1,810 matches
-
substanțialitate schimbării. Acest lucru presupune efort, de aceea se realizează la intervale apreciabile de timp și numai în anumite persoane. Altminteri, între două acțiuni, amintirile zac, inconștiente, în clar-obscurul distribuit dramatic, ca într-o pânză rembrandtiană, al profunzimilor eului personal; imateriale, impotente, impasibile chiar, ele nu mai suportă acțiunea timpului, sunt quasi-eterne, cunoștințe pure (=distincția subiect / obiect al cunoașterii este inoperanta, în acest caz), așteptând scânteia conștiinței care să le reaprindă, să le readucă la viață, în prezent, care nu este
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
ele nu mai suportă acțiunea timpului, sunt quasi-eterne, cunoștințe pure (=distincția subiect / obiect al cunoașterii este inoperanta, în acest caz), așteptând scânteia conștiinței care să le reaprindă, să le readucă la viață, în prezent, care nu este decât o limită, imateriala 43, orizontul mereu schimbător, dintre trecut și viitor. "Seară" circumscrie, așadar, un spațiu al visării, i.e., al creației naturale - "Inimi mari dormeau sub țară" [s.n.] ("Orbite), " La conul acesta de seară [s.n.], / Când sufletul meu a căzut"44 ("Aură") - , liber
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
limbajul poetului, prin distilări, cristalizări, repetate: Am mai vorbit cu alte ocazii de acea curăție de grup, cristalografie a ceea ce este: ardere imobila și neprihănit îngheț - versul 25. Versul, o construcție născută din "sacrificiul" experienței trăite, prin transparență lui aproape imateriala, de cristal, mediază între vizibil și invizibil, devine hieroglifa integrării contrariilor. În actul de creație, entitatea proteica lacunara din centrul poeziei (eul profund), printr-un proces de "exauție", trebuie, mai întâi, să se deschidă și să se "încarce" de experiență
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
obiecte pentru a prinde viață sub ochii noștri. Lumina nu există fără materiale, acestea reprezintă suportul, nașterea luminii. Existăm pentru că lumina se proiectează asupra noastră; tot ceea ce vedem În jurul nostru reprezintă o reacție În fața luminii. Chiar dacă lumina are o aparență imaterială pentru ochiul uman, cu ajutorul ei lumea noastră devine vizibilă. Reflectată sau absorbită de diverse suprafețe Întâlnite În calea ei, aceasta ajunge să contureze lumea. Arhitectura exprimă, Înseamnă și transformă lumina. Fără lumină nu există nimic, obiectele Își pierd valoarea - rămân
Polarităţile arhitecturi by Oana Doina Trușcă () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92990]
-
anumite cazuri să execute textul muzical într-o sonoritate amplă cu un suflu larg, declamatoriu al frazei. Și tot în anumite cazuri cel de la Primo va trebui să estompeze, să detimbreze complet sonoritatea și să interpreteze cu un sunet „alb, imaterial” notele aflate în „spatele” planului muzical de la Secondo. O asemenea situație o întâlnim în Șase piese op. 11 „Barcarolla” de Rahmaninov, măs. 1-4: Ex. Secondo, vocea a treia : motiv ritmico-melodic descendent, repetitiv, aproape identic în nuanța de p, având indicația
Repere structurale în activitatea duo-ului pianistic by Pânzariu Marin () [Corola-publishinghouse/Science/91608_a_93176]
-
de funcționare a construcției. Doresc să insist pe schimbarea ce trebuie făcută În a privi ornamentul ca pe ceva material, palpabil, superficial. Consider că pentru a-l putea identifica și Înțelege corect, trebuie să Îl privim ca fiind o manifestare imaterială, ca o sumă de proprietăți atribuite În procesul de proiectare a la yer -elor ce compun clădirea, precum și suma efectelor produse de aceste proprietăți. Prin faptul ca autoarea (Moussavi / Kubo: 2006) simte nevoia unei justificări suplimentare a existenței noilor forme
Polarităţile arhitecturi by Cristina Aurora Enuţă () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92992]
-
deschis către un „ dincolo―. El este indiferent față de materialitatea clădirii din care e consubstanțial, nu ține cont de geometrie, sus, jos, gravitație, context. Descrie clădirea ca obiect posibil , din multitudinea de posibilități de a exista, sugerând o anumită origine/existență imaterială a acestuia. Dar dacă ornamentul tetradic este În concordață cu un anumit fel de a fi În lume și de a Înțelege lumea, ce anume reflectă ornamentul moebiusianic? Ce a produs trecerea de la primul către cel deal doilea? Faptul că
Polarităţile arhitecturi by Cristina Aurora Enuţă () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92992]
-
ci și din suflet, iar sufletul, cu toate că locuiește în corpul nostru, se extinde dincolo de cele patru dimensiuni ale spațiului și timpului. Ne este îngăduit să credem că locuim în același timp în lumea fizică și într-un mediu intangibil, invizibil, imaterial, având o natură asemănătoare celei ce alcătuiește conștiința, și de care nu reușim să ne dispensăm fără daune, tot așa cum nu reușim să ne despărțim, fără daune, de universul material și uman. Acest mediu nu ar fi altul decât Ființa
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
ființe necorporale și ființe îmbrăcate în trup. Ființele necorporale sunt îngerii; celelalte ființe raționale suntem noi, oamenii. Cele dintâi sunt ființe spirituale, libere de povara trupului, menite să se afle în cele de sus, făptura lor ușoară evoluând în zonele imateriale, eterice. Celorlalte ființe, adică nouă, în virtutea rudeniei noastre cu pământul din care am fost făcuți, ni s-a dat, cu necesitate, în stăpânire viața de pe pământ. Deși aspirația spre desăvârșire și spre bine este în egală măsură proprie ambelor categorii
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
să-și revină ulterior; • alienații mintal (nebunii iremediabili, definitivi); • persoanele handicapate, inclusiv așa-numitele "legume umane"; • embrionii, umani sau de alt tip; • animale înzestrate cu conștiință; • viețuitoare fără conștiință; • forme de viață extraterestră; • plantele; • artefactele, inclusiv opere de artă; • entități imateriale (care fac obiectul dreptului de proprietate intelectuală); • obiecte structurate, dar fără sensibilitate, precum cristale, râuri, stânci etc.; • roboții; • diverse grupuri, inclusiv familia și speciile; • ecosisteme, peisaje, sate, ferme, orașe, etc.; • țări; • biosfera; • sinele; • Dumnezeu. Nu mă voi ocupa aici, într-
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
atunci când, vreme îndelungată, ea nu-i ușura salutar de ele, cei mai săraci cu duhul se complăceau în credința că sunt ceea ce și-au însușit, și că însușirea asta poate chiar înlocui favorurile înaltei ospeții. Galerie a neîmplinirii înăuntrul sinelui, imateriala reptilă nu făcea decât să le afâneze vitalizant un spațiu intim altfel amenințat de pietrificare, săpându-le cu foamea-i de altceva convingerile identitare cele mai adânci. Deviza celor mai lucizi era "lasă-te furat, ca să n-ai cu ce
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
au un loc al lor anume, ci îl împrumută pe-acela al unor lucruri palpabile de prin preajmă, cu care se întrepătrund. Visul lui Ondine cu ochii deschiși pe plaja din Cap d'Agde nu făcu nici el excepție: chipul imaterial al bărbosului Olandez zburător se întâmplă să cadă, ca o umbră aruncată prelung din lăuntrul insondabil al femeii, asupra lui Rică cel interceptat de mâna ei din meteorica-i trecere. Cum și el era adâncit în reveria la multașteptata smotoceală
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
iar tensiunea sa intelectuală și afectivă îl consumă ca un foc necruțător.” Eugeniu Speranția 526. „Cartea e <<mașina de explorat timpul>>. Cărțile sunt nave minuscule, cu cea mai prețioasă încărcătură, menite să sfideze temerar veacurile, vehiculându-și prin ele tezaurul imaterial. Mii și mii pornesc neîncetat din toate colțurile lumii noastre, dar mii și mii dintre ele‚ le vor sparge vânturile, valurile>>. Și totuși, arareori pornește câte una impregnată de forțele unui misterios magnetism: ea stăruie și plutește liniștită și sigură
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
aspirație ascensională spre sublimul spirit. Dacă grandoarea mării e de nuanță spațială, grandoarea pădurii și a muntelui e de nuanță temporală, cu tendință de reintegrare în timpul mitic. Copacul și omul au corespondențe tainice. De la vizual și auditiv sufletul transgresează în imaterial și invizibil, dar căile luminate se arată numai celor care surprind metamorfoze și miraje precum în sadoveniana "feerie a codrului, sub luna albă de iarnă". Omul și natura se întrepătrund, au clipe când "își spun ceva neînțeles, ceva foarte vechi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
dimprejur. Din 1917 n-a mai ieșit În lume, iar În 1978 a plecat din Sfântul Munte la lumea cerească, cea adevărată. În tot acest timp a trăit sus, la Kapsala, ca vulturul cerului. Chipul său era luminos și parcă imaterial și numai privindu-l, primeai putere duhovnicească. Anevoie Îl găsea cineva acolo, În pustia unde se nevoia. De aceea nu se bucura de vreo mângâiere omenească. Dar acolo unde nu există mângâiere omenească, se apropie cea dumnezeiască. Dumnezeu trimite bucurie
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
are fiecare și medicul lui, Geronimo din Padova, avea mai mult de lucru cu familiile lor decât cu măritul stăpân. și când, duminica la liturghie, monseniorul Gebhard Îngenunchea În fața altarului, capul lui cărunt era Înconjurat de o lumină dulce și imaterială. Cu mirare aflase Simeon că sub trăsăturile angelice se ascundea un cap politic de o mare agerime, că monseniorul avea nu numai prieteni și admiratori, ci și dușmani neîm pă cați, pe care Îi ținea În frâu cu mare Îndemânare
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Creator! În clipa când întind mâinile și simt vibrațiile răcoroase în palme și deasupra creștetului capului, la nivelul Sahasrarei, consider că Dumnezeu îmi permite să-I sesizez prezența și, în dragostea Lui pentru mine, pentru Spiritul meu, Îi simt îmbrățișarea imaterială, iar inima-mi, aievea unei uriașe și primitoare cupe, se umple cu o iubire infinită, asemenea îndrăgostiților topiți de pasiunea sentimentelor ce niciodată nu vor putea fi descrise cu adevărat și explicate cu ajutorul logicii mentalului... Am vrut puteri paranormale - am
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
lămâie, numai bun pentru răceala mea. De fapt, mi l-a și făcut! Nu aș mai fi plecat apoi, dar ar fi trebuit să trec și eu la treabă, iar aceasta ar fi însemnat să-mi pierd, probabil, starea de imaterial, starea de... de mai ușor! Eram în meditație. Îmi dau seama acum că una din experiențele stării fără gânduri este imaterialitatea. Îmi amintesc cum, cu mulți ani în urmă - nu eram sahaja yoghin pe atunci - găsindu-mă pe o plajă
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
exteriori - numiți-i ispite, lăcomie, neiertare... Shri Mataji nu mi-a oferit doar mobilul, ci mi-a pus și ceva în loc (a stimulilor exteriori): descoperirea lui Kundalini, a vibrațiilor, a liniștii venite din interior, a bucuriei (aparent abstracte) provenită din imaterial, a plinătății inimii. Înafara mobilului, Shri Mataji mi-a revelat și motorul unei atenții bune, a unei atenții orientate spre Spirit. Iar motorul este tot MARELE KUNDALINI care, odată trezit, îmi orientează automat atenția spre interior, spre simțirile și trăirile
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
strategiile primei faze a revoluției industriale. Marele său simbol a fost oțelul. De aici, și numele lui Stalin (de la stal — oțel). Cimentul, de asemenea. Computerele, informatica n-au reușit să se impună. Erau chiar suspecte: la limita dintre material și imaterial. Comunismul n-a Înțeles să se detașeze de o industrie greoaie, costisitoare, puțin rentabilă. Și În economie, prima ideologia, nu rentabilitatea. Însă și această filozofie economică putea fi aplicată cu mai multă sau mai puțină strictețe. Românii au aplicat-o
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
anularea condiției umane, descrisă adesea drept carne păcătoasă. În colinde aceasta se va scutura singură de pe oase ca efect al otrăvii ofidiene și va fi înlocuită de către moldovean, personajul adjuvant, cu veșminte de mătase, ca semn al inițierii în lumea imaterială a arhetipurilor. Plecat să vâneze „păsărele gălbioare/ Că sînt bune la mâncare”, Mistricean trece spre cealaltă dimensiune printr-o „ceață dengrozit,/ Negură până-n pământ” ce-i provoacă rătăcirea, ruptura de nivel simbolic. Început ca o vânătoare în cotidian, și nu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
54 99. Ecologia Între Ea și El Știu un parametru capabil a caracteriza starea mediului În modul cel mai adecvat; deși de multe ori pur calitativ, acel parametru permite luarea În discuție a oricărui factor de mediu, chiar a unora imateriali, nu doar a celor chimici ori fizici pentru care există metode de monitorizare. Iar acest parametru, pe care-l aduc În fața domniilor voastre destul de des În ultima vreme, e entropia, specifică degradării, cu opusul ei, negentropia, caracteristică ordinii. Cu potențial adaptativ
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
două după prânz. Iarăși Victor a sosit primul. La câteva minute după el și-au făcut apariția Stelian, împreună cu verișoara sa, Monica. Au ocupat o masă lângă fereastră. Victor a privit-o mai atent pe fată: era subțire, delicată, aproape imaterială, parcă ar fi fost făcută din lumină și, în contrast, ochii săi mari, negri, adânci îi sugerau fratelui meu un fel de noapte fără capăt. Au comandat savarine și suc de lămâie. Patru porții, nu trei, a hotărât Stelian, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
despre rău fizic, fiindcă aici, în văzduh, regulile fizicii sunt altele decât pe pământ. Trupul meu, dacă există, doar m-a prevenit Lazarus, există numai în mintea mea. Mi-nchipui că e făcut dintr-o substanță diferită, de natură, probabil, imaterială, este iluminat, arată cam așa cum arată abajurul de sticlă al unei veioze când este becul aprins: atunci abajurul pare din aur topit sau din lumină. Cert este că după aceste vise, de fapt, după aceste coșmaruri, starea de rău despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
scenice, cel care încânta publicul clujean în rolul spiridușului Puck din acea faimoasă „noapte de vară“, sau storcea lacrimile tuturor spectatorilor sub chipul duiosului Mihály din Fii bun până la moarte a lui Zsigmond Móricz. Despre Alby care, în ușurătatea lui imaterială, i-a sfărâmat inima de atâtea ori și pe care, tocmai de aceea, l-a iubit nespus și nu-l putea uita... Pe Basil, mânuind frumoasele flori într-una din florăriile cele mai selecte ale capitalei, îl știam și eu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]