1,748 matches
-
normal să mă aflu încă aici. „Ce e normalitatea ?” nu știu, dar nu e normal să fiu, în continuare, aici. ar fi normal să fiu cu ei. ar fi normal să fiu acolo. „Unde ?” acolo unde sunt ei. „nu fi idiot. ei nu sunt nicăieri”. X nici nu mai știe de cîte zile zace în apartament. se privește în oglindă. s-ar părea că a slăbit. nu-i stă bine cu barba crescută sălbatic. Par un cerșetor, își spune X surîzînd
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
bani. Iar Olimpia asta stă ca o dobitoacă, nu cere nimic, nu descoperă nimic, o să moară toți, și n-o să-i rămână nici un ac. Mi-am legat viața de o insensibilă. Firește, moare ta-su, și Titi se leagănă. Ce idiot!" Până în casă, Stănică trecuse printr-un șir întreg de asociații, al căror punct de plecare îl uitase. Olimpia se pregătea să plece. La fel făcea și Felix. Simion adormise, și Aglae era de părere să-l "lase dracului în pace
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mă duc să constat decesul..." Condiția morală, modelul de gândire, amprenta psihică se conturează bine pentru fiecare erou în cadrul grupului social. Societatea ne apare ca o sumă de ariviști, ca ipostaze ale prototipului, ca în piesele lui I. L. Caragiale, unde idiotul ca Agamiță Dandanache stă în vârful ierarhiei ariviștilor. e) Enigma Otiliei este un roman de sinteză, fiindcă pe structura realistă a romanului găsim grefate elemente de clasicism, romantism, baroc, expresionism. Structura realistă este realizată prin tipurile sociale variate, prin "feliile
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
își fâșâiau foile. Ardeam de a-i audia în direct pe tinerii magi. Primii dintre ei își și începuseră 35 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI - Poate că sânt răspunse înciudat cel în raglan, nervos că-și deschisese sufletul unui idiot. - Nu sânt bă, îl execută tacticos celălalt. Nu sânt Și nu sânt pentru că ești prost... Ai tu habar ce e aia o cană? - ... - Păi, o cană nu-i altceva decât locul unde se odihnește, după ce s-a trudit, băutura
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
străzile Dionisie Lupu, Maria Rosetti, General Florescu, Icoanei, Schitul Darvari, Mîntuleasa, Paleologu, Plantelor, Traian, Armenească, Stelea Spătaru, Calea Moșilor și Calea Călărași, căutând să-mi evoc, măcar din încremenirea unei streașini, sau din puhavitatea unui porumbar, locul de baștină al idiotului căruia eu să-i fi încredințat păstrarea certificatului meu de naștere. Sau mâna de paie, sub care să-mi ascuns cilindrii cărămizii de carton ai brevetelor de inventator. Imaginați-vă, nobilă doamnă! Străzi cât niște poteci, străbătute cu portiera întredeschisă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și că, oricât de rea și de provocatoare ți-aș părea, n-o să mă atingi nici cu cel mai mic deget al gândurilor tale? - Mă ia c-o greață de la stomac numai când te aud. Să te ating?! Cât de idiot aș putea fi să te ating? - Și îmi juri, pe capul urâtei de la trei care tocmai ți-a turnat un copil, că, pentru a te înfrîna și mai bine, în viitoarele 30 de zile, n-o să-mi mai adresezi absolut
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
se îndrăgostească de Raicopol. "E un om sincer" i-am șoptit unui tip din apropiere, cu o scară, cu o pompă și-o salopetă de zugrav, iar ăla s-a uitat la mine cu o scârbă inimaginabilă... - Lasă gargara, măi, idiotule. Rade, mai bine, ce s-a-ntîmplat! - Cum ce? Omul tavanelor a prins să mă fixeze cu o scârbă indescriptibilă, n-auzi?... Iar între timp, măi, copii, Raicopol depăna, prin microfon, niște amintiri care adormeau populația. Celelalte garnituri de metrou, din spatele garniturii
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Buzea. La sfârșitul ședințelor literare de la UNIVERSITAS, profanii coborau scările imense, colhoznice, înmuiate în beznă, până în dreptul unei portărese răscoapte și cochete, care, muștruluindu-i că-și depășiseră cota de energie electrică pentru acea seară, se interesa dacă nici un alt idiot nu întîrziase, la coborâre, pe traseu. Nu întîrziase nimeni, o asigurau, intimidați și mândri, profanii. Coborâseră toți. - Să vă crape vouă ochii din cap? mugea neîncrezătoare și taurină vădana, despre care se zvonea că, în afară de muștruluială, se pricepea și la
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
groază ce nu poate gândi asupra ei însăși, un neant material. - Când separația de tine însuți prin reflexie își pierde din tărie și n-ai distanță de propria ta groază, o introspecție atentă te obligă la o privire frățească spre idioți. Ce mare boală este groaza! Cu fiecare zi sîntem mai singuri. Ce grea și ce ușoară trebuie să fie ultima! După ce-ai adunat cu trudă și cu hărnicie atâta izolare, sentimente de proprietar te-mpiedică să mori cu cugetul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mai bun devine independent de identitatea ta firească. Și astfel te adresezi cuiva, altuia. De aici, sentimentul că nu ești singur de câte ori ești mai singur. Dacă soarele ar refuza lumii lumina, ultima zi de strălucire ar asemui-o rânjetului unui idiot. Când ai murit lumii, ți-e dor de tine însuți și-ți consumi ce-ți mai rămâne de trăit într-o nostalgie neîmplinită. Dumnezeu este un vecin față de exilul eului nostru, care ne face să ne căutăm pe alte tărâmuri
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
lucidității - o suspendă, fără ca totuși să înlăture surprizele viitorului. Numai idioțenia - perfecțiune a ne-așteptării - se așază în afară de timp și de viață. O detașare completă de lucruri nu trebuie să ne permită mai mult de ceea ce ar fi emoțiile unui idiot. După fiece intensitate, nu redevii persoană, ci obiect. Apropierile de Absolut au urmări mai grave decât orice intoxicare. Starea consecutivă beției e domoală și plăcută față de înțepenirea ce urmează slăbiciunilor împlinite pentru Dumnezeu. Accesul ultim te face doar să simți
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pentru Dumnezeu. Accesul ultim te face doar să simți groaza de a nu mai înțelege nimic și nu reintri în materie decât după extaz. Cine ar avea curajul să definească acele clipe în care sfinții se uită-n sus spre idioți? Preocupările teologice au împiedicat cunoașterea de sine a omului. Acesta, proiectând în Dumnezeu tot ceea ce nu e el, ne putem da prea bine seama la ce descompunere sinistră ajungea, dacă își aplica interesul și curiozitatea asupra lui însuși din începuturi
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Prostia este o suferință nedureroasă a inteligenței. Ea aparține naturii și n-are astfel istorie. Nici măcar în patologie nu intră proștii, fiindcă au de partea lor eternitatea. Icoana cea mai veridică a lumii s-ar putea alcătui din "licăririle" unui idiot - dacă el ar putea învinge senzația de putrezire a sângelui și și-ar da seama uneori de fluxul infinitezimal al inteligenței sale. Vocea sângelui este o elegie neîntreruptă. A trăi sub semnul muzicii înseamnă oare altceva decât a muri cu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
perpendicular pe cer. Tot ce nu e sănătate - de la idioțenie la genialitate - este o stare de groază. Sensibilitatea pentru timp e o formă difuză a spaimei. Când nu te mai poți gândi la nimic, pricepi prea bine prezentul absolut al idioților, ca și senzațiile de vid ce apropie uneori mistica de imbecilitate, cu diferența că în nesfârșitul gol al misticilor se agită o tendință secretă de înălțare, pâlpâie stingher un avânt vertical, pe când vidul orizontal al idioților este o întindere ștearsă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
bine prezentul absolut al idioților, ca și senzațiile de vid ce apropie uneori mistica de imbecilitate, cu diferența că în nesfârșitul gol al misticilor se agită o tendință secretă de înălțare, pâlpâie stingher un avânt vertical, pe când vidul orizontal al idioților este o întindere ștearsă pe care lunecă surd teroarea. Nimic nu unduiește deșertul monoton al imbecilității și nici o culoare nu însuflețește clipa veșnică și zările ei moarte. Putința de a fi vesel printre oameni, și mai cu seamă când te
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
galbenă vălul argintiu al norilor. Capul meu era așa de pustiu ca amestecul fără-nțeles a unor colori varii, roșu, negru, verde, galben, toate amestecate pe unul și - același loc, în fine, un nesens absurd ce semăna cu gândirile unui idiot, iată ceea ce se-nvîrtea în capul meu. Impresiunea ce-o făcuse asupră-mi toate scenele precedente era acelea ale unui om nedormit de mai multe zile, cu creieri turburi de insomnie, care, îmblînd printre oameni, visează aievea și mintea lui croiește
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
s-aruncă la picioarele lui și-ncepu să-i sărute poalele rasei și-și ridică mînele plângând spre el... - Copii răutăcioși și fără de milă!... strigă franciscanul c-o voce tare și sonoră, nu vi-i rușine să chinuiți un biet idiot... un cerșitor... nu vedeți cum plânge, nu vedeți cum își ridică mînele uscat [e] de bătrânețe... o! blestemul lui D-zeu are să cadă pe voi!.... {EminescuOpVII 250} - Cucurigu! strigă bătrânul răgușit și tremurând de spaimă. Copiii speriați holbară ochii lor
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
franciscanul palid și se risipiră ca un stol de vrăbii... Franciscanul ridică pe bătrân de la pământ și-l duse spre tinda unei zidiri mari, îl culcă binișor, puindu-i drept căpătâi sânul său... puse mâna lui frumoasă pe inima bietului idiot, care se spărgea bătând de spaimă și-ngrozire și șezu lângă el până ce simți c-a adormit... îi puse o pâine albă alături cu capul și-apoi se depărtă suspinând... o lacrimă mare-i strălucea ochiul frumosului călugăr. Era vechea zidire
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de la birou În timp ce-și lua haina, pregătindu-se să plece. Când am auzit povestea de la președintele companiei, l-am Întrebat care credea că era cea mai mare greșeală pe care o făcuse. „Faptul că am pornit planul ăsta idiot de a Împărți profiturile”, a răspuns el, mai În glumă, mai În serios. „De fapt”, a continuat el, „cea mai mare greșeală a noastră a fost să trecem cu vederea că majoritatea angajaților Ă printre care și mulți dintre manageri
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
continuat și în zorii modernității, după Revoluția de la 1848, adică în 1866, în contextul Codului Civil românesc, de influență napoleoniană. Acest cod incapacita femeile din punct de vedere economic și social, le făcea universal inapte, în rând cu minorii și idioții: orice act încheiat de o femeie avea nevoie de acceptul soțului sau justiției, femeia nu putea depinde de propriile venituri, își pierdea naționalitatea dacă se mărita cu un străin, nu putea urmări un bărbat pentru pensie alimentară, nu putea să
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
acea Constituție, drepturile de proprietate și cele politice erau substanțial legate unele de altele, iar statulxe "„stat" proteja dreptul la moștenire și, în rest, lăsa proprietarii să acționeze liberi pe piață. Constituția de atunci circumscrie femeilor locul în rândul minorilor, idioților și delincvenților, adică, pe scurt, le așază în categoria „incompetenților legali”. Constituția consacră „infantilismul legal” al femeilor (Bucurxe "„Bucur,Maria", 2003, p. 2). Adică, pe scurt, pentru femei, modernizarea a însemnat o condiție legală mai proastă față de cea a bărbaților
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
de către feministele românce în pledoaria lor pentru drepturi civilexe "„drepturicivile" și pentru drepturi politicexe "„drepturi politice". Aceste argumente se circumscriu prioritar perioadei premergătoare elaborării și votării Constituției din 1923 (Constituție în care femeilor iarăși li se păstrează locul între minori, idioți și delincvenți, respectiv între cei care nu au drept la vot). Terenul argumentării pentru drepturi civilexe "„drepturicivile" și politice era pregătit de o mișcare de femei care își are începuturile în 1815 și a evoluat destul de sincron cu cele din
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
realului și Îndepărtează. Referindu-se la literatura fantastică a lui M. Eliade, Ioan Petru Culianu vorbește de trei cicluri fantastice: „ciclul indian” (sau „ciclul eroului”) Nopți la Serampore, Secretul doctorului Honigberger, Șarpele, unde există „un specialist al sacrului” (/254). Ciclul „idiotului” (La țigănci, Pe strada Mântuleasa etc.), „În care specialistul e Înlocuit de „idiot”, de cineva sărac cu duhul” (/254). Putem spune că Eliade alege voit indivizi simpli (Gavrilescu, Iancu Gore) pentru a releva În ei o realitate spirituală profundă. Ei
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
1.8. Tulburările afective Din punct de vedere patologic se poate face distincția modificările cantitative și calitative ale afectivității. O sărăcie sau o scădere a afectivității vom descoperi la anumite persoane cu tulburări de personalitate, la debili mintali mai gravi (idioți, imbecili) și la demenți. La aceștia de obicei lipsesc emoțiile estetice, sentimentele superioare etice, sunt egoiști, introvertiți, explozivi sau sugestibili. Alteori se pot observa simpatii, atașamente bizare față de anumite persoane, animale sau față de obiecte. La debilii mintali congenitali nedezvoltarea sentimentelor
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
simte impulsul de a fugi datorită unei tensiuni psihice ce nu o poate depăși. * Fuga epileptică cu îngustarea stării de conștiință în momentul în care începe fuga, copilul redevine conștient după câteva ore sau chiar zile (apare la copiii epileptici, idioți, psihopați impulsivi, isterici). Copilul rămâne cu amnezie ulterioară. 7) Vagabondajul Ambele forme de fugă pot continua cu vagabondaj. Copilul are conștiința acestei conduite. Copilul se lipsește de locuință, săvârșește unele acte antisociale. La școlarul mic vagabondajul poate fi reacția la
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]