7,197 matches
-
abordări stereotipe ce deschid spre imaginar resursele discursului, propulsându-l spre legendă și mit. În privința imaginii unui scriitor, putem aduce în atenție câteva trăsături proprii dinamicii și evoluției sale, aplicabile la Creangă: I. Mărturiile contemporanilor rămân cele mai importante pentru imaginarul biografic al unui subiect. Ele spun mult, dar nu spun totul. Cercetătorul trebuie să recurgă și la alte surse, ca să- și poată definitiva opinia (corespondență, acte oficiale, fotografii, însemnări ocazionale etc.); II. Orice imagine a autorului oferă o deschidere
Ion Creangă, de la imagine la mit by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3713_a_5038]
-
că orice interpretare eșuează în subiectivitate narativă; IV. Modul de reprezentare inițial, ca limbaj-obiect (Roland Barthes), incită unul sau mai multe valuri de individualizare a imaginii, ducând la configurarea mitului unui autor. Este pragul de omologare a identității, într-un imaginar nelimitat; V. În sfârșit, memoria se lasă cuprinsă de imaginar, prin implicarea personală a comunicatorului de imagine, ceea ce sporește aura semnifică rii (Paul Ricoeur) și, implicit, mitul autorului. Acesta se întâlnește cu mereu mai multe subiectivități care îi pun la
Ion Creangă, de la imagine la mit by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3713_a_5038]
-
reprezentare inițial, ca limbaj-obiect (Roland Barthes), incită unul sau mai multe valuri de individualizare a imaginii, ducând la configurarea mitului unui autor. Este pragul de omologare a identității, într-un imaginar nelimitat; V. În sfârșit, memoria se lasă cuprinsă de imaginar, prin implicarea personală a comunicatorului de imagine, ceea ce sporește aura semnifică rii (Paul Ricoeur) și, implicit, mitul autorului. Acesta se întâlnește cu mereu mai multe subiectivități care îi pun la încercare forța de noutate. De la „scriitorul popular”, așa cum l-au
Ion Creangă, de la imagine la mit by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3713_a_5038]
-
teatral fără scenă și cortină sau având loc în stradă și în alte spații neconvenționale, toate renunță la a ține realitatea la distanță, preferând, din contra, să o amestece cu ficțiunea, mergând până la confuzia totală dintre planul real și cel imaginar. Principiul estetic stabilit de Vianu pentru arta realistă nu mai e valabil pentru mare parte din arta contemporană. Chiar și revenirea la anumite forme realiste în literatura sau în pictura deceniilor din urmă nu comportă neapărat și o revenire la
Două estetici by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3499_a_4824]
-
cu șosele/ pe care fac afaceri cerșetori înalți cît Statuia Libertății” (Pămînturi negre de spaimă). Așa-zicînd normalul nu e abolit, ci suspectat fiind de-o vlăguire ce l-ar putea împinge în inautenticitate, e pus sub protecția unei cupole a imaginarului. Acest imaginar exaltat, însă nu mai puțin metodic, de-o inefabilă pedanterie, reprezintă o generozitate a poetului care acordă obiectelor o mereu surprinzătoare proiecție în condiția estetică reciclată. Clădirile sînt somnoroase, dinții sînt păziți cu pînză neagră, orice picătură de
Un poet de excepție by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3502_a_4827]
-
pe care fac afaceri cerșetori înalți cît Statuia Libertății” (Pămînturi negre de spaimă). Așa-zicînd normalul nu e abolit, ci suspectat fiind de-o vlăguire ce l-ar putea împinge în inautenticitate, e pus sub protecția unei cupole a imaginarului. Acest imaginar exaltat, însă nu mai puțin metodic, de-o inefabilă pedanterie, reprezintă o generozitate a poetului care acordă obiectelor o mereu surprinzătoare proiecție în condiția estetică reciclată. Clădirile sînt somnoroase, dinții sînt păziți cu pînză neagră, orice picătură de sînge e
Un poet de excepție by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3502_a_4827]
-
ar duce acum la o mai bună pătrundere în miezul poeziei sale. Un romantic în fond, dar unul de stirpe heliadescă, construind mari panorame, Liviu Georgescu investește poezia cu o misiune care nu e lipsită de o miză aproape mistică. Imaginarul acestei poezii - terifiant o bună bucată de vreme, iluminator spre final - se îmblînzește, în el făcîndu-și loc, mai mult parcă decît altădată, subiectul. Bună observația lui Al. Cistelecan care constata la un moment dat că peisajul de convulsii din imaginarul
Proiectul unificator by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3500_a_4825]
-
Imaginarul acestei poezii - terifiant o bună bucată de vreme, iluminator spre final - se îmblînzește, în el făcîndu-și loc, mai mult parcă decît altădată, subiectul. Bună observația lui Al. Cistelecan care constata la un moment dat că peisajul de convulsii din imaginarul lui Liviu Georgescu, înregistrat deopotrivă în real și în himeric, cere, de obicei, „o retorică pe măsură, fierbinte, participativă și exaltantă”. Or, constată el, la Liviu Georgescu lucrurile se petrec invers: „cu cît e mai intens spasmul developat, cu atît
Proiectul unificator by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3500_a_4825]
-
în Franța (și aproape mai deloc cunoscut în restul Europei). La cincizeci de ani de la acea ediție, noul traducător și prefațator al lui Arghezi constată situația neschimbată, și încearcă să avanseze câteva explicații: să fie de vină tematica uneori vetustă, imaginarul său agrar sau acele trimiteri locale la forme de religiozitate populară, greu de echivalat, nu doar lingvistic, ci și cultural, în spațiul altei literaturi? Să fie de vină bascularea, încă indecisă, între tradiție și modernitate? Sau, pur și simplu, limbajul
Arghezi, într-o superbă traducere franceză by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/3573_a_4898]
-
a fi, atmosfera tipică pentru lumea satului nostru, pe cât de arhaic și umil, pe-atât de prolific și plastic, inclusiv d.p.d.v. lingvistic, de mulți scriitori români multipremiați dată uitării, a rămas pentru scriitoarea Ingrid Beatrice Coman obsesia principală a propriului imaginar, a tablourilor vivante ce se succed de-a lungul cărții. Ea scrie ca și cum ar fi trăit în toate acele sate pe care le zugrăvește fără să le numească. Fiecare din cele zece povestiri se edifică în jurul unui nucleu semnantic, al
Orfanii noștri albi by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/3820_a_5145]
-
pentru a deveni „a working class hero”, micul Doru e un mini-disident fără program, chiar și numai pentru că atentează mereu la „bunuri obștești” din GOSTAT, reșouri nefinisate sau monede din cabinele telefonice publice. Nici modelele morale nu sunt extrase din imaginarul socialist, ci, vai, tot din cultura pop. Adolescentul se uită la filme cu Bruce Lee și Arnold Schwarzenegger, își pilește dinții să semene cu John Lennon sau își occidentalizează frizura cu lapte pe post de gel. În cuvintele lui, „cu toate că
Socialismul (à la ) Pop by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3762_a_5087]
-
imagini cu personaje care fumează. Și nu vor să se oprească aici, dorindu-și ca legea lor să intre și în paginile romanelor, acolo unde nimeni nu reglementează fumatul. Argumentele lor aduc în discuție fumatul ca problemă care ține de imaginarul colectiv: această redutabilă cauză de moarte prematură se trage, deci, și din lecturile pe care le consumăm. Nu ajungem nicăieri dacă nu ne luptăm deodată pe toate fronturile, spune unul dintre inițiatorii puritanului proiect. Dacă citesc despre eroi cool care
Interzis fumatul în cărți! () [Corola-journal/Journalistic/3769_a_5094]
-
dispare kafkian. Din păcate, vocea narativă, fără modulații interesante, mereu egală, previzibilă, nu aduce niciun plus de adâncime textului. Lipsa unei strategii narative în căutarea excesivă a efectului satiric este defectul major al cărții. Între apocalipse diverse, Cătălin Mihuleac acționează imaginarul utopic și savurează cu umor negru distopiile, rezultând o lume-nelume ce-și absoarbe vitalitățile grotești numai pentru a crea altele, mai ingenioase. Recursul la realismul magic este soluția pe care Cătălin Mihuleac o folosește pentru a reproduce „romantismul revoluționar” și
Umorul deriziunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3789_a_5114]
-
prozator talentat. După atâtea cărți gravitând în sisteme asemănătoare, puțini se așteptau ca Mihuleac să se reinventeze. A doua scenă o reprezintă zborul Ellei spre apartamentul iubitului. Aglomerând panici sociale cu reacții mistice, Cătălin Mihuleac descrie parodic spectacolul deriziunii creștine. Imaginarul cinematografic al scriitorului reușește să păstreze teroarea în plan secund. Dincolo de sincopele construcției, Aventurile unui gentleman bolșevic este remarcabil prin felul cum radiografiază triumful și decăderea unei lumi caricaturale, în care orice început este dinainte condamnat la un nou carnaval
Umorul deriziunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3789_a_5114]
-
concurate de tratarea unor aspecte ale publicisticii. Contribuții semnificative au avut, în ordinea comunicării, profesorii Vasile Spiridon (cu o analiză de poezie aplicată), Romulus Bucur (despre activitatea de gazetar a scriitorului) și Alina Buzatu (radiografierea strategiilor discursive și a structurii imaginarului din volumul Respirație artificială), dar și doctoranzii Adina Sâncelean, Vlad Sibechi și dr. George Neagoe. Atenția acordată textelor invitaților și plurivalența discuțiilor i-au stimulat deopotrivă pe aceștia, vădit măguliți și emoționați, și pe cercetători să facă mărturisiri și să
„Exilați“ sub Tâmpa: Dorin Tudoran și Dumitru Țepeneag by Alexandra Lazăr, Sînziana Stoie () [Corola-journal/Journalistic/3620_a_4945]
-
uciderea istoriei recente (disidentul Hariga, cel care învață să ierte călăul) și a filosofiei (Maximilian). În schimb, rămân neconcludente recuzita și structura romanului. La ce bun trimiterile structurale la Ispirescu, Collodi, Creangă, Barrie, Baum și Carroll? Dar nucleele absurdiste și imaginarul suprarealist? De fapt, O. Nimigean scrie un roman patafizic. De aici derutele comentatorilor. Moto-ul din Dimov pregătea un scenariu complex. Nu Zenobialui Naum, ci onirismul estetic țesut în filigrane patafizice. Mortido este o colecție de confesiuni patafizice. Ambiția lui
Un roman patafizic by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3652_a_4977]
-
de frontieră, pornind de la opiniile lui Baudrillard, Milosz, Canetti, Liiceanu, Kundera și ale altor gânditori din zona central europeană. Cum să trăiești fără frontieră, de vreme ce limita în sine, banală cum pare la prima vedere, a creat o adevărată cultură a imaginarului? Eseurile Corinei Ciocârlie din Un țărm prea îndepărtat. Seducția frontierelor, frontierele seducției sunt pline de asemenea provocări. De pildă, ce rost ar mai avea celebrul dialog din Ciulinii Bărăganului: „-Încotro, Ionele? - În lume, Matache, cu ciulinii după noi ...”? Sensul vechi
Frontiera care ne apropie by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3396_a_4721]
-
literaturii. Deși lucrurile s-au schimbat începând cu secolul trecut. Nu știu cât apel la un tip de miraj face spațiul Schengen, însă e limpede că semnificațiile, în zona noastră, nu sunt prea adânci. Din punct de vedere cultural, e cert că imaginarul frontierelor noastre ține exclusiv de Mitteleuropa. Uneori de Balcani - ce-i drept, nu la fel de instigator. Ce se înțelegea altădată prin dincolo și dincoace de Viena, avea de-a face cu un evantai de atracții consistente, de proiecții ce nu au
Frontiera care ne apropie by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3396_a_4721]
-
metaforei și afirmarea lirismului ca unic criteriu al poeticului”, ei fiind, totodată, „departe de orice intenție de pastișare a modelelor”, impresia de noutate și de prospețime fiind evidentă în registre net individualizate. Astfel, „Nichita Stănescu revoluționează radical limbajul, configurând un imaginar, de o expresivitate singulară, al corporalității abstractului și inefabilului”. Marin Sorescu este un parodic și un ironic. Nicolae Prelipceanu va evolua „în trena ironismului lui Sorescu și Geo Dumitrescu”. Un alt moment de impact e marcat de Leonid Dimov, Daniel
Antologie de poezie română contemporană în limba spaniolă Miniaturas de tiempos venideros by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3147_a_4472]
-
la fel de puternic ca sentimentul existențial, P.P. atrage atenția asupra diferențelor stilistice și de viziune. De pildă, poeți precum Ion Mureșan și Marta Petreu „par să se revendice mai curând de la poetica și sensibilitatea expresionismului ori, cel dintâi, chiar de la un imaginar de descendență rimbaldiană.” Cu alte cuvinte, marca este „diversitatea exuberantă [...] în toate momentele de continuitate sau de ruptură din spațiul liricii românești contemporane, în interiorul căruia doar competiția și sentimentul inovației par să fie constante”. După 1990, manifestele poetice și dezinhibarea
Antologie de poezie română contemporană în limba spaniolă Miniaturas de tiempos venideros by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3147_a_4472]
-
suprapunerile dintre autor și personaj, așa cum o face Daniel Cristea-Enache într-un balet hermeneutic inutil și greoi, Dósa își valorifică poetic „experiența” de work & travel cunoscută multor tineri români. Ce rezultă de aici e un extrem de puternic volum-concept, cu un imaginar traversat de o devenire picarescă. Nimic din America lui Andrei Dósa nu e nou și totuși niciun segment al realității americane nu scapă netransformată de talentul - nu mă mai feresc, iată, de acest atribut! - poetului. Și asta, pentru că Dósa speculează
Window-shopping by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3163_a_4488]
-
și actul poetic, cu tentativa - mereu eșuată - de a reanima fantasmele șterse ale trecutului, care capătă însă, aproape instantaneu, evanescența unor miraje, așa cum se întîmplă într-un text cu ambiții de artă poetică, centrat pe schema dinamică a scufundării.În imaginarul poetei apa constituie prin urmare un analog perfect al memoriei, ale cărei straturi, de o deconcertantă fragilitate, sunt desfoliate cu o migală de herborist, într-o tentativă de exorcizare a timpului, care se transformă, printr-un sortilegiu misterios, în „timp
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
că orice demers istoriografic rămâne în cele din urmă „interpretare”. Inutil să mai subliniez modernitatea acestei viziuni într-o epocă în care tot mai mulți cercetători subliniază „ficționalitatea” istoriei și când am început să ne convingem că aceleași structuri ale imaginarului din care se nasc miturile și simbolurile poetice își pun în egală măsură amprenta pe modul nostru de a interpreta faptul istoric. Iar din acest punct de vedere, trebuie să arăt că între cercetătoarea Mioara Cremene și poeta cu același
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
unei asemenea dialectici, concluzia apoftegmatică: „La orice vîrstă ești uneori prea tînăr” (Lampagiii). Apar cîteva consecințe deloc lipsite de importanță ale acestui „mariaj de conveniență” care e bătrînețea. Mai întîi un statut privilegiat al amintirii. Amintirea e un soi de imaginar afectiv menit a consola decepția declinului (prezentă măcar în subsidiar). Domiciliată acum în Israel, medic oftalmolog de internațional renume, Riri Sylvia Manor își prefiră în memorie episoadele unei adolescențe bucureștene. E aici o nostalgie tulburător poetică a versului față cu
O poetă din Israel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3186_a_4511]
-
în aer într-un text scris cu o ironie ce amintește vag de Woody Allen, poate chiar de Kennedy Toole. Umorul e negru, (ușor) livresc, pe alocuri inaccesibil publicului din afara Statelor (nu doar pentru că referințele sunt locale, ci și pentru că imaginarul american are particularitățile lui). Pete Tarslaw, eroul narator, e un ins școlit și înzestrat în ale scrisului, dar condamnat la plictisul unei meserii oarecare - scrie eseuri pentru admiterea la facultate, comandate de aspiranții cu bani, dar slab mobilați intelectual. La
Rețeta succesului by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/3190_a_4515]