășit. Dar oare ce apartenențe mai sînt investite cu sens la ora actuală, care mai sînt rosturile identitare din România zilelor noastre ? Îmi păstrez convingerea că cea mai simplă abordare a acestei întrebări existențiale rămîne mîncarea. Ghicitul în farfurii, meniuri și vitrine alimentare nu este doar o îndeletnicire plăcută, ea este și una fertilă. Gastronomia și practicile sale
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
de la bunica, de la bunicu’, al nostru, de aici, dintotdeauna. Dacă s-ar putea, tot ceea ce mîncăm ar fi cît mai „tradițional” ; dar noi am vrea să fim cît mai postmoderni (sau post-industriali, ca toată lumea bună). Este ceea ce se numește disonanță identitară. Sau, cum spune argoul, una vorbești și alta mănînci... Apoi, aceste produse tradiționale devin tot mai „locale”. Doar că, după vreun secol de identitate națională, sensul „localului” s-a atrofiat și ne lipsește modul de utilizare a ceea ce francezii numesc
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
s-a atrofiat și ne lipsește modul de utilizare a ceea ce francezii numesc produits du terroir. Ca să ai „produse locale”, trebuie să reconstruiești identitățile locale - ceea ce este pe cale să se întîmple, dar confuz și intempestiv. Iată o altă poveste gastro identitară interesantă. În ea intervine însă și o temă din alt film, din altă poveste : aceste „produse locale” rămîn locale adesea doar cu numele, fiind, ca atîtea alte produse din lumea mondializată, delocalizate : brînza de Brăila, de pildă, este fabricată oriunde
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
de Brăila, de pildă, este fabricată oriunde vrei în țară, iar în urmă cu cîteva săptămîni am adus, recunosc, la Tîrgul Țăranului dedicat Dobrogei o excelentă gospodină din Teleorman, care a vîndut cu succes un delicios șerbet „turcesc”. Aceste simboluri identitare, dimpreună cu identitățile pe care le exprimă, intră astfel pe ceea ce se cheamă „piața identitară”, delocalizată ca orice piață eficientă. Și pentru că veni vorba de Dobrogea și de produsele sale „locale” : este interesant cum această regiune s-a mutat, în
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
săptămîni am adus, recunosc, la Tîrgul Țăranului dedicat Dobrogei o excelentă gospodină din Teleorman, care a vîndut cu succes un delicios șerbet „turcesc”. Aceste simboluri identitare, dimpreună cu identitățile pe care le exprimă, intră astfel pe ceea ce se cheamă „piața identitară”, delocalizată ca orice piață eficientă. Și pentru că veni vorba de Dobrogea și de produsele sale „locale” : este interesant cum această regiune s-a mutat, în imaginarul local, de la „Dobrogea, pămînt românesc” spre „Dobrogea, pămînt multietnic” sau „spațiu geografic multicultural”. „Păstrînd
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
te dezîndrăgostești și apoi iar să te îndrăgostești”. În rest... „acasă” e la Montréal. Există, se pare, o patrie olfactivă. Sau poate, mai corect, o matrie... Instituția isprăvniciei la români După integrarea noastră europeană, parcă toată lumea a intrat în panică identitară : care e identitatea noastră ? care sînt valorile românului ? are românu’ caracter ?, și cîte și mai cîte astfel de frămîntări existențiale. Cam la fiecare săptămînă, cîte un jurnalist îmi punea cîte o astfel de întrebare fundamentală, cu insinuarea „dumneavoastră, ca sociolog
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
și cotidiene, cu toate vicisitudinile ei ; identitatea țărănească se află în registrul mitic, ce trebuie să fie păzit de contingența lumii trecătoare. Indiferent de cît și cum s-ar schimba societatea rurală, Țăranul trebuie să rămînă ca în miturile noastre identitare, căci în lipsa lui nu mai știm prea bine cine sîntem și încotro s-o apucăm. Putem să ne schimbăm deci oricît atîta vreme cît păstrăm credința că țăranul din noi a rămas neclintit în fața lumii și a lui Dumnezeu. „Dar
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
dacă te gîndești, tot cu gîndul undeva în trecut te duce, nu înainte.” Vis urban, rusticul devine și realitate rurală, reducînd astfel pînă la anihilare diferențele de scală și prestigiu dintre oraș și sat. În plus, rusticul poate fi astfel identitar într-un mod ce se vrea firesc, ancorat (fictiv) în propriul trecut, dar și în visele unui viitor comun. Dar acest rustic, așa cum este el promovat la țară, nu trebuie redus la recuzita sa ; el este, mai presus de toate
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
perioadă dramatică a istoriei noastre... Nu toate sînt echivalente și fiecare are sens în funcție de un proiect sau altul de societate. Altfel spus, ca întotdeauna, memoria (și uitarea...) trecutului se află în slujba valorilor prezentului și se înscrie într-un discurs identitar : „memoria instituționalizată ajunge întotdeauna pe făgașul identității”, spunea un specialist în memorie socială. Dar care este actualmente acest „discurs identitar” sau măcar care sînt variantele sale mai coerente și consecvente ? Este greu de spus, dar pot fi identificate cîteva laitmotive
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Altfel spus, ca întotdeauna, memoria (și uitarea...) trecutului se află în slujba valorilor prezentului și se înscrie într-un discurs identitar : „memoria instituționalizată ajunge întotdeauna pe făgașul identității”, spunea un specialist în memorie socială. Dar care este actualmente acest „discurs identitar” sau măcar care sînt variantele sale mai coerente și consecvente ? Este greu de spus, dar pot fi identificate cîteva laitmotive în politicile curente de numire, în „viața socială a cuvintelor” sub care ne reprezentăm pe noi înșine. Unul dintre cele
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
domeniu, nu știu să dau un răspuns la această întrebare, și nici nu cred că numeroșii noștri specialiști în toate problemele ar trebui să se grăbească cu soluțiile și premonițiile. Dar cred că putem afla cîte ceva despre această problemă identitară, care să ne pună eventual pe gînduri, privind cu grijă în jurul nostru. Eu, de pildă, mergînd socio-hai-hui pe drumurile patriei, am văzut ceva care m-a pus pe gînduri în această privință, amuzîndu-mă și intrigîndu-mă în același timp : un branding
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
modest, de restaurant, dar simptomatic pentru imaginarul nostru național. Pe lîngă Sibiu, un local nici prea-prea, nici foarte-foarte își ademenea clienții cu următorul „logo” : Fîntînița haiducului. Simply the best ! Era să intru cu mașina în șanț, fascinat de această sinteză identitară de margine de drum... Dincolo de aparența sa puțin stîngace, această promovare este absolut exemplară, în felul ei. Are, adică, tot ce-i trebuie pentru a ne oferi o imagine sintetică a imaginarului nostru mult mai răspîndit : o referință explicită la
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
se caută un temei istoric, oricât de fragil, pentru noua entitate geopolitică dintre Prut și Nistru. Sensul e clar antiromânesc...”. Referindu-se la critica adusă lucrării lui Victor Stepaniuc de către Ion Varta (Istoria integrată în versiune comunistă. Radiografia unui război identitar, ediția a II-a, Chișinău, 2007), „text în care distinsul critic denunță ferm scenariul diversionist și antiromânesc”, Al. Zub descifrează substratul „istoriei integrate”, un proiect menit să anihileze politic majoritatea românească de peste Prut, față de care istoricul, omul de știință, nu
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
realizarea unui Sine colectiv. În acest sens putem vorbi de "corp mistic" sau, mai mult, pentru a relua terminologia teologiei catolice, de "comuniune a sfinților". Adică de o legătură spirituală, am putea spune virtuală, ce transcende spațiul, ce depășește îngrădirea identitară. În mod trivial, "a exploda" în celălalt. Rețelele informatice favorizează o astfel de explozie. Așa se face că în anumite momente ale anului, asemenea unui comput al calendarului liturgic, observăm adunări în "locuri sacre" specifice (locuri "conectate", pentru a folosi
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]