2,423 matches
-
Pop, „Strigi”, ST, 1969, 11; Ion Mușlea, „Efigii în abanos”, ST, 1979, 3; Dan Grigorescu, „Efigii în abanos”, CNT, 1979, 15; Radu Mareș, Veghea și riscul, TR, 1979, 17; Eugen Dorcescu, „Lapidare”, O, 1982, 7; Romul Munteanu, Manierismele creatoare și iluzorii, LCF, 1982, 13; Liviu Antonesei, În jurul lui Ion Barbu, CL, 1982, 6; Popa, Ist. lit., II, 497-498. G. O.
SEDRAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289603_a_290932]
-
se dovedește a fi în cele din urmă Moartea. A treia piesă din volum, Leordenii, în care Ion Vartic vede o reverie freudiană pornind de la Orestia lui Eschil, schimbă decorul, plasând acțiunea pe teren românesc, în Moldova, pe la 1700: localizare iluzorie, intenția lui S. fiind montarea dramatică a cazuisticii unei „vini tragice”. În prim-plan evoluează neamul Leordenilor, organizat psihologic după legi maniheiste, iar miza protagonistului, mezinul familiei, pare să fie decapitarea simbolică a genealogiei tarate prin orchestrarea colectivă a propriei
SEVER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289652_a_290981]
-
de o stare de bine relativ, în cadrul stării sale patologice evolutive. Prelungirea artificială a vieții are o cu totul altă semnificație atunci când nu se mai bazează pe mijloacele eficiente de tratament, ci este condusă de eforturile artificiale ale unui tratament iluzoriu sau paleativ. Acestea sunt cazurile lui Franco, Tito, Bumediene etc. În această situație, când bolnavul își pierde cunoștința și demnitatea fără speranța de a le mai redobândi, când suferința este prelungită fără sens, moraliștii și teologii vorbesc despre „moartea persoanei
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
de factori interni, iar cele din a doua grupă de factori externi. Psihologul Bruner, ținând seama că influența jocului asupra dezvoltării senzoriale, motrice, intelectuale, a afectului și caracterului în jocurile colective, clasifică jocurile în cinci categorii : 1. funcționale (senzorio-motrice); 2. iluzorii (de ficțiune); 3. receptorii; 4. de construcție; 5. colective. O împărțire care răspunde, în parte, la problemele metodologice ale clasificării este a psihologului elvețian J.Piaget. El pune la baza clasificării jocurilor generice care fac ca jocul să evolueze: exercițiul
“Metodologia organizării și desfășurării jocului didactic în lecția de matematică la ciclul primar”. In: Metodologia organizării și desfășurării jocului didactic în lecția de matematică la ciclul primar by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Science/369_a_637]
-
că nu e prea greu de inventat”. „Nevoia” de Vladia a personajului principal, Vicol Antim, se cristalizează în obsesie, o necesitate ludică de a (re)inventa un loc deja cunoscut. Vladia apare în trei imagini - vila misterelor Katerina, un „transport” iluzoriu și Vanessa Ligata, fluturele care semnalează fericirea. Autorul face de pe acum distincția între cei „proști” (neinițiații), care nu înțeleg sau nu sunt pregătiți pentru taine, și „ceilalți”, puțini, „aleșii”, iar prozele sunt doar intrări și ieșiri dintr-un spațiu profan
URICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290379_a_291708]
-
de o „pândă” vizând „apariția salvatoare a lucrurilor” (Ion Pop). Poate că poetul va fi avut tot timpul sentimentul că adăpostea moartea („vidul”) în propriu-i trup și tocmai de aceea a căutat cu atâta patimă o salvare provizorie (și iluzorie) în frumusețea evanescentă a „lucrurilor”. În poemele sale euforice nu doar „plantele și animalele”, ci și existențele inanimate, străzile, clădirile, obiectele apar ca tot atâtea miracole, văzute cu ochii cuiva care parcă atunci le descoperă sau le contemplă pentru ultima
VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
superioritatea trufașă -, poetul își transpune mândria ascendenței în spirit vituperant, în versuri pătrunse, de astă dată, de ecouri argheziene: „În exaltări pătrunde-te, coboară / Foc cardinal pe spiritul lor tont!”. Deținerea teribilului secret al inconsistenței istoriei umane și al caracterului iluzoriu al credințelor religioase atrage după sine conștiința responsabilității elitiste a protejării acestuia - prin alegorizare, metaforizare și mai ales încifrare - de pericolul contaminării și maculării: „Mă arde tăcutul însemn de sfârșit / Dictează nebună puterea o limbă, / Te vreau Demostene din nou
STOENESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289939_a_291268]
-
conflictele sociale. Nici acestea nu sunt toate „vizibile” pentru colectivitate - de exemplu, anumite procese de poluare. Problemele-cauză sunt mai puțin evidente pentru conștiința comună, ele implicând procese cognitive de analiză cauzală. Din acest motiv, colectivitatea își poate imagina probleme sociale iluzorii, false: lipsa ploii este evidentă pentru populație; pedeapsa divină pentru degradarea moravurilor poate fi considerată de comunitate drept cauză a problemei. Din acest motiv, definirea problemelor-cauză face parte din ideologia colectivității, așa cum o definea Engels: „imaginarea unor cauze false” din cauza
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
și a „obișnuinței” în raport cu acesta („ritualizare biologică”). Dacă consumul de droguri poate domina angoasa și problemele create de aceasta, toxicomanul va deveni sclavul „ritualurilor”, al nevoii, al traficanților. El se va izola într-o lume artificială în care, în mod iluzoriu, își va găsi o relativă liniște și libertate, sau mai exact o „eliberare” prin consumul de droguri. Așa cum spuneam mai sus, primele întâlniri cu drogul sunt provocate de curiozitate, imitație sau sugestie. Orice început are semnificația simbolică a unui act
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
lor, cele trei creații curriculare descrise mai sus. Esența viziunii foucaultiene este ideea că orice realizare științifică sau culturală are, în mod fatal, și o semnificație politică. De aceea, asumarea neutralității politice de către Tyler, Schwab și Bloom este nu numai iluzorie, ci și ipocrită. Viziunea lui Derrida are în centru ideea de construire a textului - ceea ce înseamnă că orice structură, coerență, raționalitate sau semnificații sunt „construcții” mai mult sau mai puțin retorice care evocă întotdeauna ficțiuni. Or, creațiile curriculare ale lui
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Această complexitate a contribuit decisiv la transformarea curriculumului tradițional într-o „soluție perdantă, mereu admonestată și blamată, plină de contradicții, fără un centru de sprijin și cu temelii șubrede”162. Chiar și stabilitatea disciplinelor de studiu este doar aparentă și iluzorie. Cherryholmes (1988) susține că marea lor majoritate, inclusiv cele științifice, sunt supuse presiunilor politice și economice. De fapt, complexitatea curriculumului nu este ceva atipic. Absența fundamentelor este mai puțin notabilă în curriculum decât în înseși disciplinele academice și în celelalte
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
în toate interviurile realizate; de asemenea, durata lui scurtă (câteva zile). Procesul devenise doar o formalitate menită să ofere o aparență de legitimitate acestui mecanism. Astfel, orice speranță a deținuților că la proces li s-ar putea face dreptate devenea iluzorie. Închisorile politice Regimul închisorilor politice era diferit de cel al penitenciarului de drept comun. Universul concentraționar nu se limita la privarea de libertate. Unii dintre foștii deținuți vorbesc de existența a trei închisori: cea mare, cea mică și cea interioară
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
te înconjoară fără a deveni după un timp paranoic, trebuia să declanșezi tot felul de mecanisme de apărare pentru a supraviețui. Renegarea realității era dublă: ca să provoace frica, propaganda renega ceva și evidenția altceva, iar ca să scapi de această „construcție iluzorie de gradul I”, trebuia s-o renegi încă o dată la nivel individual pentru a te apropia de adevăr; dar și adevărul crud te înfioară dacă lipsesc confirmările sau susținătorii. Distrugându-se cadrele adevărului, s-a sădit în noi o stare
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Perimate sunt mai cu seamă dramele (Nu ne naștem toți la aceeași vârstă, jucată în 1980, Lungă poveste de dragoste, reprezentată în 1982), cultivând genul „pieselor de producție”, „de șantier” sau ficționalizând destinul unor activiști comuniști cărora li se conferă iluzorii sensibilități, profunzimi spirituale ș.a.m.d. Tentativele scriitorului de a-și adapta unele lucrări - de pildă, Milionarul sărac (1987), devenită Milionarul la minut - la noile condiții sociale și politice nu au dat rezultate. După cum nici piesele din anii postrevoluționari - Ajutor
POPESCU-27. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288948_a_290277]
-
de m-am călugărit”. Scriitorul care meditase la alternările de situații modulate de „norocul zavisnic” are capacitatea de a sesiza, dincolo de exploziile propriei antipatii (cu mari virtuți la nivel literar), vanitatea strădaniilor constructorilor de (condamnabile - zice moralistul) proiecte himerice, ambiționați iluzoriu numai de „fumurile dășărtăciunii”, și de a sugera plasarea sfârșitului implacabil al existențelor (chiar dacă este vorba de niște inamici declarați) sub semnul inexorabil al „sorții alunecătoare”. Parcurgând paginile încărcate de vehemență declanșată de resorturi complexe ale cronicii lui P., cititorul
POPESCU-19. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288940_a_290269]
-
a prozei) lui P. e problematizarea. În prima lui piesă, Mama (publicată în „Steaua”, 1960), este adus acasă din război, prin visele protagonistei, fiul acesteia și astfel se creează o poezie tragic duioasă a unui climat familial de o patriarhalitate iluzorie. Sfera vieții individuale, integrată într-un parametru sau altul al socialului, mai vast sau mai restrâns, livrează materia constitutivă și pieselor următoare: Vara imposibilei iubiri (reprezentată în 1967 la Teatrul Național din Cluj), unde simțăminte tandre sunt zdrobite, în timpul războiului
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
imposibilitatea unui nou umanism sau antropocentrism), pentru că Dumnezeu nu a fost, de fapt, decât valoarea transcendentă și absolută, fundamentul pe care omul a putut concepe unitatea existenței, sensul ei și al lui propriu. Dispariția transcendenței aduce o doar temporară și iluzorie centralitate a omului; în fapt, el îl urmează imediat pe zeul ucis, rămânând un simplu individ lipsit de o rațiune mai înaltă decât cea personală, care poate oricând să alunece spre absurd și aberație (de unde și angoasa ce servește de
POSTMODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
este semnalată opoziția dintre tumultul veșnic al firii și singurătatea, efemeritatea individului, ca și neputința în fața misterelor lumii. Reprezentarea existențelor individuale este frumos plasticizată în metafora „lumini suflate de vânt”, pe al cărei fundal mai toate aspirațiile omenești apar ca iluzorii flăcări pe comori, ca fulgii de nea, a căror splendoare se topește la atingerea căldurii. Firesc, se insinuează și ideea morții, uneori chiar în momente de fericită contemplare a naturii, fie ca o „adumbrire” la gândul că toate se vor
MURASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288305_a_289634]
-
anularea realității, ci aspiră să recupereze tocmai această realitate ocultată, camuflată - după caz - de mâzga ideologiei sau de poleiala „culturii”. De fapt, aici există un gnosticism răsturnat: eul liric nu urmărește vreo abolire a contingentului pentru a evada într-un iluzoriu spațiu numenal și încearcă tocmai o recuperare a fenomenelor banale, efemere, prozaice, dar atât de reale. Nu degeaba își mărturisise poetul dorința ca în/prin poezie să descopere „adevărate epifanii ale banalului”. Și poate că nicăieri acest proces nu se
MUSINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288331_a_289660]
-
de tăceri/ cu țărmuri joase de dureri”). Peste decenii, în Desene naive, poetul își propune, cu voce puternică, „să spargă absurdele tipare”. Se vede că a căpătat încredere în sine însuși, dar încercarea de a sfărâma „asaltul de banalitate” este iluzorie, elanul fiind stăvilit fie de autoironie, fie de o lucidă mărturisire: „O destul! M-am înecat în versuri/ Și nu-s poet, sunt simplu om”. Mai mult, cedând noii orientări ideologice, autorul introduce și versuri „cerute” de momentul politic: „ca
PLOP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288854_a_290183]
-
în colaborare cu Mircea Opriță). Repere bibliografice:Voicu Bugariu, SF italian, LCF, 1982, 30; Virgil Bulat, Lino Aldani, „Noapte bună, Sofia”, TR, VI, 1982, 31; Cornel Robu, Lino Aldani și anticipația pe termen scurt, ST, 1984, 2; Angela Tudori, Pregnanța iluzoriului, AST, 1986, 2. Ct.C.
OPRIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288559_a_289888]
-
păstra tronul. Cu toate că apelează uneori la înscenări convenționale, bine cunoscute în arsenalul romantic, portretele celor două personaje au relief dramatic, creat prin acumulări gradate și chiar cu un anume halou reflexiv, născut din sugestia forței care împinge eroii de la mărirea iluzorie, nestatornică spre moartea violentă, cuvenită oricărui uzurpator. Sunt reconstituite în detaliu, cu luxurianță cromatică, tablouri de epocă, sunt descrise case boierești, curtea domnească, obiceiuri, ceremonii, vestimentație. Stilistica nuvelelor dezvăluie cu adevărat un maestru. Bogăția lexicală, irizările cuvântului arhaic, fluența, muzicalitatea
ODOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
altfel, al unei viguroase critici a holismului și a presupozițiilor sale fundamentale. Colectivitățile de până acum, cu excepția celor arhaice, sunt neomogene, diferențiate în clase și grupuri sociale cu interese distincte, mergând până la conflict. În aceste condiții, interesele generale sunt fie iluzorii (interesele particulare ale clasei dominante prezentate ca interese generale), fie marginale (referitoare la aspecte secundare ale vieții colective). Analiza fenomenelor sociale trebuie pornită de la indivizii reali, cu configurația lor individuală, biologică, dar și socială. Aceștia formează, în funcție de interesele generate de
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
a se situa pe o poziție obiectivă, nu însă dezangajată, ci angajată în pluralitatea concretă a perspectivelor. Sociologia echidistantă nu reprezintă acea poziție criticată de Lenin, care cerea situarea într-un spațiu „de deasupra” conflictelor sociale, promovând un interes general, iluzoriu, inexistent în afara pluralității intereselor particulare și independent de ele. Sociologia echidistantă nu ignoră diversitatea de interese, ci, dimpotrivă, o scoate în evidență. Ea clarifică pluralitatea pozițiilor sociale, pregătind astfel funcționarea mecanismelor democratice. Ea consideră cu obiectivitate toate punctele de vedere
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
altfel spus covariază, în măsură semnificativă în mod direct, non-aparent și plauzibil în conformitate cu variația din cadrul variabilei independente (X). Modelul formal, o reprezentare abstractă a realității empirice, poate cuprinde o afirmație cauzală simplă, însă nevoia de control în vederea găsirii eventualelor influențe iluzorii și complexitatea legăturilor cauzale din lume indică utilitatea prezentării unui set ceva mai complicat de conexiuni. Variabilele, enunțurile ipotetice și modelul care le cuprinde trebuie, toate, specificate în detaliu înainte de a se trece la testare. Aceasta este sarcina analitică esențială
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]