13,885 matches
-
ușa, "tribunul" nu putea spune, francamente, că românii nu trebuie să călătorească în străinătate. Deși în perfectă concordață cu doctrina partidului, o astfel de declarație ar fi însemnat să le ia românilor o iluzie. Tocmai el, specialist în oferirea de iluzii grandioase! A spus doar că în străinătate vor continua să meargă tot cei care au mai fost. Se subînțelegea - miniștrii, parlamentarii și alți dușmani ai patriei, între care, desigur, intelectualii. Vadim se înșală. în noile condiții, vor pleca mult mai
Îmbrățișarea de halterofil a Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15654_a_16979]
-
mă dezamăgi..."), autorul afirmă răspicat că demersul dumneavoastră ar invita la un fatalism extrem, dacă nu la sinuciderea în masă a românilor. Nu cu multă vreme în urmă, aceeași revistă ș2ț scrisese un comentariu extrem de laudativ asupra cărții dumneavoastră, "Europa iluziilor" ș3ț. Ce să înțelegem din asta? T.J.: Hmmm. N-ar trebui să fiu surprins, pentru că mi s-a mai întâmplat să "dezamăgesc oamenii" prezentând o perspectivă lipsită de iluzii asupra unor realități neplăcute. Mă șochează că unii dintre cititorii mei
Tony Judt în dialog cu Dumitru Radu Popa: Pe muchia Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15629_a_16954]
-
revistă ș2ț scrisese un comentariu extrem de laudativ asupra cărții dumneavoastră, "Europa iluziilor" ș3ț. Ce să înțelegem din asta? T.J.: Hmmm. N-ar trebui să fiu surprins, pentru că mi s-a mai întâmplat să "dezamăgesc oamenii" prezentând o perspectivă lipsită de iluzii asupra unor realități neplăcute. Mă șochează că unii dintre cititorii mei sunt încântați să mă vadă exprimându-mi scepticismul privind viitorul unei Europe Unite, însă numai atâta timp cât această perspectivă neplăcută îi afectează pe alții. Lucrul bizar e că eu n-
Tony Judt în dialog cu Dumitru Radu Popa: Pe muchia Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15629_a_16954]
-
unii dintre cititorii mei sunt încântați să mă vadă exprimându-mi scepticismul privind viitorul unei Europe Unite, însă numai atâta timp cât această perspectivă neplăcută îi afectează pe alții. Lucrul bizar e că eu n-am sugerat că România ar trăi în iluzie - dimpotrivă, cred că majoritatea lucrurilor scrise de mine au fost spuse, adeseori chiar cu mai multă virulență, de către comentatorii români înșiși. N-am făcut decât să susțin că țara trebuie să devină parte a comunității europene a națiunilor, pentru că văd
Tony Judt în dialog cu Dumitru Radu Popa: Pe muchia Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15629_a_16954]
-
ținută mai aproape de sine decât de obiect. Ziarul și ecranul îl protejează de aerul poluat al informației, îl împachetează într-un scutec claustrofob de hârtie și sticlă, asigurându-l că e intangibil și curat (nevroză), dar conectat în același timp (iluzia autenticității) la miile de evenimente - toate accidentale. Informația mai suferă și o altă distorsiune - nici aceasta privind acuratețea, ci, mult mai grav, funcția ei: în loc să înlesnească un contact - și un contract - eficient cu realitatea, ea țese, împreună cu altele asemenea, un
Scoase din uz by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15646_a_16971]
-
unul din vasele bombardate, se apropie solemn de turci, să-i felicite pentru gestul lor cavaleresc, nemaitrăgând în ei cu tunurile. La care otomanii îi răspund sec că li se terminaseră munițiile. * * * Un revoluționar dezamăgit. Revoluția arde repede, pe urmă iluzia dreptății și libertății dispare și ne întoarcem la canaierie, lichelism, la jovialitatea josnică a existenței, la cinism și nu mai rămâne altceva decât o coloană de fum; ceva în genul unei țigări ce arde într-o scrumieră uitată, de la un
Crochiuri by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15680_a_17005]
-
Eu sunt alături...“ Acum? Vă respect prea mult, pentru a nu vă spune altceva. Mă rezum doar la faptul că Iorgu Bleahu știa ce știa, atunci când amenința. Îmi spunea că sunt un biet naiv, cu capul În nori, hrănit cu iluzii, bântuit de himere. Poate Îi dau dreptate, dar de ce atâta grabă să ridice dosarul? Bătând În retragere, Horia Diaconu a dat din umeri și a pronunțat discret: - Doar am discutat. - Bine, mă voi conforma. Rețineți Însă, eu aștept soluția. Mai
A fost o lume. In: Editura Destine Literare by Ion Floricel-Țeicani () [Corola-journal/Journalistic/81_a_355]
-
melosului românesc în ritmuri și armonii saturate de swing, anticipând - cu mai bine de trei decenii - actualul caracter periplanetar al jazzului. Astăzi, Johnny Răducanu e una dintre puținele verigi vii dintre o epocă a jazzului-ca-metaforă-a-libertății și timpul nostru frustrat de iluzii. Recentul concert aniversar de la Sala Radio din București l-a readus în postura de catalizator a ceea ce avem mai valoros în domeniu. De ziua lui Johnny, parcă suflarea jazzistică a țării și-ar fi revenit la viață. Să fie de
Aniversare Johnny Răducanu () [Corola-journal/Journalistic/15664_a_16989]
-
o filmare. Îndîrjirea eroului principal de a rămîne în patrie își are hazul său tragi-comic, înrudindu-l pe acest tînăr șofer cu protagonistul român Alexandru Papadopol ce a intrat în palmaresul festivalului cu premiul pentru interpretare. Gustul amar al unor iluzii înșelate se pare că l-a determinat pe maestrul Lucian Pintilie să scrie scenariul pentru După-amiaza unui torționar prezentat în premieră la Veneția și care la Salonic a pus punct Panoramei balcanice, fiind urmărit cu mare interes. Păienjenișul de aluzii
Salonic 2001: satisfacții și frustrări by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15700_a_17025]
-
André Glucksman, care mergînd pe urmele lui Camus, au părăsit aerul rarefiat al cabinetelor de lucru pentru a se arunca în vîltoarea luptelor contemporane între cele două concepții, vor reuși să provoace o schimbare, sau vor obosi și ei, pierzîndu-și iluziile, asemenea lui Baltazar Bustos, eroul donquijotesc al unuia din romanele lui Carlos Fuentes, care, după ce a visat să încarneze revoluția în conduita sa personală, sfîrșește prin a căuta o altfel de fericire?
Cele două morale și politica by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15707_a_17032]
-
din cîte știm, decît un singur articol: cel al lui Nicolae Manolescu, din România literară), E. Lovinescu e o autoritate incontestabilă, un critic care, împlinindu-și ,,toate profețiile" estetice, beneficiază de toate sufragiile urmașilor săi. Dar nu e decît o iluzie. Privind lucrurile mai de aproape, ne dăm seama că, azi, moștenirea lovinesciană apare frecvent primedjuită, că apele principiilor sale se tulbură din nou, într-un chip cu atît mai insidios, cu cît sînt păstrate aparențele recunoașterii, formele protocolului admirației, gata
Un impas al lovinescianismului? (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15726_a_17051]
-
pe de altă parte, un ,,lot experimental" de trei destine aflate în derută existențială și apte astfel de a intra în jocul tentațiilor diavolești. ,,Gol pe dinăuntru, nemaisuportând realitatea imediată, istoria, părăsit de toți", consilierul Matei Pavel este ispitit cu iluzia sumei de un milion de mărci. Vladimir Dumnea, cel care va găsi primul soluția de ieșire din criză prin retragerea la mănăstirea din Maglavit, își află, înainte de asta, cursul vieții radical și inexplicabil modificat, de la minus la plus, prin protecție
Un satan postmodern by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/15749_a_17074]
-
Aventurile" prin care a trecut d-na Douglas-Home în Polonia, Cehoslovacia, Ungaria și România, de multe ori punîndu-și în pericol viața, libertatea sau și una, și alta, sînt aproape de necrezut pentru cei cărora 12 ani de postcomunism le-au dat iluzia normalității; pe de altă parte, faptul că A fost odată, în alte vremuri a fost scrisă și publicată la multă vreme după revoluțiile din 1989, după ce în 1997 autoarea avusese ocazia să-și citească propriul dosar de Securitate (din România
Povești din spatele Cortinei de Fier by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15743_a_17068]
-
Mulți dintre autorii acestor planuri făceau parte din generația care-și propusese în anii '30 să realizeze ingineria socială și nu fuseseră atinși încă de cinism și disperare. Există în literatura memorialistică chiar prea multe relatări ale urmărilor românismului aplicat. Iluziile care-au însoțit prima fază a comunismului național i-au acompaniat se pare și pe cei plecați în exil după instalarea dictaturii proletariatului la București. A fi în răspăr cu realitatea se numește cîteodată idealism, altădată inadecvare. Autoarea acestor rînduri
Povești din spatele Cortinei de Fier by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15743_a_17068]
-
concurenți). Astăzi, la 23 de ani este între "Pianiștii anului 2001", alături de Radu Lupu, Maurizio Pollini, Marta Angerich etc. Cel mai extraordinar efect al cântului ei matur este o originalitate suverană. De la prima secvență, în care intră abrupt, a inițiat iluzia improvizației imaginative-schubertiană în neastâmpăr; și-o murmură ca pentru ea însăși, o menține cu elan câtă vreme îi durează ardoarea în măsuri scrise pentru a trece, cu ușurința celui căruia sunetele i se nasc din memorie sau invenție proaspătă, la
Jocul cu mărgelele de sunet by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/15773_a_17098]
-
Dorința însă de a-i cunoaște elemente, de a te lăsa sedus de forța poveștii, a credinței, pînă la capăt, în ceea ce este permis, de a pricepe violența și senzualitatea care mustesc pe dedesubtul existenței, știința supunerii și a dăruirii, iluzia că poți fii un minut ca ei îți îngăduie să faci niște cărări spre o altfel de cultură și civilizație, spre o altă filosofie față de minte, de trup, de viață și de moarte. Și de aceea mi se pare o
Răsărit de soare deasupra pădurii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15771_a_17096]
-
plin exploatată cam în tot ce am citit despre acest autor. Lucrurile mi se par a sta mult mai simplu. Bujor Nedelcovici folosește într-adevăr o structură romanescă faimoasă mai ales în proza de expresie germană, o structură care oferă iluzia complexității, seriozității, grandiosului chiar. Fresca romanului realist de secol nouăsprezece e revitalizată printr-o problematizare nesfîrșită de tip dostoievskian, un hibrid interesant, care trebuie salutat cel puțin pentru efortul pe care îi presupune. în mare, formula îi și reușește scriitorului
Bujor Nedelcovici, reeditat by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15782_a_17107]
-
ceilalți - opozanți, mai ales că are și exemplul înaintașilor săi talibani: ca mare iubitor de fotbal, ei ar urma să fie așezați pe punctul de 11 metri și împușcați din tribune! Lumea trăiește clipe cumplite, iar văcăroii se narcotizează cu iluzia că i-au tras lui Vadim, la scara avionului, o inubliabilă palmă morală. Nu i-au tras nimic. I-au oferit doar prilejul să spună că eventualele acte de justiție viitoare sunt înscenări politică, răzbunări ale adversarilor. Dar tocmai aici
Fii și alifii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15794_a_17119]
-
cuvîntului, adică al unei lumi relativ închise, dar cu o mare influență publică, și în sensul larg al cuvîntului, în speță exponent al unui spirit confortabil, corect și previzibil, care nu pune nici o problemă incomodă și rezolvă totul cu acea iluzie a siguranței și a stabilității care, de multe ori, poate trece drept garanție și pe termen lung. 1 Un viitor artist, "Lupta", anul I, nr. 17, Craiova / 6 nov. 1900. A se vedea și Paul Rezeanu, Eustațiu Stoenescu, Editura ARC
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16163_a_17488]
-
Brace. Ca orice îndrăgostit, Kazin simte înțepăturile geloziei ori de cîte ori Heinrich Bluecher, soțul lui Arendt, își face simțită prezența. Și cu gelozia vin și răutățile: pentru Kazin, Bluecher nu e nimic altceva decît o submediocritate locvace, nutrită la iluzia că observațiile sale modeste i-ar fi într-adevăr de folos genialei sale soții. Iar cînd Hannah Arendt chiar îi recunoaște public ajutorul, Kazin pufnește disprețuitor, convins că asistă la un simplu gest de tandrețe maritală. El însuși nu pare
Jurnalul unei singurătăți by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16150_a_17475]
-
Mircea Mihăieș Vizita lui Günther Verheugen în România ne-a mai lecuit de-o iluzie. Firește, dacă suntem normali și dacă judecăm lucrurile logic. Altminteri, putem să batem câmpii în stilul "retragerea lui Hagi" și să ne spunem că orice înfrângere nu e decât partea nevăzută a unei victorii! Deși s-a prefăcut indignat că
Integrarea cu silicoane by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16169_a_17494]
-
finanțe, hingheri la ministerele economice, hingheri la protecție socială. Ba chiar și hingheri ai "libertății de circulație", ai "democrației", ai "drepturilor omului" etc. Adică oameni ce și-au clădit cariere înfloritoare pe baza simplei și cinicei negustorii de vorbe și iluzii. Oameni în stare să provoace criză de nisip în Sahara și de apă sărată în Pacific vântură pe sub nasurile unei populații incapabile să facă distincția între interesul vital și demagogice viziuni de Taj Mahal. Tembelii din presa naționalistă se revoltă
Cu eutanasia spre Europa by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16185_a_17510]
-
dau de urmele Sarei, care nici vorbă că n-avea un bar al ei, cum îl vestise pe tatăl ei, ci era un fel de prostituată a iubitului ei, Titel, care îi era, de fapt, pește. Dar ea tot hrănea iluzia că odată, nu prea tîrziu, va deveni patroană de bar. Pînă a o lega fedeleș pe fiica sa Sara pentru a o duce acasă, Musa a făcut rost de o lucrare ispititoare de a zugrăvi hotelul unui evreu ursuz. Adrian
Un vagabond cu mare har by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16176_a_17501]
-
să lucreze (Musa la zugrăvit, Adrian la stucaturi), firește, tot fără angajament reciproc. Desigur, muncesc din greu, iar Klein îi escrochează. Dar Adrian visează a coborî pe malul mării, de unde să privească Mediterana, muncind puțin, cît îi trebuie să supraviețuiască. Iluzii. Visări treze ale unui vagabond incurabil. Ancorează într-un sat libanez locuit de mici rentieri arabi. Le zugrăvesc, unora dintre aceștia, casele, totul sub supravegherea hapsînă a lui Klein, urît de moarte de Musa. Finalmente, se ceartă, evident pentru a
Un vagabond cu mare har by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16176_a_17501]
-
alungat. Din micile lucrări căpătate, abia puteau mînca sărăcăcios o dată pe zi, și să-și cumpere o narghilea, pe care o fumau "cumplit de fericiți și disperați". Ajung să cerșească la un emir generos. Klein o ademenește pe Sara cu iluzia ei după un bar dar, de fapt, pentru a o prostitua cu speranță, Musa se decide să se reîntoarcă în țară, desigur fără un ban în buzunar, iar Adrian visează să colinde spre alte tărîmuri luminoase. Narațiunea nu se încheie
Un vagabond cu mare har by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16176_a_17501]