13,415 matches
-
a putut să-și impună dorința de extindere spre Est datorită refuzului solidar al Germaniei și Franței) și câștigată de Rusia (ce și-a blocat "adversarii" regrupați în NATO arătându-le, selectiv, mușchii săi "energetici"). în funcție de țara reprezentată, de "simpatiile" ideologice sau politice, mediile au comentat extrem de divers evenimentul. Unele s-au centrat pe problemele organizării, comentând spumos chestiuni mărunte, întâmplări neprevăzute, încălcări banale ale protocolului. Altele au încercat să descifreze pozițiile polare, activate în joc, stabilind un câștigător sau altul
Un summit pentru România by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/8567_a_9892]
-
în faza în care a renunțat la principiul internaționalist, degenerînd într-un naționalism tot mai accentuat grație căruia se străduia a-și asigura popularitatea pe temeiul unui mit fecund al epocii moderne, grandoarea identității etnice. Un aparent recul pe scara ideologică, în fapt o strădanie scrîșnită de a-și dobîndi o aură de legitimitate prin asocierea cu elemente ale dreptei. Așadar un fenomen crepuscular al totalitarismului roșu, căruia Alexandra Tomiță îi închină o cercetare bine informată, metodică, ce asigură bogatei materii
Avatarurile protocronismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8576_a_9901]
-
și Săptămîna, devenită un criteriu de departajare a scriitorilor și intelectualilor epocii. În raza ei s-au conturat două tabere (totuși, nu fără o interfață!). Pe de o parte, membrii unei gărzi oficiale, paznici, s-ar putea spune, ai templului ideologic reconstituit pe tăcute prin înlocuirea vechilor simboluri din altar cu altele avînd frecvent un semn contrar, pe de alta cei de bună credință, nedispuși a-și trăda crezul democratic, a renunța la marja de libertate tot mai redusă de care
Avatarurile protocronismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8576_a_9901]
-
amplă claviatură" (Alexandru Duțu), "o nouă viziune critică (ce) reactualizează vechea tendință de întoarcere spre noi înșine" (Mihai Drăgan), "un fenomen universal la care participă și cultura românească" (Adrian Marino), "o idee-forță, cu o natură prospectivă" (Mihai Ungheanu), o "inițiativă ideologică, artistică, tehnică, validată ulterior prin experiență" (Paul Anghel), o mișcare care certifică "încrederea în vocația originalității creative a literaturii române" (Marin Mincu), "o nouă conștiință despre locul și rolul culturii românești în trecut și prezent", ce s-ar fi lansat
Avatarurile protocronismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8576_a_9901]
-
șlefuit alte diamante". În 1992, laureații sunt Dan Zamfirescu, nu mai puțin decît, sub același condei, "un scriitor genial", "de o rectitudine morală extraordinară", și Mihai Ungheanu care, ca redactor-șef al Luceafărului precursor, i-ar fi procurat publicației aservite ideologic "o doză mare de curaj cetățenesc". Edgar Papu nu rămîne dator, tămîindu-l pe noul pontif publicistic C.V.T., ale cărui stihuri sunt comparate cu cele ale lui Arghezi. Dar autorul Cuvintelor potrivite îi apare depășit, deoarece "în Miorița lui Corneliu Vadim
Avatarurile protocronismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8576_a_9901]
-
și mătușile noastre înjurând regimul și comentând emisiunile unor posturi de radio străine. Astfel ne-am petrecut copilăria și adolescența, pendulând somnambulic între Palatul Pionierilor și ŤEuropa liberăť. Mai toți aveam câte o rudă în pușcărie." Nu prea există puritate ideologică și morală în aceste propoziții, dar cât adevăr uman! Noi succese ale prostiei Trec săptămâni, trec luni, și tot nu apare o dezmințire în legătură cu inițiativa Ministerului Educației și Cercetării de a scoate din programele școlare teoria darwinistă despre originea omului
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8594_a_9919]
-
a plachetelor Sensul iubirii, Comuna de aur, Vântul cutreieră apele. Măcar ceva din ce se pierduse în poezie prin dispariția lui Labiș părea că va fi recuperat. Timpul a confirmat valoarea celor trei poeți șaizeciști, ajunși repede, în anii dezmorțirii ideologice care au urmat, în prima linie a liricii noastre, dar a făcut-o, aș spune, în pofida amintitelor plachete din colecția "Luceafărul". Citite cu ochii de azi nu pot decât să dezamăgească, năpădite cum sunt de clișeele proletcultiste remanente, de poncifele
Generația mea în anii '60 by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8596_a_9921]
-
România ce fusese în Ungaria și pot de aceea să-și retragă trupele liniștiți. Ceea ce Hrușciov a și făcut în 1958. I-a fost dat generației mele să-și înceapă drumul literar tocmai atunci, în climatul revenirii brutale la îngheț ideologic, nevoită să se supună, pentru a se putea manifesta, rigorilor acestuia. Peste ani, rememorându-și începuturile poetice, Cezar Baltag va reflecta în termeni dramatici la cedările de atunci: "A fost prețul nemilos și pe care n-am încetat să-l
Generația mea în anii '60 by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8596_a_9921]
-
analitice ale tinerilor critici: ceva-ceva, și ceva esențial, s-a schimbat în modul de abordare (de către ei, n.m.) a scriiturii: posibilitatea de a folosi și criteriul estetic și judecata operei (sub camuflaj, desigur), pledoaria constantă de pe poziții estetice și nu ideologice, pentru profunzime și individualizare, conținutul politic nefiind garanție a calității, dimpotrivă generator de manierism și paradigmă lozincardă". încă odată, totuși, de ce a acceptat compromisurile, în anii '60, generația mea? A fost desigur febrilitatea caracteristică tinerilor, graba nestăpânită de a ne
Generația mea în anii '60 by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8596_a_9921]
-
că aceasta e singura cale de urmat. Ei înșiși, acei oameni de gust, un Paul Georgescu, un Ov. S. Crohmălniceanu, un S. Damian, un M. Petroveanu, făcuseră compromisuri și încă făceau, aveau în urmă o carieră de militanți în frontul ideologic, de care abia peste o vreme se vor despărți. Până la despărțire, acționau sub impulsul reflexelor dobândite, executau directivele oficiale, luându-și totodată și unele libertăți, printre care aceea de a-i sprijini pe tinerii socotiți talentați. îi publicau, scriau despre
Generația mea în anii '60 by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8596_a_9921]
-
nesimțitului, bestsellerul verii și al ediției Gaudeamus cu numărul 13? O glumiță și-atît ia maul tîrgului, autorul comunicînd fluid cu publicul, de la prima oră". Un alt dezolant comportament îl reprezintă o respingere cvasisistematică a dreptei , pe motivul lipsei de "onorabilitate ideologică", într-o stranie continuitate a propagandei comuniste . Fără a se ține seama de diferențele dintre cele două genuri de servituți ca și de context, cîteva dintre personalitățile de seamă ale culturii românești se văd iarăși puse la index. "De repudiat
Un ton tranșant by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8602_a_9927]
-
nu aduce schimbări izbitoare în amprenta intelectuală a politologului. Iată de ce discursul lui se desfășoară sub semnul moderației și al fermității, cum lui însuși îi place să spună atunci cînd i se cere să numească o deviză a atitudinii sale ideologice. Iar dialogurile de față, întinzînu-se pe durata a nouă zile de discuții necenzurate, ne înfățișează un Vladimir Tismăneanu perfect cuplat la realitatea românească. E uimitor cum un intelectual stînd mai tot anul în SUA poate avea o priză atît de
Sub semnul dialogului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8622_a_9947]
-
ca de o caracteristică a democrației liberale (măsura în care comportamentul politicianului poate fi prevăzut, scutind astfel electoratul de surprize dureroase - a se vedea schimbarea de direcție a liberalilor lui Tăriceanu) sau de "fenomenul traseismului românesc" (oameni politici fără identități ideologice precise, care nu urmăresc un scop politic, ci interese personale - fenomenul fiind atît de răspîndit încît sporește scepticismul românilor și neîncrederea lor în avantajele democrației). Iar în privința statului de drept și a valorilor democratice pe care le apără, Vladimir Tismăneanu
Sub semnul dialogului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8622_a_9947]
-
acumuleze. Zîmbește plăcut și acumulează cu pasiune." (pp. 156-157) Portretul e de-a dreptul literar prin virtuțile plastice de zugrăvire a personajului. În rest, Vladimir Tismăneanu știe să nu amestece relația personală care îl leagă de un om de diferența ideologică care îl desparte de el. Cu alte cuvinte, știe cînd tensiunea ivită între doi oameni e provocată de o chestiune de principii și cînd e iscată de un conflict uman. De exemplu, Tismăneanu are tactul de a nu intra în
Sub semnul dialogului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8622_a_9947]
-
tovarășul Chiriță. Nici moartea lui Cazane, nici lecturile în diagonală din Karl Marx, nici discuțiile cu adjunctul său, locotenentul Preda (care își va lucra superiorul peste o vreme), nu îl ajută pe colonel să se țină tare, pe o poziție ideologică și morală corectă. Influența unor concepții nesănătoase, mistico-religioase, este tot mai destabilizatoare. Personajul ajunge să facă gesturi și să întreprindă acțiuni neconforme cu ale unui anchetator rutinat, abătându-se periculos de la procedurile consacrate. Preia roșia gigantică și o incinerează la
Cazul Cazane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8627_a_9952]
-
interviul-confesiune al Oanei Orlea, Cantacuzino, ia-ți boarfele și mișcă!, ne dă prilejul de a lua contact - mediat - cu obtuza duritate a regimului comunist, deja instalat și înșurubat la noi în anii '50. Printre victimele lui, tratate cu aceeași monedă ideologică forte, se numără, iată, studenți și chiar elevi. Înainte de a-și încheia studiile, educația, ei trebuie reeducați. În mod ironic, eroismul de liceană al Oanei Orlea este unul de împrumut sau, mai exact, de transfer. Ea ar vrea să devină
Zoia noastră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8652_a_9977]
-
prefera să spunem că viața e o luptă. (...) Dragă Domnule Cititor, tot o porcărie e și viața literară, ba poate chiar mai rău"xiv. Perpetuarea atmosferei de război este necesară regimurilor totalitare mai cu seamă întrucît ea îndreptățește impunerea comandamentelor ideologice ca imperative militare. La urma urmei, cum spunea și Tzvetan Todorov, suspendînd universaliile valorilor supreme ale umanității, războiul este, pur și simplu, "o ocazie de legiferare a crimei"xv. Apologia fanatismului. Mobilizarea generală face din intransigență și cruzime virtuți. Încrederea
Sacralizarea urii by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/8383_a_9708]
-
Mogîldeața devenise periculoasă. Și ceea ce îngrijora cel mai mult nu era atît faptul că atrăgea oamenii, ci amănuntul delicat că direcția în care îi atrăgea nu era pe potriva epocii. Mesajul lui Dan Puric era într-o inadecvare completă cu spiritul ideologic al vremii, și tocmai de aceea prezența lui începea să fie indezirabilă. O etichetă începea să-i plutească deasupra capului, semn că mogîldeața îndrăznise prea mult. Cazul lui Dan Puric, așa cum apare el în cartea Cine suntem, e legat de
Mogîldeața by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8394_a_9719]
-
vedem un om căruia nu-i mai este frică. Dan Puric e slobod la gură pînă la stupefacție, dovadă afirmațiile pe care le face. Un altul n-ar dormi nopțile de frică că ar putea s-o pățească în urma imprudențelor ideologice rostite. Lui Dan Puric nu-i pasă. Ideea că s-ar putea compromite îi surîde: "}uțea s-a compromis, într-un stat comunist, gîndind liber. Să dea Dumnezeu să ne compromitem și noi la fel. Cea mai compromisă persoană a
Mogîldeața by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8394_a_9719]
-
României. Acolo este o cruce mică, de lemn, a lui Mircea Vulcănescu. Unde sunt ceilalți, amintirea acestora?" (pp. 137-138) Cu astfel de gînduri, nu-i văd lui Dan Puric un viitor liniștit. O să-și ducă crucea cît va putea, supraveghetorii ideologici ai sănătății noastre mentale avînd grijă să-l compromită parțial sau total, în funcție de cît de rezistent se va dovedi insurgentul. Dar, vorba autorului, să dea Dumnezeu să ne compromitem cu toții ca Tuțea. Dane, ce bine că ai apărut. Trunchiul meu
Mogîldeața by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8394_a_9719]
-
Constantin Țoiu Moale, vicios, afemeiat, abraș doar la câștiguri, când dezvălui dedesubturile unui fel de demon șchiop, întreprinzător, dar lipsit de curaj. Incapabil să treacă de o anumită limită a lui, - pe care el o crede - limita - un crez ideologic, - consecvența acestui crez sau fidelitate ideologică. Este însă doar o incapacitate, de fapt "o lașitate funciară" ori fundamentală, care l-a desfigurat,... paralizat pe viață, dându-i aerul fals dârz, prefăcut intratabil... * Politica și Erosul. Al doilea caracter aparține categoriei
Caractere by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8403_a_9728]
-
abraș doar la câștiguri, când dezvălui dedesubturile unui fel de demon șchiop, întreprinzător, dar lipsit de curaj. Incapabil să treacă de o anumită limită a lui, - pe care el o crede - limita - un crez ideologic, - consecvența acestui crez sau fidelitate ideologică. Este însă doar o incapacitate, de fapt "o lașitate funciară" ori fundamentală, care l-a desfigurat,... paralizat pe viață, dându-i aerul fals dârz, prefăcut intratabil... * Politica și Erosul. Al doilea caracter aparține categoriei care e o înclinare certă spre
Caractere by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8403_a_9728]
-
în eliberarea "gândirii captive". Disidența exprimă o ruptură și conduce, în fond, la opoziție. În sens propriu însă, opoziția ar trebui să fie de semn contrar și din afara partidului contrazis. O asemenea opinie ar însemna negarea comunismului, de pe o platformă ideologică obligatoriu de dreapta. Regimul comunist nu acceptă însă publicarea unei asemenea literaturi. Ea e posibilă numai în clandestinitate sau în exil. Ar intra în această categorie poezia de închisoare a lui Radu Gyr și a altora, circulând oral. Stărui să
A existat disidență înainte de Paul Goma? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8401_a_9726]
-
pretextul de care cei patru se folosesc pentru a-și exprima intuițiile și convingerile. În plus, seminarul de la Colegiul "Noua Europă" adeverește un lucru pe care mulți intelectuali l-au intuit într-o formă sau alta: că, în actualul climat ideologic, supraviețuirea spirituală nu e posibilă decît în cercul de prieteni. Nu poți opune rezistență agresiunii mediatice decît refugiindu-te în oaza privată a unor grupuri informale. Acolo îți păstrezi sănătatea mentală și tot acolo, practicînd exerciții de respirație culturală, îți
În jurul lui Guénon by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8415_a_9740]
-
lor, cei doi rămân încremeniți în propriul zid; călătoria salvatoare îi trimite, sadic, la moarte. Recitind romanul dinspre Vântul de martie, întreaga perspectivă se schimbă fundamental. Vântul de martie reprezintă, în structura romanului, mai mult decât un episod cu iz ideologic. Alcătuiește, împreună cu Bijuterii de familie, în raport cu care este construită contrapunctic, chiar axul ordonator și simbolic al scrierii. Ambele nuvele sunt centrate în jurul unor evenimente istorice răstălmăcite în spiritul ideologiei marxizante și plasate într-un raport tendențios cauză-efect, ultimul fiind îngroșat
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări (II) by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8430_a_9755]