1,501 matches
-
Europa liberă, poate cel mai influent mijloc de informare și totodată de critică a regimului comunist din țară. Dintre cei urmăriți, un loc aparte îl ocupă angajații și colaboratorii postului de radio Europa liberă, dintre care amintesc Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Noel Bernard, Preda Bunescu, Emil Georgescu, Vlad Georgescu, Emil Cristea sau personalități ale vieții culturale, Emil Cioran, Eugen Ionescu, Leonid Mămăligă, Dumitru }epeneag sau membri ai partidelor politice istorice plecați în exil, Radu Câmpeanu, Mihail Fărcășanu, Emil Ghilezan." Cine vrea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7007_a_8332]
-
Academicianului A. Toma" a fost dat uitării odată cu poetul. l În Via}a româneasc|, număr dublu, aprilie-mai, dl Iulian Boldea are inspirata idee de a grupa trei articole despre cărți ale unor importanți autori români din diasporă (Monica Lovinescu, Virgil Ierunca și I. Negoițescu). Scandal cu tulnic la prefectură Cu cîteva luni în urmă presa din întreaga lume vuia anunțînd arestarea unei bande de români care pusese la cale răpirea Victoriei Beckham. De fapt era vorba de patru români și un
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13832_a_15157]
-
care își desfășura activitatea didactică. Un caz ce frizează de-a dreptul lașitatea a fost cel al unui "coleg" mult mai tînăr, "de mare prestigiu", pe care Europa liberă l-a idealizat, trecîndu-l în rîndul acelor "opozanți" despre care Virgil Ierunca recunoaște că, "abia după decembrie ne-am putut da seama cît ne-au mîhnit și înainte". Aceștia doreau ca, fără a-și primejdui situația confortabilă din țară, ce impunea, evident, și bune raporturi cu autoritățile, "a se pune bine" și
Mărturiile Doinei Cornea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7177_a_8502]
-
cu franjuri) în/ sicriu, OCHIUL/ CRITIC... ochiul critic, ehe...” (pp. 7-8). Nu-i vorbă, poemul este, într-o anumită măsură (și numai într-o anumită măsură), unul inaugural. Publicat într-o revistă din țară, el a fost citit de Virgil Ierunca la Radio Europa Liberă (1981), ceea ce a atras atenția asupra lui Stoiciu, căruia i s-a deschis, neîntârziat, dosar de urmărire informativă. De pildă, la 13 decembrie 1982, putem citi în Cartea Albă a Securității (1996), acesta era deja demult
Pa vu ga di by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4365_a_5690]
-
sentință decît în imaginația bolnavă a lui N.C. Munteanu; I. Negoițescu nu a fost arestat și șantajat decît în închipuirea Ralucăi Petrulian; Vasile Paraschiv nu a fost de cîteva ori la un pas de moarte decît în închipuirea lui Virgil Ierunca; calvarul lui Gh. Calciu-Dumitreasa nu a avut loc decît în închipuirea lui Mircea Carp; Doina Cornea n-a fost supusă unor umilințe nesfîrșite decît în închipuirea Ioanei Măgură-Bernard; Dan Petrescu, Nicu Stăncescu, Mariana Celac, Vasile Gógea și atîția alții nu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16265_a_17590]
-
Blaga - Școala ardeleană, în nr. 726 din 27 noiembrie 1943, p.6-7, unde apare și poezia Țara, Mircea Eliade - Camoës și Eminescu (nr. 697, 9 mai 1943, p.8-10), Șerban Cioculescu, Emanoil Bucuța, Cicerone Theodorescu, Lucia Demetrius, Radu Tudoran, Virgil Ierunca, Eusebiu Camilar, Magda Isanos, Radu Boureanu, Geo Dumitrescu - articol despre Panait Istrati, Marin Preda - cu proza Colina („Vremea” din 7 martie 1943), Ion Caraion, Miron Radu Paraschivescu ș.a. G.Călinescu acceptă invitația redacției „Vremea” în septembrie 1943, astfel că în
George Ivașcu, cronicar de război, la ziarul „Vremea“ (1941-1944) (continuare din numărul anterior al revistei) by Pavel Țugui () [Corola-journal/Journalistic/3671_a_4996]
-
chiar șapirografiate). Eu văd în asemenea risipire a vocației de scriitor un dor nespus pentru limba română, care se putea audia în orice depărtare de pe globul pământesc, dacă nu era posibil în țara lui de origine (vezi jurnalul lui Virgil Ierunca). Are dreptate Gheorghe Glodeanu când afirmă că în dorința expresă de autenticitate a scriitorului, jurnalul a însoțit „practic, întreaga existență a lui Mircea Eliade”. Ori disecția operată de atâția alții, de-a lungul vremii, (după 1986) între cei mai aproape de
Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]
-
existențial (1997), Coordonate ale imaginarului în opera lui Mircea Eliade (2001), Noaptea de Sânziene, de Mircea Eliade (2002), avându-l mereu ca reper citabil în celelalte scrieri când s-a adus vorba de...romanul interbelic), Eugen Ionescu, Vintilă Horia, Virgil Ierunca, Matei Călinescu, Monica Lovinescu, Paul Miron, Bujor Nedelcovici, Sanda Stolojan. 5. Jurnalele perioadei postdecembriste identifică scrieri de profil, semnate: Andrei Pleșu, Mircea Cărtărescu, Gheorghe Crăciun, Florin Manolescu. De fapt, Gh. Glodeanu a alcătuit un Jurnal de cărți, minuțios citite (cum
Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]
-
Ne-a atras însă atenția un studiu al tînărului profesor Alin Mureșan asupra "infernului Pitești"; despre reeducarea prin tortură întreprinsă acolo, unde victima devenea la rîndul ei torționar, există deja o întreagă bibliografie, în care se detașează lucrările lui Virgil Ierunca, Costin Merișca, Doina Jelea etc. Ceea ce studiul de față aduce în plus este demonstrarea convingătoare a faptului că, încă de cînd a avut loc barbaria, în anii 1948-1952, autoritățile comuniste au fost preocupate constant să șteargă toate urmele celor întîmplate
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9908_a_11233]
-
fie rezervată acestei poete în care crede. Despre Orbitor-aripa stângă susține că e "aproape o capodoperă", pentru ca mai târziu, fără complexe, să facă pulbere critica lui Cărtărescu din Postmodernismul românesc. Cu aceeași dezinvoltură și lipsă de inhibiții scrie despre Virgil Ierunca, Gh. Grigurcu, Paul Goma, față de operele cărora nu are nici o apetență. Curajos și liber scrie și despre "avocatul literaturii române", Nicolae Manolescu. Mai puțin curajos însă pare să fie când este vorba despre Eugen Simion, de pildă, care face parte
Mizantropul bine temperat by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/14467_a_15792]
-
Libuse Valentova Libuse Valentová: Stimate domnule Ierunca, o primă întrebare din partea mea ar fi următoarea: credeți că mai este necesară distincția dintre literatura oficială și cea de exil și de sertar? M-ar interesa dacă se poate compara situația literaturii române cu ceea ce se întâmplă în literatura
Virgil Ierunca: "... chiar când România se afla într-un regim totalitar, adevărata literatură se scria în țară" by Libuse Valentova () [Corola-journal/Journalistic/10202_a_11527]
-
trei curente ale literaturii - literatura oficială, cea de samizdat și cea a exilului. Numeroși critici și scriitori au declarat că de acum încolo există numai literatura cehă. Cum vi se pare, din punctul acesta de vedere, situația literelor românești? Virgil Ierunca: După cum nici o țară din Est nu se poate compara cu Cehoslovacia pe plan politic, nici literatura din Est, recte din România, nu se poate compara cu aceste împărțiri pe care le-ați găsit în literatura cehă. În România, lucrurile stau
Virgil Ierunca: "... chiar când România se afla într-un regim totalitar, adevărata literatură se scria în țară" by Libuse Valentova () [Corola-journal/Journalistic/10202_a_11527]
-
față de confruntările ideologice din societate și să se lase manipulată în scopuri vindicativ-partizane”. Așa privește Dumitru Popescu efortul de confruntare onestă a trecutului traumatic, un efort în care s-au implicat autori (membri experți ai Comisiei) precum Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Alexandru Zub, Radu Filipescu, Nicolae Manolescu, Constantin Ticu Dumitrescu, Romulus Rusan, Levente Salat, Marius Oprea, Dorin Dobrincu, Mihnea Berindei, Eugen Negrici, Sorin Alexandrescu, Dragoș Petrescu, Cristian Vasile, Constantin Iordachi, Smaranda Vultur, Ruxandra Cesereanu, Stelian Tănase, Sorin Ilieșiu, Andrei Pippidi, Cristina
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]
-
imposibil să verific în ce măsură în noua ediție autorul a făcut modificări și la nivelul judecăților de valoare. Oarecum surprinzător, nici în noua ediție, care nu mai avea a se teme de cenzura comunistă, nu figurează numele Monicăi Lovinescu, iar Virgil Ierunca apare vag, sub inițiala V, într-o discuție cu Marin Preda. Faptul este oarecum surprinzător dată fiind poziția ocupată de cei doi în cadrul comunității românești din Franța. Mai ales că, din jurnalele Monicăi Lovinescu se știe, relațiile lor cu Eugen
Sous le ciel de Paris by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10269_a_11594]
-
religioasă a lui Corneliu Zelea Codreanu). Realmente citind rememorările lui Paul Barbăneagră cititorul are sentimentul că înțelege mai bine personalitatea savantului, cu tot ce a avut ea sublim (generozitatea lui Eliade, despre care scrie la un moment dat și Virgil Ierunca, ține deja de domeniul legendei), dar și șovăielnic. Una peste alta, Paul Barbăneagră îi face istoricului religiilor un portret luminos, admirativ, care corectează multe dintre locurile comune care continuă să circule pe seama sa. Astfel, în pofida a ceea ce se spune despre
Dilemele omului (post)modern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8167_a_9492]
-
Scriitorilor. Osanalele n-au contenit - nimeni n-are cutezanța să nu-l laude, căci el este, de multă vreme, un dictator din umbră al literaturii române - totuși, ici colo, s-au putut înregistra cîteva înțepături destul de timide. Recent însă Virgil Ierunca, într-un comentariu la ŤEuropa liberăť, i-a scos pe nas toate premiile și decorațiile. Steaua lui Moni începe a se clătina pe firmament". Pour la bonne bouche, e reprodusă o poezie a lui Virgil Teodorescu din Almanahul literar ^82
Condei acid - II by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11212_a_12537]
-
Autoarea acestor rînduri nu-și poate lua răspunderea de a da un nume tuturor acelor încercări cărora Corespondența secretă a exilului le e dovada, îl invită însă pe cititor la o călătorie alternativă: prin Trecut-au anii... a lui Virgil Ierunca. Generalul Nicolae Rădescu în corespondența secretă a exilului, vol. I (martie 1947 - mai 1949), ediție îngrijită de Nicolae Florescu, Jurnalul literar, București, 2000, 242 pag., f.p. Lecția lui Eminescu "(...) Va trebui să înlăturăm pe români de la funcționarism, și atunci va
Povești din spatele Cortinei de Fier by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15743_a_17068]
-
partea „oficială" a stăpînirii comuniste din proprie inițiativă, ci din constrîngere, după ce fusese dat afară din Universitate și i se ceruseră „concesii" - Vianu ȘTIA că locul lui nu era alături de Putere. 15. O știau și alții: cei din exil. Virgil Ierunca afirmase odată că, în România comunistă, unii intelectuali „urcau în Academie", în timp ce alți colegi ai lor „coborau în închisori". Iată că, în anii '60, pe cînd Tudor Vianu se găsea la Paris, în comisia românească a UNESCO, același Virgil Ierunca
Vianu și Vianu (II) by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/6047_a_7372]
-
Ierunca afirmase odată că, în România comunistă, unii intelectuali „urcau în Academie", în timp ce alți colegi ai lor „coborau în închisori". Iată că, în anii '60, pe cînd Tudor Vianu se găsea la Paris, în comisia românească a UNESCO, același Virgil Ierunca scrie un vituperant articol contra lui („Schimbarea la față" a lui Tudor Vianu). Pe care îl publică în volumul Românește (1964; publicat de Ed. Humanitas, 1991, p. 115-121). Celebrul intelectual anticomunist din Paris pornea de fapt de la o „broșură" publicată
Vianu și Vianu (II) by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/6047_a_7372]
-
realismului socialist" - notează Monica Lovinescu în Jurnal. 19831984 (Ed. Humanitas, p. 249). Mai tîrziu, după apariția ediției Humanitas a volumului Românește Vlad Alexandrescu (în 1996, la Paris) și, separat, Andrei Pippidi (în revista „22") „pornesc contraatacul" împotriva lui V[ irgil Ierunca], voind „să introducem nuanțe în «drama» lui Vianu" (Monica Lovinescu, Jurnal. 1994-1995, Humanitas, 2004, p. 112-113). S-a aliniat - după cîte știm - printre „acuzatori" și Bujor Nedelcovici. Dar de ce îi consideră autoarea ca „interpușii" lui Ion Vianu pe cei care
Vianu și Vianu (II) by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/6047_a_7372]
-
Tudor Vianu, ei știau mai mult despre tribulațiile lui Tudor Vianu, despre (într-adevăr) drama opțiunilor sale finale - și, repet, fatale -, în orice caz, mult mai multe fapte decît ceea ce se putea afla la Paris în timpul în care scria Virgil Ierunca 2. 16. Dar Ion Vianu mai prezintă un caz: Edgar Papu. Pentru că volumul său de memorii este un „roman al educației" sale, pentru că „domnul Papu" a fost unul dintre îndrumătorii - mentori chiar - ai formației sale intelectuale, de bună seamă și
Vianu și Vianu (II) by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/6047_a_7372]
-
Acterian, memoriile lui Mihai Beniuc (Sub patru dictaturi), Caietul albastru de Nicolae Balotă, Un român la Paris de Dumitru Țepeneag, Zidul martor de Florența Albu, Timpul ce ni s-a dat de Annie Bentoiu, memoriile Monicăi Lovinescu, memoriile lui Virgil Ierunca, memoriile Sandei Stolojan, Jurnalul lui Victor Felea, Jurnalul lui Mircea Zaciu. Și mai sunt. Aproape toate aceste cărți au stârnit mari valuri de interes. Li se alătură acum Cronica unei vieți de Ion Ianoși (Polirom, 2012), cu supratitlul , din capul
O viață și o epocă (I) by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4207_a_5532]
-
limpede când conjugăm această încheiere cu o pagină din La apa Vavilonului unde se face trimitere la un vers din Prologul copacilor, scris în 1952: "Exilul, cu ireversibilitatea lui, ne păta trecerea iar timpul, ca într-un poem de Virgil Ierunca, punea Ťniciodată pe lucruriť." Cărui gen, mă întrebam, îi aparțin aceste proze și autoarea lor? Textele reunite sub titlul Cuvântul din cuvinte sunt niște parabole cu caracter predominant dramatic; specia din care fac parte nu pare a fi romanul, nici
O carte nedreptățită by Astrid CAMBOSE () [Corola-journal/Journalistic/7227_a_8552]
-
și de public și la cititori importanți, n-aș fi scris-o pe-a doua. Ori aș fi scris altceva. După Cazul Nichita Dumitru și după ce i-am cunoscut pe Ion Ioanid, pe Monica Lovinescu, pe Gabriel Liiceanu, pe Virgil Ierunca, n-am mai putut să mă-ndrept oriunde. Am simțit atunci o mare rușine și am pierdut mult din stima de sine și e un fel de a o recupera. Cred că trebuie avută în vedere și această ipoteză. Dar
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
de ce se va întâmpla cu ei în viitorul imediat, de ce va fi și cum. Nu pot să uit, în legătură cu reacția la acel discurs sincer și de autoînvinuire morală, rămas fără ecou, contrarierea și dezolarea Monicăi Lovinescu și a lui Virgil Ierunca, prezenți pentru prima dată la o astfel de întrunire a confraților din țară, martori uluiți, cei doi, ai dezinteresării scriitorimii de un trecut al tuturor care fusese cum știm că a fost. Revenind la cartea Gabrielei Gheorghișor să mai spun
O carte despre M. H. S. by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5224_a_6549]