1,191 matches
-
cât mai iscusit, trista poveste a cavalerului îndurerat și a preafrumoasei sale Dalba. Geoffrey Chaucer a ales să debuteze în literatură, acest poem este prima sa creație mai importantă, cu un elogiu adus perfecțiunii feminine, chiar dacă aceasta stă sub lumina idilicului și a oniricului. O altă operă a tinereții scriitorului englez este Divanul păsărilor (The Parliament of Fowls, c. 1380), scrisă de data aceasta într-o manieră comică și fiind structurată în patru părți: introducerea naratorului, rezumatul cărții lui Macrobius (o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
cu care suportă supliciul, o creștinare în masă, o schimbare radicală a celor ce făceau parte din aceeași societate. O martiră adevărată, bună, generoasă, cu solide cunoștințe biblice nu putea decât să-și influențeze în mod pozitiv concetățenii. Cu toate că rămân idilice, personajele feminine pozitive, donnele angelicate, reliefează necesitatea autorilor ale căror opere le dezbatem de a se încadra în tiparele moralizatoare ale vremii, de a oferi modele ale unei purități mai rar regăsite, de a 867 Ibidem, p. 456. 232 evidenția
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
perceput ca o stare de grație în comparație cu celibatul, prin prisma opiniilor personale ale lui Ianuarie, devine de-a dreptul hilară: „Pe câtă vreme omul însurat/ Acasă huzurește cumpătat/ Încovoiat sub jugul căsniciei;/ și plin, pe drept cuvânt, de bucurie-i...”880 Imaginea idilică a rolului femeii nu este lipsită de nota ironică a naratorului care ridiculizează din interior și minează cu sarcasm tot ceea ce Ianuarie încearcă să impună ca fiind perfect credibil: „Soția este darul Celui Sfânt;/ Ce alte daruri sunt pe-acest
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
sufletului meu, Ultimul cântec, O, ce păcat 68... Pe 19 februarie 1904, în ciclul corespondentelor din capitală Belgiei, pe care le susținea Florian Becescu, apărea în "Cronică" sub titlul Scrisóre din Bruxelles. Universitatea liberă, un articol ce făcea un portret idilic instituției pe care tânărul o frecvență (sau, cum vom vedea mai departe dintr-o seama de mărturii de epocă, ar fi trebuit să o facă). Trecea în revistă organizarea universitară, manieră liberă în care se desfășurau toate activitățile didactice, de la
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
mai este supus dărilor și corvezilor, nu poate fi forțat să se prezinte decât în fața magistraților din cetatea sa, bunurile sale nu pot fi confiscate, iar casa lui este inviolabilă. Să nu ne imaginăm însă că viața în cetate este idilică. În curând apar diferențe între maiores și minores, între cei care muncesc cu brațele și mercatores, între bogați și săraci. Se duce o aprigă luptă de clasă, iar slujbele municipale sunt acaparate de patricieni. Puterea devine atunci oligarhică. Democrația cu-noaște
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
referințe pentru nostalgii culturale. America părea să fie pentru imigrant o soluție pe termen indefinit, ceea ce justifică o serie de posturi în meserii necalificate, dar rezonabil remunerate (vânzător la KFC, recepționer marfă la librăria „Barnes & Noble” din Washington). Presiunea modelului idilic inițial din mintea tânărului asupra vieții made in USA slăbește pentru a face loc unei perspective dezvrăjite, chiar cinice, exersată asupra clișeelor existențiale din Lumea Nouă. De aici succesiunea de „noduri” tematizând critic un aspect sau altul al vieții de peste
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289095_a_290424]
-
poliției politice prin care s-a instaurat teroarea. Nu astfel de funcționari de partid sînt de interes pentru analistul politic, ci cei impuși de necesitățile democratice din marile partide. "Formele moderne de organizare a partidelor contrastează puternic cu această stare idilică a dominației notabilităților și în special a parlamentarilor. Ele sînt produse ale democrației, ale sufragiului universal, ale necesității propagandei de masă și organizațiilor de masă, ale unității supreme a conducerii și disciplinei stricte. Dominația notabilităților și cîrmuirea parlamentarilor e pe cale
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
și și-a strâmbat buzele scurt și crud. Olvido și el vorbiseră despre asta În fața unor acuarele de Turner, la Tate Gallery din Londra: Veneția În zori, spre San Pietro di Castello ori dinspre hotelul Europa, putea fi un peisaj idilic perceput cu ochii unui pictor englez de la jumătatea secolului XIX, dar și frontiera difuză - acuarela și nuanțele ei ambigue erau perfecte pentru așa ceva - dintre frumusețea unor zori și reprezentarea plastică pe care paleta variată a Universului, spectrul cromatic fascinant al
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
de manifestare: o categorie de autiști agitați, irascibili, negativiști, turbulenți care au pe plan imaginar unele experiențe care-i obsedează, îi fac temători de cauze fictive, și o altă categorie de autiști calmi, inactivi, docili, contemplativi, absenți, cu o trăire idilică de consolare. Ambele categorii prezentate au și elemente comune: * prezintă tulburări de somn-veghe sau insomnii rebele, unii dorm 1-2 ore pe noapte restul fiind consumat într-un joc stereotip; * primele semne apar înainte de vârsta de 3 ani (Kanner) sau după
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
și Din Țara Zimbrului și alte poezii -, îndatorate profund lui Al. Vlahuță și lui George Coșbuc, sintetizează caracterele liricii sămănătoriste și totodată prefigurează tradiționalismul promovat de revista „Gândirea”. Casa noastră, o piesă rezumativă a cărții de debut, opune tabloul convențional idilic al satului patriarhal („Ce pașnic era satul... Pitit la poala culmii / Ca ostrovul de mituri sub strașina-nvechită...”) degradării lui ulterioare. Asemuirea chietudinii rustice de altădată cu liniștea schiturilor anunță poetica gândiristă: „Plutea pe noi o pace adâncă, robitoare, / Ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
culegere de „cântece de vitejie”. Construite impecabil, asemenea celor din prima carte, dar într-o materie verbală aspră, întrucât numește realități crâncene, versurile dobândesc intermitent o forță expresivă notabilă. V. devine poet autentic odată cu Pârgă, unde, substituind gustului sămănătorist pentru idilic, pentru grațios și suav curajul de a surprinde realul neînfrumusețat, expune priveliști de lume rurală frumoasă, dar nu neapărat edenică. Privirea e reținută mai mult de plante mustoase decât de flori gingașe, mai mult de reptile decât de vietăți paradisiace
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
margini de pământ, / Își joacă Bărăganul talazu-i de câmpie / Cu iezere de ierburi zănatice în vânt”. Foarte izbutite sunt o seamă de invernale, icoane în argint, ca Iarnă scitică, Colind uitat, Iarna de altădată sau Gânduri de iarnă. Orientat spre idilic, spre bucolic, spre stilizare, poetul nu își pierde simțul pentru elementar, pentru teluric, care irumpe în Hoți de cai, de pildă, într-un iureș de sălbăticie superbă. Cu versurile din Urcuș și Întrezăriri V. trece la un neoclasicism de factură
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
politic rămâne încă ineficient și desprins de realități. Nu este o concluzie foarte comodă. Ea trebuie totuși trasă, dacă vrem să rămânem realiști și lucizi până la capăt. Ambiguitatea, mod de existență Cum nu ne-am propus să oferim o imagine idilică a aspectelor culturii române actuale, nu intenționăm să idealizăm câtuși de puțin nici cultura alternativă. Viciul sau păcatul său originar este ambiguitatea. Nu dăm acestei noțiuni nici un sens peiorativ. Exprimă doar mai multe sensuri, mai multe interpretări sau caractere ce
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
în ziua de 7 mai 1935. Textul piesei aparținea memorialistei, iar muzica și coregrafia tânărului de 23 de ani, Sergiu Celibidache, care a și interpretat pentru prima dată stepul pe scena Naționalului ieșean. Am reconstituit mai sus o imagine oarecum idilică a tânărului „care avea să fie mai târziu un genial și unic dirijor”. Dar cine a fost în copilărie și adolescență Sergiu Celibidache nu este simplu de reconstituit, mai ales când dispui de informații contradictorii și când specificul investigației este
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
ale cărui Canzone dei baci le imită în Baciurile sale), Gabriello Chiabrera, Claude-Joseph Dorat, Évariste Parny, Jacques Delille, Gentil-Bernard au ecouri numeroase în lirica lui galantă, manieristă ca și modelele sale, dispusă să sacrifice adevărul sentimentului sau vigoarea senzațiilor convenției idilice, pastorale, grației minore, tonalității tânjitoare, jocurilor de artificii ale unor concetti. E o poezie plină de „suspin”, dar și de voluptate a „chinului”, de laudă a plăcerilor, întemeiată pe morala lui carpe diem, în care „jurări, nădejdi, dulci sărutări, uimeală
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
prozaic: Lemne triste-ngălbinite, Ziua bună vă doresc, Pe voi iarăși înverzite În scurt oiu să vă privesc... și pastoraliza, și ce e mai tolerabil în O zi și o noapte de primăvară pe ruinele cetății Neamțu e tot din domeniul idilicului câmpenesc, scena anume a oierului: Buciumu lui răsună, eho din depărtare Îi răspunde îndată ca și dânsul cântând, Când și când se aude a cânilor lătrare, A berbeciului clopot și oile zbierând. C. A. ROSETTI Cunoscutul pașoptist C. A. Rosetti
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de boieri, la început de protipendadă, apoi de boierii de clasa a doua și de burghezii și dascălii intrați în boieria măruntă. Țărănimea nu ia parte deloc la mișcarea culturală, fiind primită doar ca motiv literar și în forme convențional idilice în literatura unor moșieri ca Alecsandri și Negruzzi. Chemarea la creație a clasei țărănești și punerea acesteia în contact cu aristocrația este opera "Junimii" în general și a lui Titu Maiorescu în particular, acesta fiind el însuși, în fond, descendent
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
lilieci, Să s-abată lăsând morții în odihna lor de veci. Poeziile, venerate în școală Unde ni sunt visătorii?, La icoană sunt doar niște versificații corecte. O anume atmosferă personală se găsește în câteva creionări ale vieții sătești, într-un idilic mai nesilit: De pe gunoaie-aprinse fumul Molatic se ridică-n cer, Și caii la pășune sună Din piedicile lor de fier, Departe-un fluier se aude, Un cântec aiurit, duios, Ce-n note lungi, tremurătoare, Suspină lin, misterios. Mai descoperim un
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
joacă cu păpușa și poetul o ademenește cu o păsărică, prilej de filozofie discretă și surâzătoare, o alta a ajuns domnișoară și poetul și-aduce aminte ușurința cu care putea să sărute pe ființa acum așa de serioasă. În Iubire, idilicul e lipsit de pedanterie. Poetul se întîlnește cu o fată de țară: (Frumos îi mai miroase părul, Miroase toată ca o floare)... și culege dimineața un fir de păr feminin pe haină, semn al realității fericirii: În sat cocoșii prind
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
agresiunea societății. Eroul din Liniște, soi de Jocelyn al câmpiei dunărene, rămâne impasibil când glumeți vulgari îi pun muște în mâncare. Ca mai toți scriitorii ieșiți din mahalaua bucureșteană, a căror reputație de vulgaritate nu se justifică, Delavrancea e un idilic cu înclinare spre policromie. Sultănica se deschide cu un peisaj hibernal de un colorit fantastic, machietist, într-un alb violent, floral. Un țăran are "fața conabie ca sfecla", Sultănica are gene "de catifea", "răsuri pe obraji", părul lins, "cu unde
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
coada cotoiului ca să scurteze timpul deschiderii ușii. Vițiul hagiului e desfăcut cu totul de individualitate, redus la o caricatură mitologică. Dintre povești, Norocul dracului e cea mai realistă. Producerea imaginilor e fantastică, structura lor e materială. Delavrancea a cultivat și idilicul cu aceeași metodă a vibrației retorice în surdină. În Bunicul, Bunica, fericirea apare ca o euforie și totul e văzut extatic ca printr-un ochi excitat de opiu. Binicul, căzut într-o stare de dulce imbecilitate, se scarpină fără gânduri
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
prin grădina publică: "Domnilor, astăzi este înghețată de vanilie la Bufet". G. GOȘBUC Prin G. Coșbuc (1866-1918) din Hordou, lângă Năsăud, trecând peste ceea ce în copioasa lui producție e simplă comandă literară, banalizată prin școală, se instaurează un romantism al idilicului rural, mai bine zis tribal, exprimat printr-un lirism obiectiv, reprezentabil, hieratică elementară a instinctelor. Poeziile sale, fără colori deosebite, încîntă prin spectaculosul folcloric și sunt un fenomen literar turburător prin bătrâneța ghicită, ca și vestigiile celtice, vrednic corespondent al
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și de pe cal"), Ion Gorun, Constanța Hodoș făceau un fel de jurnalistică umanitară romanțată, inte-resîndu-se de clasa umilă, mici slujbași, cârciumari, găzari, punând probleme sociale, N. G. Rădulescu-Niger, îngrozitor romancier popular mai târziu, compunea versuri vulgare cu pretenții mussetiene ori idilice, Haralamb G. Lecca (1873-1920) interpreta odios în versuri pe Fr. Coppée și pe Eugène Manuel, într-o poezie de spital și cimitir, remarcîndu-se totuși într-o serie de drame (Casta Diva, Câinii, Jucătorii de cărți, Suprema forță, Cancer la inimă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Ardeleanul St. O. Iosif (1875-1913) a părut cel mai în spiritul noului mesianism, ținîndu-se seamă și de producția lui patriotică, totuși figura lui e complexă. Întâi el e un neoromantic de ton minor, cântând nostalgia de sat, a unui sat idilic, ca în desenele lui Ludwig Richter, în care lumea de la bătrân până la ultimul câine participă cu melancolie zâmbitoare la evenimentele capitale: nuntă, înmormîntare, festivități. În poezia lui Iosif, lipsită de "nervi", toată lumea e fericită de a fi nostalgică. Bătrânii vorbesc
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
făcut o imagine exagerată despre fericirea casnică într-un târg de 18.000 locuitori, privit ca un loc de pierzare, ca o îngrămădire neliniștitoare pentru suflet. Cu timpul, păstrând aceleași situații fundamentale, nuvelistica lui M. Sadoveanu capătă un aer voios, idilic. Căutarea singurătății numai e o asceză ci un rafinament. Vânatul, pescuitul sunt prilejuri de a se bucura de cărnurile și formele pe care natura le oferă omului. La crâșmă oamenii vin să se veselească de mirosul și gâlgâirea vinului, iar
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]