4,887 matches
-
der publizistischen non-fiktionalen Prosa ausgeschlossen worden ist. Gerade deshalb, durch die Frage nach der polemische Dimension, haben wir uns von Anfang an eine bedeutende interdisziplinäre Ausbreitung des Interpretationshorizontes vorgenommen, entweder durch eine Auswertung einiger Artikel die von der Kritik nicht im Feld der Literarität zugelassen worden waren (auf Grund einiger streng beschränkenden Konventionen), oder durch ein Im-Verhältnis-Stellen des Textes mit den verschiedenen Kontexten (so wie der biographische, der historische oder der kulturelle, um somit hervorzuheben, die Annäherung oder die Distanzierung an
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
den Spezialisten (lies Literaten) sondern besonders von denjenigen die beschäftigt sind die Schreibweise aus der Zwischenkriegszeit wiederzuentdecken und diese als eine literarische Vorführung in den Vordergrund der Ideendebatte steht auf Grund dessen die Expressivität des Diskurses und die begründende Strategien im Vordergrund rücken. Ausgehend von einigen Prämissen für einen neuen Arghezi, Ion Simut hebt einen Aspekt hervor, der wesentlich die Interpretationsperspektive abändern kann, nämlich dass "Arghezis Gedicht enthält eine generative ironische Struktur, eine tiefsinnige Struktur mit einem offensiven Dynamismus, gleichermassen herausfordernd
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
eine tiefsinnige Struktur mit einem offensiven Dynamismus, gleichermassen herausfordernd gegenüber der Welt und des Lesers. Diese doppelte ironische Haltung blieb unbemerkt und folglich auch nicht exegetisch ausgebeutet. Arghezi ist nur in seiner Anfangsphase pathetisch und kontemplativ aber in seiner Dichtung ,im grossen Ganzen ,ist er struktural ironisch und metaphysisch". Diese Bemerkung berechtigt unser Vorgehen das, obwohl ausschliesslich auf die publizistische Prosa fokussiert wird ,unterstützt auch als koagulationsfördernder Punkt, die Idee einer strukturellen-polemische Natur des Künstlers und gleichermassen seines Werkes,in dem
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
dokumentarische Unterstützung, als sozial-historischer Beweis, wenn wir beispielsweise daran denken, dass innerhalb seiner politischen und sozialen Publizistik und in der polemischen die sozial-ideologische Funktion des Diskurses sehr prägnant ist; weiter als axiologische Infrastruktur durch auto-referentielle, auto-aufwertende und konfesionelle Aussage, die im Vordergrund ein schöpferisches, weltoffenes Ich, das sein künstlerischen Status definieren mag; dieser textuelle Segment, oft als ars poetica bezeichnet, repräsentiert das Zeichen einer dauernden Anstrengung des Schriftstellers der seinen Leser zu einer adequaten Lektüre leiten möchte, dessen ästhetische Erwartungen er
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Bandes beweisen möchten. Ebenfalls, gleichzeitig mit der massiven Lektüre der publizistischen Texte des Dichters, als Quelle die originale Vorlage, und zwar die zwischenkriegszeitige Periodika, halten wir das Privileg eines direkten und materiellen Kontakt nicht nur mit dem zusammengefassten Text sondern, im Falle der Papagei-Eintrittskarten, mit einer gesamter künslerischen Konzeption von dem Zeitungsschreiben, eine Erfahrung die einem jeden sachkundigen Leser eine mentale Auslösung provozieren kann, der zugleich auch gefangen geblieben ist in der kritischen Phraseologie der Zwischenkriegszeit oder in der der 7
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
unser vorliegende Vorgehen versuchen wir bis jetzt unerforschte Zonen anzugehen und einzigartige Aspekte von Arghezis Komik hervorzuheben als Essenz einer nicht agressiven Polemik der begründende Strategien in der gegeniorgischen Polemik oder der Spezifik der Polemik in dem offenen Brief oder im Manifest, als Formen einer expliziten Polemik. Wir finden ausserdem auch wichtig das enge Verhälnis hervorzuheben, das zwischen dem polemischen Text und dem biographischen Kontext besteht, dieser letzte als stimulierendes Medium für die negierende Neigung des Pamphletes. Wir haben beabsichtigt jedem
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
gewisse Selbstständigkeit zu geben (möglich in einem selbstständigen Studium erweitert zu werden), ohne dass diese die Kohärenz der gesamten Forschung zu beeinflussen, eine konstante Verfolgung haben wir auch was das Schema der Aktanten betrifft unternommen, und, natürlich auch die Änderungen im Verhältnis Aussage-Ausdruck. Das erste Kapitel, ein theoretisches, Moderne Orientierungen im Studium der literarischen Polemik, legt die Forschungsperspektive fest und verdeutlicht den Sinn/die Sinne der Polemik allgemein und besonders diejenigen des polemischen Diskurses betonend zugleich die interdisziplinäre Natur unseres Vorgehens
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
zu werden), ohne dass diese die Kohärenz der gesamten Forschung zu beeinflussen, eine konstante Verfolgung haben wir auch was das Schema der Aktanten betrifft unternommen, und, natürlich auch die Änderungen im Verhältnis Aussage-Ausdruck. Das erste Kapitel, ein theoretisches, Moderne Orientierungen im Studium der literarischen Polemik, legt die Forschungsperspektive fest und verdeutlicht den Sinn/die Sinne der Polemik allgemein und besonders diejenigen des polemischen Diskurses betonend zugleich die interdisziplinäre Natur unseres Vorgehens. Wir haben also zunächst den Begriff Biographie erläutert, und haben
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
zweite Richtung beschreibt und nuanciert das Bild des homo polemicus, durch seine moralische Dimension. Hier hat uns besonders die Art beschäftigt, in der der Moralist sich ausdrückt, durch die ästhetische Einzigartigkeit durch die er den ethischen Inhalt seiner Uberzeugungen darstellt. Im vierten Kapitel, Explizit und Implizit im polemischen Diskurs von Arghezi, haben wir uns vorgenommen, ausgehend von dem Unterschied den Al. George macht zwischen der expliziten und der impliziten Polemik, zu analysieren und zu interpretieren, eigentlich zwei extreme Varianten der literarischen
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Bild des homo polemicus, durch seine moralische Dimension. Hier hat uns besonders die Art beschäftigt, in der der Moralist sich ausdrückt, durch die ästhetische Einzigartigkeit durch die er den ethischen Inhalt seiner Uberzeugungen darstellt. Im vierten Kapitel, Explizit und Implizit im polemischen Diskurs von Arghezi, haben wir uns vorgenommen, ausgehend von dem Unterschied den Al. George macht zwischen der expliziten und der impliziten Polemik, zu analysieren und zu interpretieren, eigentlich zwei extreme Varianten der literarischen Polemik von Arghezi: einerseits die explizite
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Arghezi, haben wir uns vorgenommen, ausgehend von dem Unterschied den Al. George macht zwischen der expliziten und der impliziten Polemik, zu analysieren und zu interpretieren, eigentlich zwei extreme Varianten der literarischen Polemik von Arghezi: einerseits die explizite Offensive, die sich im offenen Brief wiederfindet, andererseits haben wir auf den pamphletarischen Diskurs zurückgegriffen, in dem die fiktionale Dimension sehr oft die polemische Absicht versteckt. Diese lässt sich zwischen und nach den Zeilen lesen, der Leser wird eingeladen in dem Spiel einzutreten, in
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
einzutreten, in das "das Bild" entziffert und das Nicht-gesagte, Nicht-Ausgesprochene rekonstruiert wird. Das fünfte Kapitel, Paralelle polemische Neigungen/Vorlieben, behandelt vergleichenderweise wichtige Aspekte der polemischen Publizistik von Eminescu, Caragiale und Arghezi. Wir wollten dadurch die Elemente eines kulturellen Atavismus das im Diskurs um Arghezi nicht schwer festzustellen ist, als deszendenter Diskurs, aber wir wollen den Bruch konturieren, den der Autor der Papierdorne von den Publizist von Timpul unterscheidet, mehr noch insofern der Tandem Eminescu-Arghezi, ein gemeiner Platz der Exegese geworden ist
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Gegner zu, einer mit Namen, Status u.s.w., sie hat keinen dialektischen oder demonstrativen Charakter, sie ordnet sich nicht den Vorschriften einer Denkart ad rem zu. Hingegen, das Argument, ad hominem und das Urteil durch Fiktion sind Haupttechniken des refutatio im polemischen Diskurs von Arghezi. Wir sind überzeugt das die publizistische Prosa von Arghezi heute wiedergelesen werden kann,sowohl als Literatur des Authentischen wie auch als authentische Literatur. Sie ist zu allererst eine spannende Geschichte über den Geist einer Epoche in
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
academic este semnul aceleiași înclina ții patologice de dublare, prin prefăcătorie, nu atât a conținutului, cât a formei. Altfel spus, este o dictatură a formei prin... „uniformizare“. Or, ceea ce este viu își găs ește întotdeauna forme de expresie proprii, originale, im previzibile. De aceea, limbajul specializat nu se cere folosit cu orice preț, pentru a părea un specialist, ci se formează și se nuanțează ca instrument ce vine în întâmpinarea autorului, urmând nevoia resimțită natural de a se exprima cât mai
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
activităților de zi cu zi a devenit un lux. De regulă, sfera căutărilor interioare rămâne în umbră și este redusă la tăcere prin implicarea exacerbată în activități exterioare, neavenite, însă considerate prioritare. Aceste „impuneri“, puse de obicei în seama „contextului“ (im)propriu, s-ar cuveni re evaluate, întregul sistem de educație promovând același sistem de „valori impuse“ prin modurile neavenite de inculcare a cunoștințelor, în detrimentul cunoașterii. în consecință, este necesară, în „societățile de consum“, o reevaluare a mizei, a priorităților și
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
A supraevalua anumite trăsături ori dimensiuni și a le ridica la nivel de unitate de măsură, pe o scară a valorilor părtinitor și subiectiv constituită, înseamnă a impune cu obstinație propria viziune în defavoarea celorlalte. Dacă ai părul blond, nu poți im pune acest atribut drept criteriu pentru afirmarea superiorității. Ar urma ca toți cei care nu au părul blond să fie considerați inferiori. Continuarea ne este bine cunoscută... Dorința de a impune propria religie în defavoarea celorlalte, pentru supremație politică, are, prin
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
Dacă dezvoltarea omului nu este reinstituită ca miză a dezvoltării cunoașterii și cercetării, educația, așa cum se prezintă ca slogan în sistemele de învățământ ale societăților dezvoltate, își pierde sensul și rosturile. Mai mult, dacă nu avem responsabilitatea de a ne im plica în reformarea sistemelor de educație în sensul dezvol tării în armonie a multiplelor registre care ne definesc, educația va sfârși prin a crea monștri. Asimilarea rezultatelor din domeniile specializate se cere făcută creator și creativ la nivelul mentalităților comune
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
l’absence et de l’inconnaisance de Dieu, Paris, Cerf, 1971, p. 887. „Apofatismul este definit ca o sinteză simultană a afirmațiilor Și negațiilor, este evident faptul că atitudinea apofatică nu trebuie identificată cu teologia negațiilor”. Idem, „Dogma und Verkundigung im orthodoxen Verstandnis,” în Ostkirchliche Studien, 21, 1972, p. 132-140, în special p. 133; K. Ware, „Dieu caché et revelée,” în Messager de l’Exarchat du Patriarche Russe en Europe Occidentale, 23, 1975, p. 89-90, în special 48 („Vocea negației este
Locul Sfântului Grigorie de Nyssa în tradiȚia apofatică. In: Adversus haereses by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/153_a_172]
-
a. 2, ad 3). La a treia [obiecție] trebuie spus că un înger cunoaște alt [înger] prin specia acestuia care există în intelectul sau, [specie] care este diferită de [formă] îngerului, a cărui asemănare este nu potrivit cu modul material și ima terial de a fi, ci în acord cu modul natural și intențional de a fi. Căci îngerul însuși este forma care subzista în modul natural de a fi, insă specia lui care este în intelectul altui înger nu [are același
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
este mai inteligibila, iar cu cât este mai inteligibila, cu atât este mai aproape de perfecțiunea de a fi universală, adică de a putea fi aplicată mai multora. În De veritate, Toma spune că gradul cunoașterii este direct proporțional cu gradul ima terialitatii, iar în Summa theologiae (I, q. 14, a. 1, co.), ca imaterialitatea unui lucru este motivul pentru care acel lucru este cognitiv și că imaterialitatea este modul cunoașterii, adică acesta este modul de a fi specific cunoașterii. Dar dacă
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
în telectele umane în se ipso sau îngerii, ceea ce înseamnă că modul natural de a fi al unei forme indică modul propriu de a fi al unui obiect. Astfel, contextul cunoașterii senzoriale permite folosirea sinonima a lui immutatio naturalis și im mu tatio materialis, deși, la limită, immutatio materialis ar fi fost un mod mai exact de surprindere a relației pe care dorea Toma din Aquino să o expună. Să vedem, însă, cum stau lucrurile în cazul schimbării spi rituale (immutatio
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
aceea modul cunoașterii este în acord cu modul imaterialității. De aceea se spune, în De anima ÎI, că plantele nu cunosc, datorită materialității lor. Simțul este cognitiv deoarece receptează speciile fără materie. (ÎI.1.11.) Ad operationem autem sensus requiritur im mutațio spiritualis, per quam intențio formae sensibilis fiat în organo sensus. Alioquin, si sola immutatio naturalis sufficeret ad sentiendum, omnia corpora naturalia sentirent dum alterantur. Șed în quibusdam sensibus invenitur immutatio spiritualis tantum, sicut în visu. În quibusdam autem, cum
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
th., I, q. 88, a. 1, co.); (S. c. G., I, 53, n. 444), (S. c. G., ÎI, 77, n. 1581); (Quod. Quaest., VIII, q. 2, a. 1, co.)], similitudo este un termen tehnic care nu trebuie înțeles că o „ima gine pictografica“ sau că o „imagine mentală“. Pentru Toma, x este o similitudine (asemănare) a lui y, dacă și numai dacă x și y împart aceeași formă. Înainte de a-i da dreptate lui Dominik Perler, voi lua în calcul câteva
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
situează, conform tradiției medicale a vremii sale, în partea centrală a creierului a mediam cellulam capitis. Activitățile pe care le desfășoară puterea cogitativa sunt: a) distingerea, combinarea și compararea intențiilor indi vi duale; b) formarea, împreună cu memoria și imaginația, a ima ginilor; c) perceperea intențiilor individuale că existând sub o natură comună; d) asocierea intențiilor particulare unor intenții universale pentru a facilita extragerea concluziilor în plan practic. Omologul acestui simt în cazul animalelor poartă denu mi rea de putere estimativa a
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
înseamnă, literalmente, ceea ce se arătă pe șine, ceea ce apare. Revenind la contextul epistemologiei lui Toma, ceea ce apare este, în fond, o sumă de specii sensibile percepute de toate cele cinci simțuri externe cu care este înzestrata ființă umană. De exemplu, ima ginea unei fripturi implică nu doar informațiile de factură vizuală, nu doar culoarea, forma, dimensiunea, ci și informațiile de factură olfactiva, tactila și gustativa, precum gustul, aroma și temperatura, toate încadrate într-un anume moment și într-un anume loc
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]