1,575 matches
-
fac o remarcă legată de "adaosul interesant al palpitațiilor” (Scholes&Litz, 1969: 239). Cînd citim acele prime fraze sîntem așadar îndreptățiți să bănuim o aluzie analeptică și să punem întrebarea: "Ce palpitații?” La finalul povestirii, cu Evelina paralizată psihic și imaginativ, s-ar putea foarte bine să vedem efectul acestor palpitații. 4.3. Trăsăturile și atributele personajului În numeroase narațiuni moderne dintre cele mai complexe, cel mai important rol sau funcție a personajului, după cum s-a arătat în secțiunea anterioară - ceea ce
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
în cunoașterea sa conștientă și nu în sub-, para- sau meta- conștiință (care sunt noțiuni lipsite de o definiție clară și de o infrastructură dovedită științific). Apariția visului în somnul lipsit de capacitatea de percepție a lumii exterioare, îl face imaginativ, și nu rațional. El nu reprezintă o cunoaștere și o conștiință a lumii exterioare, organizate într-un model rațional, ci o cunoaștere și o conștiință a lumii memorizate în endogramele din timpul veghii, transformate într-o lume imaginativă și irațională
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
îl face imaginativ, și nu rațional. El nu reprezintă o cunoaștere și o conștiință a lumii exterioare, organizate într-un model rațional, ci o cunoaștere și o conștiință a lumii memorizate în endogramele din timpul veghii, transformate într-o lume imaginativă și irațională, care seamănă mai mult cu cunoașterea și conștiința schizofrenicului în stare de veghe. Experiențele de vis "lucid" (lucid dream) ale lui Stephen LaBerge 1, arată trecerea de la veghe la somn cu păstrarea aceleiași teme de vis. Foulkes (cercetător
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
forme de visare. Revensuo afirmă că starea de vis este o stare conștientă. Spiralogia consideră starea de permanentă cunoaștere și conștiință ca fiind prezentă atât în starea de veghe sub formă rațională, cât și în starea de somn, sub formă imaginativă. Nu există cunoștință fără conștiință și conștiință fără cunoștință, nici în forma rațională a veghii și nici în forma de reverie a somnului. Platon considera cunoașterea ca fiind dependentă de două criterii: adevăr și credință. Filosoful modern Elliott Sober 2
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
sinapse, interconectivitatea și zgomotul de fond sunt caracteristici esențiale ale creierului viu, ce îl transformă într-un "computer biologic natural" inegalabil. Interconectivitate Încercări de a crește capacitatea de lucru a creierului, de a-l face mai capabil, mai creativ, mai imaginativ, i-au preocupat mult pe cercetătorii neurologi. Apariția cazurilor de autiști savanți a trezit curiozitatea de a cerceta ce se întâmplă în aceste creiere, deviate de la normal, dar înzestrate cu talente deosebite. Nadia era o autistă din Africa de Sud, în vârstă
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
În științele sociale adevărul nu este universal, ci contextual. Specialiștii din științele sociale nu fac invenții și rar fac descoperiri. Ei observă regularități (corelații) și excepții (anomalii). Tocmai de aceea, așa cum au subliniat John Stuart Mill și Durkheim, cea mai imaginativă și cea mai penetrantă metodă din științele sociale este metoda comparată, care este cel mai bun succedaneu pentru experimentare. Fenomenele sociale fiind contextuale, generalizările paradigmatice din știința politică, din sociologie, antropologie, psihologie socială sau economie par etnocentrice și falacioase. Cei mai mulți
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
cel cezarist. De vreme ce corupția este o practică underground, ce se desfășoară în spatele ușilor închise, evident aceasta scapă posibilităților statisticii formale. Recursul la evaluarea experților este de neevitat. La cele mai înalte niveluri ale conglomeratelor financiare, corupția ia forme sofisticate și imaginative. Aceasta nu implică în mod necesar direct bani, ci este bazată pe conivență, alianțe, rețele sau schimburi de servicii. Elitele inteligente, dar neoneste, cel mai adesea avocați care au absolvit cele mai bune universități, practică un tip de corupție legală
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
apropiindu-se de ideea de sectă! Secta, acest termen și această uriașă și colcăitoare realitate a prezentului nostru are atâtea fețe Încât asistăm, fără Îndoială, la o vertiginoasă „cădere În istorie” sau, mai știi, Istoria Însăși și-a pierdut resursele imaginative și se copiază pe sine; fără rușine, Își declară o nouă virginitate, ce mai! Da, de acord, această sintagmă - „sensul vieții” - este kitsch, dar eu am fost și sunt Încă unul dintre acei romancieri cvasi-populari, care nu vor - sau nu
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
înzestrată ulterior cu o platformă naționalistă al cărei nucleu revendicativ a fost ideea unirii politice a românilor într-un singur stat-națiune. Desigur, prin "arheologia istoriografică a trecutului", cărturarii români au "descoperit" artefacte îngropate în trecut din care, printr-un efort imaginativ motivat ideologic, au edificat proiectul națiunii române. Procesul de elaborare a memoriei colective este catalizat, astfel, de ceea ce am putea numi "descoperirea imaginativă" a trecutului. În terminologia lui B. Anderson (2000), românii și-au "imaginat" comunitatea națională, fundamentând-o pe
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
arheologia istoriografică a trecutului", cărturarii români au "descoperit" artefacte îngropate în trecut din care, printr-un efort imaginativ motivat ideologic, au edificat proiectul națiunii române. Procesul de elaborare a memoriei colective este catalizat, astfel, de ceea ce am putea numi "descoperirea imaginativă" a trecutului. În terminologia lui B. Anderson (2000), românii și-au "imaginat" comunitatea națională, fundamentând-o pe un trecut ficționalizat. Însă acest demers imaginativ nu trebuie asimilat noțiunilor de ficțiune sau invenție, ci mai degrabă trebuie înțeles ca o forțare
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
române. Procesul de elaborare a memoriei colective este catalizat, astfel, de ceea ce am putea numi "descoperirea imaginativă" a trecutului. În terminologia lui B. Anderson (2000), românii și-au "imaginat" comunitatea națională, fundamentând-o pe un trecut ficționalizat. Însă acest demers imaginativ nu trebuie asimilat noțiunilor de ficțiune sau invenție, ci mai degrabă trebuie înțeles ca o forțare imaginativă a unor descoperiri istorice. În această cheie pot fi înțelese atât excesele latiniste ale Școlii Ardelene (romanitatea pură a românilor, exterminarea totală a
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a trecutului. În terminologia lui B. Anderson (2000), românii și-au "imaginat" comunitatea națională, fundamentând-o pe un trecut ficționalizat. Însă acest demers imaginativ nu trebuie asimilat noțiunilor de ficțiune sau invenție, ci mai degrabă trebuie înțeles ca o forțare imaginativă a unor descoperiri istorice. În această cheie pot fi înțelese atât excesele latiniste ale Școlii Ardelene (romanitatea pură a românilor, exterminarea totală a dacilor), cât și replica dacistă (în cea mai autohtonistă formulă aceasta regăsindu-se în fanteziile pelasgice ale
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
dacistă (în cea mai autohtonistă formulă aceasta regăsindu-se în fanteziile pelasgice ale lui Nicolae Densusianu). Deși extreme, ambele poziții își au originea în constatări factuale suportate de investigații arheologice și lingvistice. Conștiința istorică românească a fost configurată prin extrapolarea imaginativă pe baza elementelor factuale, mult dincolo de parametri setați de standardele metodologice ale cercetării științifice. Națiunea română, ca de altfel majoritatea națiunilor moderne, este produsul ficționalizării înrădăcinate istoric. Ceea ce face ca memoria colectivă, ca bază a conștiinței de sine, să fie
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
altfel majoritatea națiunilor moderne, este produsul ficționalizării înrădăcinate istoric. Ceea ce face ca memoria colectivă, ca bază a conștiinței de sine, să fie necesară identității naționale. Conștiința de sine a colectivității se cristalizează progresiv pe măsură ce memoria istorică este articulată prin descoperiri imaginative ale trecutului. Din aceste motive, drumul spre națiune trece, necesarmente, prin vămile memoriei. 1.2. Stat-națiune și educațiune de stat: instituționalizarea identității naționale prin sistemul de învățământ Am argumentat că românii și-au construit identitatea națională descoperindu-și imaginativ trecutul
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
descoperiri imaginative ale trecutului. Din aceste motive, drumul spre națiune trece, necesarmente, prin vămile memoriei. 1.2. Stat-națiune și educațiune de stat: instituționalizarea identității naționale prin sistemul de învățământ Am argumentat că românii și-au construit identitatea națională descoperindu-și imaginativ trecutul. Aceasta a fost în întregime opera elitelor, iar conștiința politică a identității românești a rămas localizată la categoria minoritară a acestora. Transferul identității naționale de la elite la mase s-a realizat prin intermediul sistemului de învățământ, care a permis "naționalizarea
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
documentelor poate evita, cu puțin efort și simț teoretic, ceea ce ar putea fi numită eroarea empiristă, constând în "confundarea științei cu acea vană erudiție care acumulează mașinal fapte" (Comte, 1999, p. 26). Dimpotrivă, metoda analizei discursive, mobilizată de un cercetător imaginativ, pune la dispoziția acestuia o platformă metodologică robustă de analiză a datelor empirice. Mânuită cu dexteritate metodologică și imaginație analitică, metoda analizei conținutului discursiv a "comunicațiilor obiectificate" sub forma textuală permite realizarea de inferențe cu vădit caracter teoretic, ferm ancorate
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Europe, M. Hroch (1985) dezvoltă modelul în trei faze a dezvoltării mișcărilor naționale: Faza A - momentul "descoperirii" de către cărturari a națiunii, fapt care inaugurează o agendă de cercetări filologice și istorice realizate cu scopul de a trezi conștiința națională. Scormonind imaginativ în trecut, plăsmuind descendențe etnice și stabilind filiații lingvistice, cărturarii care au descoperit națiunea dau expresie, pentru întâia oară, unui profetism național. Corelativ acestei faze inițiale este un program intelectual de teoretizare a națiunii pe baza probelor lingvistice și istorice
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
198 3.2.2.3. Topică transcendentală vs. amfibolie transcendentală / 208 3.2.2.4. Timpul ca termen mediu al tuturor judecăților sintetice a priori; "reducția transcendentală" la timp; funcțiile judicative ale "absenței" timpului în constituirea fenomenală sensibilă și schematic- imaginativă / 210 3.2.2.5. Timpul și necondiționatul; sensul judicativ-constitutiv al dialecticii transcendentale / 215 3.2.2.6. Concluzie / 220 3.3. Analitica existențială ca meontologie dialectică la Heidegger / 221 3.3.1. Introducere / 221 3.3.2. Principiul analiticii
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
metodă Pentru cei mai mulți dintre noi, nu există nici o îndoială în privința recunoașterii unor "intenționalități" cu sens de prealabil prezente în structura cunoașterii (sensibile sau inteligibile, a priori sau a posteriori, comună sau științifică etc.). Vorbim despre "scheme senzoriale", "structuri perceptive", "scheme imaginative", "pattern-uri experiențiale", "forme judicative", "modele teoretice" etc., înțelegând prin toate acestea, într-un mod natural, firesc, rolul pre-formativ pe care ele îl au în cunoașterea lucrurilor din mediul în care trăim și chiar în cunoașterea de sine. Dar natura
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de subsumare, în așa fel încât diversul sensibil este subordonat în vederea sintezei sale unei anumite categorii. De altfel, acolo unde vorbește despre "schematismul conceptelor pure ale intelectului", Kant prezintă determinările temporale în virtutea cărora fiecărei categorii îi corespunde o anumită schemă imaginativă. Medierea temporală a relației dintre categorie (concept pur al intelectului) și obiectul său nu este strict formală. Ea face posibil conținutul conceptului, umplerea lui cu materialul sensibil corespunzător (un material divers, dar așezat în sinteza imaginativă, prin schema corespunzătoare categoriei
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
corespunde o anumită schemă imaginativă. Medierea temporală a relației dintre categorie (concept pur al intelectului) și obiectul său nu este strict formală. Ea face posibil conținutul conceptului, umplerea lui cu materialul sensibil corespunzător (un material divers, dar așezat în sinteza imaginativă, prin schema corespunzătoare categoriei respective), iar în privință propriu-zis logică, se constituie judecata sintetică a priori. Timpul este garantul obiectului, așadar el instituie "existențe" (ca fenomene, la Kant). Dar el este, totodată, garantul posibilității fenomenului ca sinteză în conștiința cunoscătoare
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
am vorbit mai sus: schema imaginației, aplicată în mod transcendental, schemă posibilă doar prin determinarea a priori a timpului. De altminteri, obiectul însuși, devenit acum fenomen datorită sintezei intuitive prin spațiu și timp (intuițiile pure), schematizat, printr-o sinteză nouă imaginativă, trebuie să participe la ordinea "logică" a unei categorii, care, supusă ea însăși principiilor pure ale intelectului, exprimă sinteza tuturor fenomenelor, însă nu în mod actual imposibil, de altfel ci doar în forma experienței posibile. În cunoștința despre orice fenomen
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
află și sinteza tuturor fenomenelor ca experiență posibilă.115 Dar aceasta înseamnă că însăși legarea percepțiilor într-o experiență urmează regulile înlănțuirii logice a conceptelor intelectului. Experiența posibilă este element constitutiv al cunoștinței veritabile judecata sintetică a priori alături de schema imaginativă (posibilă ea însăși prin "lucrarea" intelectului) și de sinteza intuitivă spațio-temporală. Fără aceastea din urmă, care exprimă, în esență, raporturi de timp, nu este posibilă cunoștința veritabilă; dar nu este posibil nici fenomenul, adică obiectul cunoștinței. Raportul de timp determină
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
constitutiv: judecata sintetică a apriori, corespunzătoare cunoștinței veritabile, este ea însăși condiționată de o corespondență: între forma logică (categorie, concept) și un obiect corespunzător; mai mult, corespondența este adâncită formal- tehnic, de Kant, prin formularea unor reguli ale aplicației sintezei imaginative și unității apercepției, printr-un concept, la un anumit obiect: de fapt, toate principiile intelectului pur (axiomele intuiției, anticipațiile percepției, analogiile experienței și postulatele gândirii empirice) au funcție de condiționare formal-tehnică a judecății sintetice a priori; 3) timporizarea este operația logică
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
bază, iar operatorul logic principal este "eu gândesc", ca unitate aperceptivă în act (în aplicație), care condiționează orice cunoștință, în sensul "reglării" sale formele și obiective; unitatea sintetică aperceptivă este condiție necesară, în sensul că doar ea face posibilă sinteza imaginativă (activarea schemei corespunzătoare unei categorii) și, apoi, sinteza empirică, "extragerea" obiectului care cade sub categoria respectivă; dar timpul este prezent în toate acestea, datorită lui căpătând semnificație atât cunoștința, cât și obiectul acesteia ca fenomen; de aici un principiu metodologic
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]