1,464 matches
-
un rățoi, foarte mare și frumos, gri pe corp și cu aripile negre. Dumnealui ridicase privirea și se uita atent spre apă. Ce se întâmplase? Pe malul celălalt era alt cârd de rațe, pestrițe. Din cârd se desprinsese un rățoi, imaculat de alb și înota harnic spre malul nostru. Făcu un mic ocol și acostă la mal cam la 15 metri în dreapta. Apoi, tiptil, am putea spune hoțește, uitându-se în dreapta și nu în direcția în care mergea, se apropie de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
spre casele noastre, după o zi de joacă în sălbăticia de nedescris de aici. Eu să fi avut pe atunci vreo patru-cinci anișori. Eram o fetiță prizărită, cu ochii iscoditori și jucăuși, ca două diamante negre într-o sublimă albeață, imaculată, cu obrăjorii rozii; cam urâțică, ziceau cei mari despre mine, dar vioaie și inteligentă. Nu mă prindea nimeni, oricât ar fi fugit după mine, dar eram atât de fricoasă, încât mă temeam și de umbra mea. Aveam părul răsucit în
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
dar când o vedem din nou, albul ei parcă ne spală gândurile. Chiar dacă nu vrem, ceva alb pătrunde și în noi. Ne ninge; până și pe chipul omului murdar apare un surîs: ochiul lui uimit de întruchiparea a ceea ce e imaculat îl face să-și aducă aminte că și el a fost odată curat și e nedumerit că iată, poate fi din nou, cel puțin atâta timp cât de sus cade asupra lui, anume parcă pe căciula pe care o poartă pe cap
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
AȘA CUM ARĂTA ÎNAINTE DE SECUNDA ÎN CARE ACȚIONĂ, ÎI RĂMASE VIU ÎNTIPĂRITĂ ÎN MINTE; TOȚI CONDUCĂTORII DE GRUP, ADUNAȚI ACOLO CU EXCEPȚIA LUI MEDELLIN ȘI A REDUTABILULUI SLATER; WADE TRASK LEGAT DE UN SCAUN LA UN CAPĂT AL MESEI; ȘI MARELE JUDECĂTOR, IMACULAT, ÎMBRĂCAT ÎNTR-UN COSTUM ALB, CARE TOCMAI ÎNTORCEA CAPUL ÎN DIRECȚIA LUI. "Acum!", își spuse. Ținti capul dictatorului cu neutralizatorul special hipnotic și trase. Diametrul fasciculului emis nu depășea grosimea câtorva molecule, totuși capul celuilalt avu un ușor recul. Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
crescu, vocile porniră, zumzet, ca într-un sac cu nuci rostogolite. Alergau înainte și înapoi, se intersectau, ciocnindu-se, separându-se și din nou întâlnindu-se. Vagoanele opriră lin. Un fâșâit, stins. Pasagerul înainta prudent. Ținuta dintotdeauna : corectă, elegantă. Cămașă imaculată, pantofi respectabili, servietă severă. A.P. porni repede spre el, îi zâmbi, umplu distanța ultimului pas care îi separa cu energia multor cuvinte voioase. Mergeau alături, trecură pe lângă romburile de flori, ieșiră în spatele gării, pe trotuar, urcau spre oraș. — Am venit
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
să guste și el, măcar o dată. Manole se lasă greu, tovarășul Manole refuză produse de pe piața neagră sau nu-și permite cheltuieli așa mari. În colțul de lângă fereastra Ortansei nu se află doar Vera și tranzistorul. Lotomanul rebusist, Sandu Stoian, imaculat, spân, nefumător, și Robert Braun, bibliofilul ochelarist care n-are răbdare să stea locului și face curse între scaune : mai trage o sorbitură de cafea, mai îndreaptă un detaliu pe schiță, își mușcă unghiile, șterge ochelarii, răspunde la telefon, revine
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
doar să ne reamintim amănuntele, amănuntele, cum cum cum fiecare clipă suprapune, peste portretul prezent, de-o paloare metalică, prospețimea de altădată. Parcă ieri pielea obrazului neted, alb-roz, ochii mari și umezi, părul lung, vânturat, ca al unei păsări subțiri, imaculate ! Trecutul, încă ieri un vis de intensă cruzime. Clipă de durere, tinerețea... dar clovnul nu acceptă trucul ! Dacă tot am murit, să mai murim o dată și încă o dată, până la capăt. Continuă atacul, halucinat, disperat, adevărată beție. — Vinovatul de sus, vinovații
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de soare excelează prin farmec, răsăritul - prin optimism. Natura este logică în toate. Absurdul este contribuția omului. În fiecare geană a zorilor simt zâmbetul lui Dumnezeu. Încă un mister al naturii : prin amestecul celor șapte culori ”murdare” se obține una imaculată. Cerul înstelat - această mare de candeli. Până și jungla are ceva însăilări de principii morale. Pe pământ, lumina izvorăște din mesteceni. Catastrofele naturale țin, probabil, de orgoliul pământului. Numai pe malul lacului din pădure mă simt adânc și inactual. Natura
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
poeții din moarte? Totuși, coasa este și simbolul regenerării. Când îți moare un copil, puțin din tine mai rămâne deasupra mormântului. Ultima operă a lui Socrate a constat în sfidarea morții. Sinuciderile sunt, de regulă, pedepse pentru cei care rămân. Imaculat, ca în discursurile funebre. Trăiește intens! Să nu mai găsească moartea nimic viu în tine!. Aparent, moartea e singură. Are însă o sumedenie de colaboratori. Moartea lasă văduve o sumedenie de speranțe. Moartea are proporții catastrofale. Pentru că fiecare individ este
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
pe caietul de curat (așa denumea mama ștersăturile sau greșelile) nu mai conta nimic. Puteam umple tot caietul cu mizerii. Mai târziu, dacă mințeam o dată pe cineva, nu mai conta, puteam să-l mint de câte ori doream, relația nu mai era imaculată. Cel puțin în mintea mea. Am fost cam extremist în gândire. Mi-aduc aminte de armată, de unde trebuia să plec pentru că fusesem încorporat abuziv. M-am chinuit mult să primesc scutirea de armată, o refuzam cu toată ființa mea doar
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
casă, apăs butonul de la interfon să deschid! poarta și mă scurg în canapea, fără vlagă. îmi mai revin când intrll Roșa cu cei de la Salvare. înțeleg frânturi din întrebările puse. Casa se mișcă cu mine, apoi apare cerul. Foarte albastru. Imaculat. Simt și poarta pe care ies, după care acoperișul Salvării, în care presupun! că sânt băgat, îmi fură priveliștea cerului ăsta albastru, parcă mail frumos ca niciodată. Sau poate că nu l-am mai privit de mult. 01 aud pe
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
voi acum. Bunicul reuși să îndepărteze vălul apăsător care-i acoperea și destinse puțin atmosfera. Acum fețele tinerilor deveniră mai senine. Spre miezul nopții ninsoare se opri. Luna își făcu apariția printre stelele lucitoare, mângâind cu razele ei blânde mantia imaculată a iernii. Părea o noapte de argint. Radu și Ramona, în drum spre casa bunicilor admirară splendoarea nopții cu peisajul său de basm, totul fiind cuprins de un mister absolut. Bunica îi aștepta cu un foc bun și o cină
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
pe când mă Îndepărtez de clădire, și o șterg spre Stockbridge și spre centrul financiar al orașului, aproape plutind peste zăpada tare și tasată. Cad o dată și râd, stând În cur, pe când iarăși Încep să cadă fulgii frumoși de un alb imaculat. Mă ridic și mă plimb o vreme, cântând În ninsoare. ... deși uneori o luăm În jos putem să urcăm la loc... Vântul paralizant bate puternic și după un timp nu mai pot face față, așa că-i fac semn unui taxi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
vară fără cîntecul de greier, adierile fără de gîze, jucăriile fără copii, amurgul fără acompaniamentul bujorilor, amintirile fără cei amintiți, seara fără păsări Întoarse la cuib - toate-s lipsite de rost și viața-n preajma lor e doar deșertăciune. Chiar albul imaculat al ninsorii devine repetiție stearpă: Înc-o ninsoare / așezând albul pe alb - / fără niciun scop. Alteori Însă, aceeași absență cvasitotală devine un fel de cadru menit să pună-n valoare o prezență unicat: un zbor de pasăre, o umbră, o zi
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
este niciun estet, niciun cunoscător. Cartea lui nu tratează despre Artă (deși evocă ici și acolo, nu fără umor, "artele frumoase"), ci despre Frumos și Sublim. Frumosul nu e ilustrat prin imagini sau opere, ci prin cântecul păsărelelor și crinii imaculați (sic). Cât despre Sublim, acesta apare acolo unde orice figură dispare, "unde simțurile nu mai văd nimic în fața lor"*, în fața spectacolului infinitului: bolta înstelată, Sinaiul sau Legea morală. Obiectelor de artă Kant le preferă spectacolul Naturii. La drept vorbind, însăși
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
plăcere la expeditor. Hârtia este un element foarte important și aspectul unei scrisori depinde în mare măsură de ea. Deși suntem în era ambalajelor policrome, a fotografiei în culori, nici o hârtie nu e mai potrivită decât cea de un alb imaculat. Este recomandat ca o scrisoare să fie scrisă de mână - este o dovadă în plus a considerației față de destinatar. O scrisoare bătută la mașină va fi lipsită de acea notă personală despre care vorbeam. Ea este rezervată aproape în exclusivitate
Ghid metodic pentru activitățile de terapii în educația specială a copiilor cu cerințe educaționale speciale(CES) by Mihai Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/1189_a_2270]
-
de gală pentru întreaga suită, compusă din 28 de persoane oficiale; printre ei, ministrul Marii Britanii în România, Sir Frank Lascelles, generalii Wilson și Keith-Trager, precum și atașatul britanic Brown. Prințul de Wales purta jachetă, iar pe cămașa scrobită de un alb imaculat strălucea un rubin în chip de buton. Meniul a fost fin, iar vinurile excelente. Se pare că în prealabil regele se interesase prin canalele diplomatice de gusturile prințului în materie de vinuri: premier grands crus Château-Yquem și Chambertain. Afară, în
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
cînd regina nu mai apărea în haine de doliu (cu excepția acoperămîntului de cap din tul alb de dantelă). Motivul era simbolic: regina nu cobora în moarte, ci se întîlnea cu Albert într-o lume plină de lumină. În plus, albul "imaculat" era simbolul purității, așa cum îi spusese odată poetul Tennyson. Astfel înveșmîntată, semănînd cu Mrs. Havisham din romanul dickensian "Marile speranțe", și încinsă cu panglica albastră a Ordinului Jartierei, defuncta a fost plasată într-un coșciug deschis peste care s-au
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
chiar dacă simțurile lui încă nu au perceput nicio vietate. Acea presimțire pe care numai omul legat de natură, care și-a petrecut mare parte din viață în singurătate, o mai posedă. Deodată, o umbră mare, întunecată, se profilează pe albul imaculat. Era lup! L-a recunoscut, înainte de a apărea cu totul. Nu era Suru. Era un lup mare, puternic și în lungul spinării vărgat. La câțiva pași se oprește, cu botul întins înainte adulmecându-i urma... Într-o clipită îl fulgeră
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
la întâlniri, desigur, însă odată acest principiu sădit în conștiința sa, îi era greu să întârzie oriunde; totuși Darcey era de părere că existau și feluri mai grave de a te arăta necuviincios (și că tatăl ei nu era tocmai imaculat când venea vorba de acestea). Ciudat, se gândea acum, introducând numărul zborului său în automatul de bilete. Ciudat cum unele lucruri pe care ni le spun părinții ne rămân întipărite în minte pentru totdeauna. Și ne și sâcâie! Pe Darcey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
scăpa țara de foame, Că TĂNASE e cu noi! NOROCUL SĂRACULUI Am noroc de om normal Pentru-o viață să-mi ajungă; Cu noroc numai în pungă, M-aș considera... banal! NEFARDATĂ De-așezi zăpadă pe noroi, Rămâne-un timp imaculată, Dar soarele o topește-apoi Și-arăți ca naiba...nefardată! LIDER ÎN UMOR -Fiindcă-s lider mondial Tot poporul mi-i dator! -Tu lui? -Cu ceva banal: Limbă, școală și umor! LA MEDIC -De la mine nu pleci vie Cu sindromu-acesta vechi
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
un tanc Panzer. Pe birou erau foarte puține lucruri, În afară de un pătrat din fetru pe care era așezat un rubin destul de mare Încât să decoreze elefantul preferat al vreunui maharajah, și de picioarele lui Jeschonnek, cu ghetre de un alb imaculat, care dispărură imediat sub masă când am intrat pe ușă. Gert Jeschonnek era un fel de arici țâfnos, cu ochi mici, porcini, și cu o barbă tăiată scurt pe fața-i arsă de soare. Era Îmbrăcat cu un costum la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
ști niciodată. Sau poate că știi, dacă nu primești nici un telefon. La șase și un sfert, Dylan a provocat o mică agitație, când a apărut cu părul blond în ochi și cu costumul la dungă, asortat cu o cămașă albă, imaculată. Stând în dreptul biroului lui Ashling, ceva părea în neregulă cu el. Parcă avea un umăr dislocat. —Ești OK? Ashling s-a ridicat și a descoperit că motivul pentru care tot corpul său era contorsionat era că încerca să ascundă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
joi, așa că s-ar putea să existe o legătură. Întrebați lumea din zonă, vorbiți cu informatorii voștri și transmiteți-i orice informație relevantă sergentului Hollander de la secția Hollywood. Să trecem la omucideri. Russ? Un bărbat înalt, cărunt, într-un costum imaculat, la două rânduri, îi luă locul la pupitru... Căpitanul Jack se trânti pe cel mai apropiat scaun disponibil. Bărbatul înalt avea o prestanță care aducea mai mult cu aceea a unui judecător sau a unui avocat barosan decât a unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
auzi o voce bărbătească și blândă: — Da? Cine e? — Poliția din Los Angeles, domnule Gilfoyle. În legătură cu Elizabeth Short. Fereastra se lumină, iar muzica amuți. Îmi deschise un bărbat înalt și durduliu, cu ochelari fumurii, care mă invită înăuntru. Tipul era imaculat. Purta o cămașă sport vărgată și pantaloni. Camera însă arăta ca o cocină: peste tot era praf și murdărie, iar o armată de gândaci fugeau care încotro, speriați de neașteptata explozie de lumină. Tommy Gilfoyle spuse: — Profesorul meu de Braille
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]