1,197 matches
-
competențe în filosofie, psihologie, sociologie, ca și finețe în exercițiul interpretării ficțiunii. Și asta pentru că, în cultura română, doctrinele literare, în formele lor cele mai impresionante, nu au apărut aproape niciodată prin partenogeneză. Complexitatea modernismului românesc vine din aceea că ideologii săi se autoconstruiau ca scriitori în același timp în care edificau cadrele de receptare și validare ale culturii moderne. Inevitabil, literatura română modernă a purtat chipul lor și a integrat ca pe un mister constitutiv "contrazicerile" pe care aceștia le-
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
memorialistice, în care se găsește partea nemărturisită a gândirii critice, jumătatea sa obscură. Intitulându-și cartea Scriitorul și umbra sa, Antonio Patraș explică statutul pe care îl acordă literaturii lovinesciene, anume cel de "umbră" a creației diurne a criticului și ideologului literar. Nimic mai firesc, de fapt, dacă ne gândim la disocierile pe care Lovinescu însuși le făcea, în propriile scrieri memorialistice, între "voință" și "temperament", considerând că un proces reușit de formare nu poate avea loc fără ca voința să prevaleze
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
a libertății de expresie. Știu cât de greu a fost admisă această valoare fundamentală a democrației europene în Tratatul Uniunii Europene, în Convenția Drepturilor Omului și în Constituțiile țărilor membre. Sunt categoric împotriva raționamentului sec al juriștilor și al noilor ideologi care susțin că ,,nu avem motive să limităm altfel decât legal libertatea de expresie, iar cei care se simt ofensați au mijloace legale la dispoziție pentru a se apăra"205. Cred cu tărie că și altfel decât juridic putem limita
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
Dominându-și subiectul, autoarea reușește nu doar un excelent expozeu al evoluției ideii de dacism (de la primii cronicari, trecând prin Școala Ardeleană, până la Eminescu), ci și o incitantă analiză a creației câtorva dintre romanticii noștri preocupați de temă, fie în calitate de ideologi: Mihail Kogălniceanu, Alecu Russo, Cezar Bolliac, B. P. Hasdeu, fie de artiști, prelucrători ai motivului: Gh. Asachi, Constantin Stamati, Al. Pelimon, Romulus Scriban, Fr. Damé, Dimitrie Bolintineanu și, evident, Eminescu, căruia îi este acordată o treime din spațiul cărții. SCRIERI
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285517_a_286846]
-
lumii actuale, politice, economice, dar și spirituale. Iar acestea merg spre integrare, nu spre autarhie politică, economică și culturală. Este domeniul care ne preocupă acum, în această ordine de idei. Iată ce scria, de pildă, în 1932, cel mai virulent ideolog antieuropean român, Nae Ionescu. Cităm după ediția originală: Roza Vânturilor (București, Cultura Națională, 1937, pp. 286 287). El cerea atenție sporită o decuplare a noastră de politica mondială; o închidere a noastră, cât mai departe împinsă (subliniat în text), în
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
efectivele cele mai mari de deținuți legionari? Dar să rămân doar pe terenul strict al ideilor politice. În acest punct, despărțire netă, limpede, totală și definitivă. Nae Ionescu, în viziunea lui Mircea Vulcănescu, apare așa cum a fost într-adevăr: un ideolog radical de extremă dreaptă, de o reală personalitate și distincție intelectuală și un adept convins al statului totalitar. Că acesta era de dreapta și nu de stânga nu mă consolează. Nu mai vreau, foarte simplu spus, dar ferm și irevocabil
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
la Erlangen. În 1845, numita societate savantă nutrește ambiția ca numele Moldovei să dobândească dritul cetățeniei în Evropa literară. În 1851, are loc prima participare românească la o expoziție internațională: Expoziția universală de industrie și comerț de la Londra. În 1859, ideologul francez Royer-Collard se declară măgulit să devină la paris corespondentul bursierilor români. Societatea studenților români din capitala Franței era de altfel patronată de Lamartine, încă din 1848. La rândul lor, Edgar Quinet și Jules Michelet întrețin relații strânse și amicale
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
X). Iar socialistul utopic Saint-Simon va susține și el, în L'Industrie (1818), că nici o instituție politică nu este admisibilă, nici posibilă, nici durabilă, decât aceea care nici nu depășește, nici nu întrece starea actuală a societății. În ultimă analiză, ideologii noștri, atât de reticenți la imitații și adoptări de instituții străine, apusene evoluționiști și reformiști în politică n-au altă optică, nici alt mod de a gândi, nici alt limbaj. Ar fi, de asemenea, de adăugat, că rădăcinile acestei poziții
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
III, ch. III, IX). Dar atunci, măcar expresia ca atare, formula pur verbală a formei fără fond, aparține totuși lui Titu Maiorescu. Nici acest fapt nu se poate dovedi. Expresia circula cu mult timp înainte de 1868 și am spune că ideologul junimist a găsit-o, gata constituită, chiar în... familie, la tatăl său, Ion Maiorescu. Acesta, într-o corespondență de presă din Craiova, datată 11 februarie 1838, critică în termeni violenți maimuțăria lucrurilor străine, prea iubirea asupra tuturor lucrurilor străine și
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
care domnesc În secțiile Societății Scriitorilor, care sunt Încă departe de „spiritul principialității clasei muncitoare” și de angajamentul prin care „scriitorii noștri și-au pus ferm condeiele lor În marele front (Ă) pentru construirea socialismului”. Combativitatea lui Geo Dumitrescu intransigentul ideolog al revistei Flacăra cu care acesta a analizat fenomenul cultural românesc pe Întreg parcursul anului 1948, după cum am arătat În cartea mea Reeducare și prigoană, va fi și mai eficientă, mai percutantă căci va veni din Însăși inima breslei. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
nu de mult, inițiativa creării unei colecții interesante intitulată Cartea poporului. Sunt broșuri Între 20 și 50 de pagini (Ă). Al doilea număr din Cartea poporului este semnat de Petru Dumitriu cunoscut nouă nu numai din asidua activitate de prozator ideolog din paginile Flăcării dar și prin opera sa de debut, Euridice, culegere de «proze» (Ă) mărturii ale unui robust talent (Ă) dar prea mult atras de broderia lirică a cuvintelor care-l ducea la manierism, la formă goală. Nimic din
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
sintetizăm: În primul rând că nuvela echivalează cu o ruptură definitivă de „gidismul putred” al primelor 8 proze, marcând un debut sigur, original și plin de forță În peisajul epicii realist-socialiste; În al doilea rând, faptul că originalitatea tânărului „prozator ideolog” cum Îl numea Națiunea constă În marea capacitate a autorului de producere a urii de clasă, de manipulare și mobilizare a ei din spațiul inefabil al imaginarului În cel concret al realului. Cultivarea urii (de chiabur, de clasă), a violenței
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
al oamenilor muncii din țara noastră, eroi ai muncii și construcției socialismului”. SPIRITUL DE PARTID ÎN CRITICA LITERARĂ Deși ideologizată până la sațietate, Încât lectorul de azi cu greu Își reprimă disconfortul creat de nivelul coborât al actului analitic, deși criticul ideolog Își exercita cu pasiune misiunea de Îndrumător, educator și recreator al operei, Încât puține „slăbiciuni” ale creației literare scăpau vigilenței partinice, astfel că recenziile și cronicile cu cât erau mai ample - cu cât sfaturile și „evidențierea lipsurilor” aveau o pondere
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
ei se refuză Însăși vieții. (Ă)”. De altfel, Geo Șerban, Valentin Silvestru 82 și George Dan, fiecare În domeniul său: critică literară, cronică dramatică, respectiv poezie, sunt noile cadre care sporesc combativitatea revistei Flacăra, În acest an. A fi critic ideolog Înseamnă nu numai a Îndruma creația literara ci a Îndruma și critica literară, fiecare Învață pe fiecare și toți rămân repetenți, cam aceasta este concluzia privind comportamentul cel mai răspândit În publicistica vremii; iată-l, de pildă, pe Geo ȘERBAN
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
cu caracter de masă”, adică P (sau organismele cu același nume) a apărut În februarie 1917 În Rusia, ca replică la cultura și propaganda de dreapta, antibolșevică, susținută de guvernul provizoriu de dreapta al Rusiei, În frunte cu Kerenski. Principalii ideologi: A.A.Bogdanov, V.F.Pletneov, N.Leașco, Iușkevici ș.a. Perioada de manifestare: 1917-1932. Reviste ale proletcultelor: Kuznița (Potcoava), Na postu (La post) ș.a. Principalele direcții ale programului P: nihilism avangardist În privința moștenirii literare; autonomia ideologică a P, inclusiv față de partidul
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
de felul ei (fizică, intelectuală); sinceritatea - ca marcă a autenticității artistice; accesibilitatea formală; internaționalism proletar. Direcțiile radicale ale proletcultismului: apolitismul, ruptura totală de moștenirea culturală și autonomia culturii proletare, au primit o drastică ripostă din partea lui Lenin și a altor ideologi bolșevici, În 1920, la Congresul proletcultiștilor, astfel că, după această dată, P a evoluat Într-o variantă Îmblânzită, mai ales În privința valorificării moștenirii culturale (prin preluarea contribuțiilor teoretice ale lui Lenin privind existența celor două culturi: proletară și burgheză, și
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
susținută de scriitori ca: Zaharia Stancu, M.Sadoveanu, M.R.Paraschivescu, G.Călinescu, Ion Călugăru, Geo Dumitrescu, Dan Petrașincu, Radu Boureanu, Sașa Pană, Aurel Baranga, A. Toma, Demostene Botez ș.a.. Dar poetica, teoria noii formule a fost croită mai ales de ideologi și critici literari: Nicolae Moraru, Grigore Preoteasa, Nestor Ignat, Leonte Răutu, Mihail Novicov, Traian Șelmaru, Paul Georgescu, Iosif Chișinevschi, Ion Vitner, Ov.S.Crohmălniceanu, ultimii doi susținând, În paralel cu campania de atragere, o alta: cea de discreditare a literaturii românești
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
scriitori reprezentativi și foarte mulți. Vremnu vrem, ne place-nu ne place, RS a fost o realitate și În literatura română, pe care a venit vremea s-o scoatem din lăzile cu naftalină În care o Închiseseră Înșiși autorii, promotorii și ideologii ei, cam după 1966-67, atunci când, Într-un relativ dezgheț ideologic, Începe campania de recuperare a modernității literare și când membri marcanți ai generației 50 instituie strategia debarasării tacite de trecutul rușinos, a punerii acestuia În derizoriu, după deviza „să ne
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Dunării, I). Dealtmintrelea, istoria României contemporane o dovedește. El era atât de mult om de stat, încît, răspunzând la învinuirea de "ideologie" adusă de Logofătul Petru Rusăt unor ziare ale vremii, face constatatea că românii, prin firea lor, nu-s ideologi (Steaua Dunării, I, 32) - greșind, căci trebuia să spună "moldovenii", nu românii, deoarece mulți dintre munteni au fost mai mult sau mai puțin ideologi, ceea ce este fatal și inerent perioadelor revoluționare. Dacă în Moldova ar fi fost condiții mai prielnice
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Logofătul Petru Rusăt unor ziare ale vremii, face constatatea că românii, prin firea lor, nu-s ideologi (Steaua Dunării, I, 32) - greșind, căci trebuia să spună "moldovenii", nu românii, deoarece mulți dintre munteni au fost mai mult sau mai puțin ideologi, ceea ce este fatal și inerent perioadelor revoluționare. Dacă în Moldova ar fi fost condiții mai prielnice spiritului revoluționar, ar fi fost și acolo ideologi. 2 Hronica, "Romînia literară", 1855, p. 265. barea: "De potopul latinirii ce și cine a scăpa
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
să spună "moldovenii", nu românii, deoarece mulți dintre munteni au fost mai mult sau mai puțin ideologi, ceea ce este fatal și inerent perioadelor revoluționare. Dacă în Moldova ar fi fost condiții mai prielnice spiritului revoluționar, ar fi fost și acolo ideologi. 2 Hronica, "Romînia literară", 1855, p. 265. barea: "De potopul latinirii ce și cine a scăpa limba?", el răspunde: critica 1. - "Norocire că în Moldova se găsesc critici"2 . Iar în privința domeniului mai restrâns al criticii literare, Kogălniceanu 3 se
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
țină o cronică a cotidianului, evadează mereu spre marile abstracțiuni morale. Polemici cordiale, o carte mai incitantă, este scrisă într-un stil fluent și are mai puțină erudiție mitologică. Aici se vede mai bine radicalismul său moral, firea lui de ideolog ardent și ceea ce Eugen Ionescu numea, prin anii ’30, cu referință la vocația diarismului, „epicismul interior”. Cu alte vorbe, capacitatea de a imagina ideile, de a le pune într-o narațiune și de a le face, astfel, mai ușor accesibile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
parte de vii reproșuri din partea lui Stalin" (Fontain: 1992, 102). Ca reacție la planul Marshall și la ceea ce Uniunea Sovietică percepea ca fiind ofensiva pe mai multe fronturi a Ocidentului, apare, în primă fază, teoria celor două "lagăre". Emisă de ideologul-șef Andrei Jdanov în septembrie 1947, teoria afirma configurarea a două tendințe distincte în politica internațională: prima, cea "imperialistă", având ca pol central Statele Unite, nu este altceva decât o moștenire a "hitlerismului" și încearcă în permanență să subjuge lumea prin
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
puțin la nivel central. Acesta insistase asupra datoriei morale și politice pe care o avea PCI față de PCUS. Revoluția iugoslavă nu ar fi fost posibilă fără precedentul sovietic, ceea ce, în mare măsură, era adevărat (Constantiniu, Pop: 2007, 90). Același Chișinevschi, ideologul șef al PMR, profitase de ocazie pentru a evidenția (și a crea) similitudini între Gheorghiu-Dej și Tito. "Eu pentru dânsul eram un titoist, neverificat încă" își amintea fostul secretar general (Neagoe-Pleșa, Pleșa: 2006, 191; vezi și Moraru C. et. al
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
puțin cont de timpul celorlalți, care au și ei sarcini multiple și care nu pot irosi timpul fără rost. Datorită acestor lipsuri, ședințele Biroului Politic sunt de cele mai multe ori slab organizate" (Tudor, Cătănuș: 2001, 86-88). La rândul său, Iosif Chișinevschi, ideologul șef al partidului, era de părere că "atunci când se ridică vreo chestiune chiar în general în legătură cu cultul personalității, Gheorghiu-Dej are impresia că lucrurile sunt îndreptate împotriva lui". Acesta mai considera, afirmație care a animat în mare măsură ședința Biroului Politic
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]