1,300 matches
-
proze scurte despre drame provinciale și întâmplări din al doilea război mondial, analizînd traumele celor care i-au supraviețuit. Sub aparența unui pașnic croitor al periferiei, Bălan acționează ca agitator comunist, până la urmă arestat. Și schița Microbuzul de seară prezintă idila dintre șoferul Rică și văduva Sofia, în sufletul cărora urmele războiului sunt încă adânci. Dar majoritatea povestirilor și schițelor sunt convenționale, articulate maniheist, cu binecunoscuta schemă despre două lumi opuse, cea „veche”, a naziștilor sau a chiaburilor, și cea „nouă
TEODORU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290147_a_291476]
-
aceeași savoare lexicală sunt realizate și siluete din Bucureștii de altădată, vechi lăutari și cântăreți bisericești, printre care se întrevede, uneori, silueta lui Anton Pann. Versurile lui T., incluse în Icoane (1891) și Realiste (1896), sunt compuneri sentimentale de album, idile delicate, încheiate de obicei cu o glumă sau cu o ironie, în maniera pe care o va desăvârși mai târziu G. Topîrceanu. Epigramele (adunate în volum în 1900) și cronicile rimate i-au consolidat faima de umorist și au creat
TELEOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290125_a_291454]
-
fruntașii unor societăți parodiate chiar onomastic: Viitorul Latin, Protecția Maternală, Azilul Bătrânilor, Energia Femeii, Mângâierea Orfelinelor, Scutecul, Foaie Verde ș.a.m.d. Pretins patrioticele întruniri sunt, în realitate, reuniuni mondene, prilejuri de taifas, șuete frivole, bârfă și un paravan pentru idile deșucheate. Doamna Mihailidis își logodește nepoata, iubită în taină de un poet simbolist, cu un „tânăr de viitor”, participant fidel la ceaiurile ei. Fiind cam anemică, fata e trimisă la Călimănești și, în timp ce juna, o ingenuă, se îndrăgostește în solitudinea
THEODORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290160_a_291489]
-
speciile: * Doina : de dor, de jale, de voinicie, de cătănie, de înstăinare etc * Cântecul: haiducesc, de leagăn, ritual, de muncă, al obiceiurilor (colinde), al miresei, bocetul etc * Ghicitoarea, strigătura, proverbul, zicătoarea 2. Lirica scrisă(cultă) cu speciile: * Elegia * Oda * Pastelul * Idila * Cântecul * Meditația * Imnul * Satira * Pamfletul * Epigrama Poezii cu formă fixă: sonetul, rondelul, madrigalul, glosa, gazelul. II. Genul epic 1. Oral * în versuri: balada, legenda * în proză: legenda, basmul, snoav 2. Scris * În versuri: balada, poemul, epopeea, legenda, fabula * În proză
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
la biserica Adormirea. Cu alese sentimente și aprecieri. Vă urez la mulți ani, Paște fericit cu realizările dorite. Dr. Sofia Ionescu P.S. Am să vă mai scriu despre Raul Verdeanu, admirația pt. Adinel Vartan, despre Tana Mugurel (Marieta Tănase) și idila cu fratele mamei, Grigore șincai. 525 IRIMESCU, Ion18 1 Carte de vizită București, 21.I.1973 Str. Muzeul Zambaccian La mulți ani! Sănătate și multe succese În ’73. 2 INVITAȚIE CONSILIUL CULTURII șI EDUCAȚIEI SOCIALISTE Roagă pe Tov. Dimitriu Eugen
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
fie prezenți și în F.i. Caragiale și-a tipărit aici o bună parte din producția literară a anilor 1896-1897 și a republicat unele dintre versurile apărute mai întâi în „Moftul român” din 1893. Chiar în primul număr, la rubrica „Idile bucureștene”, apare Gazometru (reprodusă apoi în „Moftul român” din aprilie 1901, cu semnătura Iodoform), iar în numărul următor, la aceeași rubrică, anecdota Planeta care, dezvoltată, a intrat, cu titlul La Moși, în „Universul” din anul 1900. Șirul colaborărilor lui Caragiale
FOAIA INTERESANTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287044_a_288373]
-
consacrat poeziei populare. Articole de etnografie semnează I. C. Tacit, iar A. P. Alexi, T. P. Rădulescu și S. Fl. Marian vin cu literatură populară culeasă din toate zonele locuite de români. Într-un studiu istoric, G. Dem. Teodorescu se ocupă de idilă, cu referințe și la literatura română, și, într-un articol de critică, de poezia lui Al. Depărățeanu. Revista își întrerupe apariția pentru că interesul lui B. P. Hasdeu se concentrase asupra editării unui alt periodic, „Columna lui Traian”, care în linii
FOAIA SOCIETAŢII „ROMANISMUL”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287050_a_288379]
-
-i oblojesc. Îngerii căzuți au privirea mai tristă, ochii mai strălucitori, aura ca o cometă care moare. Să nu dea Dumnezeu să fii înger căzut. După ce s-a îndrăgostit de bunica mea, Poemul a început să-i facă unele cadouri... Idila bunicii cu poemul n-a ținut mult timp. Poemul s-a apucat de băut...” Un fragment remarcabil, probabil una dintre cele mai frumoase cântări de dragoste din poezia actuală, îl constituie „nunta” bunicului („Nunta am tras-o pe video, a
GALAŢANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287133_a_288462]
-
din interiorul narațiunii este parazitară greșesc pentru că, fiind vorba de niște tineri instruiți sau dornici de a se instrui, elementele de cultură intră în preocupările lor. Cristian, fiul adorat, se îndrăgostește de fiica profesorului Faber, frumoasa și incoruptibila Elisabeth-Charlotte, și idila lor, cu prelungite momente de exaltare, este notată în amănunt. Cristian, aflat la prima lui experiență erotică (o experiență care-l eliberează într-o oarecare măsură de vechiul complex), povestește fratelui cel bun și înțelept emoțiile sale, iar fratele, care
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
soare și culori, de viața câmpenească, percepută în toată plenitudinea simțurilor și descrisă într-un cunoscut pastel, Viața la țară, cu o grație a mișcării ce introduce în clasicismul senin al Nopții de august a lui Al. Macedonski și anticipă idilele lui Duiliu Zamfirescu. La polul opus, poezia de idei dezvoltă mimetic, în stilul byronianului Manfred, cugetări sumbre și sarcastice. D. se dovedește un versificator ingenios, stăpân pe o gamă ritmică și strofică variată: el introduce alegra strofă 7-3-7//7-3-7, folosită
DEPARAŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286735_a_288064]
-
sentimentalismul lugubru, filosofia deprimantă, unele imagini (plânsul nebunului, iubita cântând la clavir din Wagner, vedeniile descompunerii) vor reveni prin Bacovia. Atmosfera de visare vagă, chemarea misterioasă a Nordului, nostalgiile Antichității țin de simbolismul epocii. D., autor și de romanțe și idile, a rămas pentru mulți poetul socialist al epocii. Instantaneele din viața năpăstuiților, învinșilor, femeilor pierdute, încărcate de compasiune, au fost larg difuzate. În pofida influențelor și stângăciilor, el era un poet autentic în reușitele sale, simplu, muzical și concis. Romanele pe
DEMETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286723_a_288052]
-
doctor în filosofie și cercetător al lui Bergson, o înregistrează cu o revoltă dusă până la nebunie) - la polemica din Istoria literaturii române (1936), care elimină modernismul ca „negație” a tradiției, de la versurile strânse în volumul Trofee de aur (1937), duioase idile sub cer moldav, ori viziuni romantice ale smulgerii din captivitatea „smârcului” prin mistica creației, la galeria de portrete istorice din Forțele naționalismului creator (1937), scrisul lui D. este acaparat de adeziunea lui (de cele mai multe ori prea locvace și nesusținută artistic
DRAGAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286840_a_288169]
-
apropie, stilistic și tematic, într-un registru compozit (de parodie livrescă binevoitoare), de feeria shakespeariană (Kagemusha, împărăteasa fluturilor repovestește în stilul unui basm optzecist Furtuna), de parabola orwelliană sau de cea cantemirescă în Imago. Imaginea Egiptului nostru (poveste alegorică despre idila unui profesor de liceu cu o elevă) și în Templul poeziei (poveste-parabolă despre lumea scriitorilor). Alteori „stilul” se apropie, cu umor livresc, de cel al narațiunii picarești, în Întâmplări pe drumul mătăsii, basm despre o călătorie inițiatică pe exoticul drum
GRADINARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287324_a_288653]
-
cititor) află cum Pierre și-a ratat viața din cauza lașității. Da, pentru că i se oferise ocazia să se despartă de soția lui, pe care n-o iubea, și să se Însoare cu iubirea vieții lui, o traducătoare Întîlnită În Hong Kong. „Idila” a fost dureroasă datorită iminenței sfîrșitului, viața dedublată (soț și amant), la fel. Povestea acestui adulter, Însă - care Începe la pagina 79 - este, recunosc, pasionantă. N-o voi relua. Mă limitez la scurte comentarii. Romanul O iubeam are un titlu
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Tribuna” (Pe lângă boi, Trei, Doamne, și toți trei..., Cântec, 1891). Renunță în 1891 la postul de funcționar în Ministerul Cultelor și va trăi din scris, lucrând în redacția unor publicații și la manuale școlare. În 1893 apare volumul Balade și idile, salutat cu entuziasm de I.L. Caragiale în „Moftul român”. O broșură scoasă la Iași de Gr. N. Lazu, Adevărul asupra poeziilor d-lui Gh. Coșbuc, îi contestă originalitatea. Este începutul unui lung proces literar: Anton Bacalbașa, Al. Macedonski îl vor
COSBUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
Goga îl acuză de defetism. O ultimă poezie, Vulturul (o mărturisire de credință), apare în februarie 1918 în „Scena”. La câteva luni C. moare subit, în urma unei congestii cerebrale. C. era un poet deplin format la apariția volumului Balade și idile. Poemele s-au impus prin prospețime, siguranța tonului, prin legătura nemijlocită cu mentalitatea țărănească, ale cărei ipostaze fundamentale le stilizează. Totuși nu autenticitatea țărănească, ci un clasicism de nuanță populară definește originalitatea profundă a poeziei lui C. Proiectarea generalului în
COSBUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
cu mentalitatea țărănească, ale cărei ipostaze fundamentale le stilizează. Totuși nu autenticitatea țărănească, ci un clasicism de nuanță populară definește originalitatea profundă a poeziei lui C. Proiectarea generalului în particular, lirismul discret, subtextual în viziunea obiectivată epic sau dramatic, caracterizează idilele. Poetul prinde în mici scene de un firesc grațios semnele tulburării erotice, jocurile și capriciile iubirii, o vârstă incertă, între candoarea copilărească și o instinctivă tactică erotică. Flăcăul și fata care se iubesc sunt în poezia lui C. întruchipări ale
COSBUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
firesc grațios semnele tulburării erotice, jocurile și capriciile iubirii, o vârstă incertă, între candoarea copilărească și o instinctivă tactică erotică. Flăcăul și fata care se iubesc sunt în poezia lui C. întruchipări ale masculinului și femininului. Adevăratul principiu liric al idilelor stă în nostalgia, indirect exprimată, a unei vârste sufletești apuse. Idealizat este un timp al începuturilor senine, nu satul. Anecdota reprezintă doar pretextul unei „puneri în scenă” a reacțiilor, gesturilor și replicilor care compun imaginea esențializată a psihologiei și comportamentului
COSBUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
i-a dat, după înțelegere, atâtea sărutări câte „fușteie” are scara, altă dată se încearcă ademenirea fetei de pe un mal pe altul, punându-i-se la încercare nerăbdarea și curiozitatea (Scara, La pârâu). Vicleniile protagoniștilor, simularea inocenței fac farmecul acestor idile cu surse mai adânci în ambiguitatea simbolisticii sexuale și a cuvântului de spirit. Instinctul sănătos, nerepudiat cu ipocrizie, coexistă cu frăgezimea sentimentului. Mediul rustic i-a oferit lui C. premisa pătrunderii în adevărul trăirilor. Impresia de autenticitate pe care o
COSBUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
nunta și moartea, la feeria arhaic-infantilă, hibernală sau estivală [...] până la feericul pur. PETRU POANTĂ SCRIERI: Blestem de mamă, Sibiu, 1885; Pe pământul turcului, Sibiu, 1885; Fata craiului din cetini, Sibiu, 1886; Draga mamei, Sibiu, 1886; Fulger, Sibiu, 1887; Balade și idile, București, 1893; Fire de tort, București, 1896; Războiul nostru pentru neatârnare, București, 1899; ed. îngr. și pref. Andrei Gligor, Craiova, 1995; Povestea unei coroane de oțel, București, 1899; ed. îngr. și pref. Teodor Vârgolici, București, 1992; ed. Iași, 1997; Din
COSBUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
acestei poezii, care se refuză convenționalului actual pentru a-l reintroduce pe cel vechi, sub pretextul ironic al reabilitării. Resursele procedeului nu sunt pur parodice. Astfel, lăsând la o parte pastișele prea șarjate în direcția unor specii precum pastelul sau idila, s-ar putea spune că I. verifică prin poemele sale resursele de farmec ale desuetului: „Ascultă! Marea se retrage din fotografii, foșnind./ Pe stânci, seara de vară s-a spart ca o oglindă./ Târându-se, jilave, pe plaja de argint
IARIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287488_a_288817]
-
marcată totuși de prezența oceanului, a catedralelor, semne ale nerenunțării totale la real, dar fără acea sete de evadare proprie principalilor actanți ai „generației pierdute” (sau „priponite”, cum o numește el însuși undeva). Uneori nostalgice, alteori ironic-sentimentale, câteodată chiar burlești, „idilele” și „istoriile” publicate îl plasează pe C. în rândul poeților calofil-livrești de tip Constant Tonegaru, care începuseră să se afirme în perioada celui de-al doilea război mondial și care au redebutat după 1965. Notația directă, un anumit sarcasm, substanța
CIOCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286259_a_287588]
-
În celălalt plan apar Felix, studentul medicinist, intelectual superior, îndrăgostit de fapt de o himeră, idealist și indecis, și Otilia, întruchipând misteriosul etern feminin, cu o psihologie indescifrabilă, oscilând între posibilitatea unui sentiment absolut și spiritul practic. Pe fondul acestei idile, aflată la hotarul dintre real și ireal, își face intrarea moșierul Pascalopol, bărbat matur și spirit fin, iubind-o pe Otilia cu un sentiment pe jumătate patern, fără impetuozitatea și intransigența lui Felix, capabil însă de a o înțelege mai
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
aproape totul să sune fals. Scrinul negru este cel mai slab roman al lui C. Cel ce a scris în registru poematic Cartea nunții n-a încetat niciodată să scrie versuri, cultivând o lirică mitologică (Fragment epic, Herodot IV. 8-9, Idilă teocritiană), bucolică (Georgicon), dar uneori cu reflexe romantice (Vânătorul), livrescă (Deborah, Fons Bandusiae), goliardică (Cântece de petrecere), s-a configurat mai târziu ca un poet al elementelor (aerul, focul, zăpada) în ciclul Lauda materiei, umbrit pe alocuri de conformism, și
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
D’Artagnan, D’Art, Șt. Al. Luca. A fost redactor la „Gazeta învățătorilor prahoveni” și la „Prahova noastră”. A scos, împreună cu F. Voican, revista „Crainicul” (1928-1929), apoi „Muguri” (1932, 1935) și „Veac nou” (1934). A. reeditează, ca poet, experiența sămănătoristă: idilă naturistă, amintiri patriarhale, chipuri voievodale (Cântecele trecutului, 1925, Icoane, 1938). Litania mioritică unită cu o neașteptată vizualitate, de vigoare aproape argheziană, dă un timbru aparte poemelor din Puiul de rouă (1941), scrise la moartea copilului său. La polul opus poeziei
ALEXIU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285253_a_286582]