1,199 matches
-
kilometri, în trei etape: Lima-Caracas, ziua, survolând teritoriile Ecuadorului, Columbiei și Venezuelei și întorcându-mă în emisfera nordică, după traversarea pentru a doua oară a Ecuatorului; Caracas-Madrid, noaptea, survolând Marea Antilelor, insulele San Juan și Porto Rico și apoi traversând imensitatea întunecată a Oceanului Atlantic pentru a ajunge din nou în Europa. Pentru tronsonul Madrid-București, cu cursa de linie TAROM, biletul mă aștepta la ambasada noastră din Spania, fiind plătit și trimis de minister. La Caracas, capitala Venezuelei, am făcut o escală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
a măștilor; galeria luptelor; casa regilor, panteoanele, vechea biserică, bazilica, sacristia, patio-ul regilor, patio-ul evangheliștilor; biblioteca, situată între bazilică și palatul Burbonilor, care, pe lângă valorile inestimabile din fondul de carte, manuscrise și tipărituri, rămâne în memoria vizitatorului cu imensitatea picturilor murale similare cu vestita Capelă Sixtină de la Vatican. Situat la poalele Munților Sierra de Guadarrama, complexul muzeal oferă satisfacție estetică oricărui vizitator prin varietatea realizărilor artistice capabile să răspundă cu competență oricărei pretenții culturale în domeniile arhitecturii, sculpturii, picturii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
formă de curaj... Te rog să încerci să comprimi viața ta, de până acum, într-o scurtă poveste...! Cât e realitate și cât e ficțiune în amintirile despre sine ale unui om? Viața mea... Doar cincizeci de ani a căror imensitate poate fi adunată într-o clipă. Nimic din viața reală a unui om nu poate fi ficțiune. Ea devine ficțiune în viața celorlalți, care și-o imaginează, și-o clădesc după criteriile lor, după prejudecățile lor, așa cum le convine, cum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Nouă, sau de întoarcere în Spania. Cunosc puține teme ale istoriei omenirii care să fi atras atâtea condeie peste vremuri ca pirații și pirateria. Pirații și poveștile despre ei au apărut odată cu nevoia și provocarea de a cunoaște și cuceri imensitatea de ape, în vederea asigurării existenței, a schimbului de mărfuri, a ocupării de noi teritorii. Istoria antică și mitologia greco-romană sunt pline de pirați și acțiuni de piraterie: argonauții lui Iason și furtul "lânii de aur", expedițiile lui Ulise la întoarcerea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
parc-ar fi fost ieri, am văzut pentru întăia oară marea la Ostanda. Prima vedere a mărei nu e un spectacol banal și în viața oricărui om, cred, un asemine, moment nu se uită. Am rămas, pot zice, înmărmurit, privind imensitatea zdrobitoare ce se desfășura dinaintea mea. De unde și până unde, îmi ziceam în gândul meu, atâta amar de apă care înfășură pământul de jur împrejur? Ce lumi, ce prăpăstii, ce taine or fi în adâncimile ei nepătrunse, în vecinicul ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
este evoluția Poetului? E o incompatibilitate crescândă a unui om negentropic cu un mediu citadin entropizat, fizic și moral, evoluție argumentată de tranziția, În Încercarea de a-și creea un mediu negentropic, de la micul și liniștitul lac, entropic deci, la imensitatea agitată, negentropică deci, a mării. Căci negentropia mării e aceea care o face, În poezia eminesciană, sălașul și refugiul zeilor primordiali, dacici, a lui Eminescu Însuși. Paranteză: oare Întâmplător Enescu a compus Vox Maris? Iar incompatibilitatea omului negentropic cu mediul
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
de praf formează pe drumuri nenumărate vârtejuri, care se urcă uneori mai sus decât sburăm noi. Rafale neașteptate ne scutură tot timpul. De când am venit aici nu a fost o zi să sburăm liniștit. Sunt singură cu doi răniți în imensitatea Stepei Calmuce. Sunt singură în pustietatea câmpurilor nesfârșite. Când eram mică îmi părea o adevărată expediție să ajung la capătul depărtat al grădinii; acum, la zeci de kilometri împrejurul meu nu e țipenie de om. Și cei pe care i-
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
și o Înțelege; apoi mintea mea s-a Îndreptat spre Malagueño, scenă imensă a atîtor nopți nedormite, unde, poate chiar În acel moment, ea probabil că Își șoptea frazele Întortocheate și stranii la urechea unui nou pețitor. Ochii mei surprindeau imensitatea Împărăției cerurilor; firmamentul Înstelat sclipea voios deasupra mea, ca și cînd mi-ar fi răspuns afirmativ la Întrebarea care se ridica din străfundul meu: „Oare merită toate acestea?“ Încă două zile: nu s-a schimbat nimic. Confluența rîurilor Ucayali și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
îmbrățișat. Deodată însă îmi dau seama că de fapt e hidos... și totuși nu am curajul să l resping așa, dintr-odată. Continui să-l îmbrățișez, plângând însă de oroare... În sfârșit, reușesc să fug și să mă pierd în imensitatea bisericii. Pentru a fi sigur că nu voi putea fi găsit, mă strecor sub masa pe care ieri încă fusese întins Sfântul Aer cu imaginea punerii în mor mânt. Îmi dau seama perfect de păcatul pe care îl făptuiesc în
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
lucrau de zor la fabricarea și transportul lichidului alb spre rezervorul impozant și primitor, situat între pulpele generoase și impresionante din partea dindărăt a acestor creaturi superbe; iar ugerele se făceau doldora asemenea unor clopote suspendate, care, în loc să propage sunete spre imensitatea bolții cerești, țârcâiau, deasupra miriștii cu liane târâtoare, jeturi de lapte cald. De dimineață până seara, sute de vaci încântătoare aduse direct din Țara Cantoanelor își făceau plinul din resturile vegetale rămase de pe urma procesului de recoltare. Și, ca o consecință
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
la persoană, în funcție de mai mulți factori: temperament, gradul de înfometare, psihologia personajului, starea sufletească momentană, anturajul, dar mai ales priceperea, dexteritatea. Era un spectacol extraordinar, diversificat, multiplu și colorat al vieții omenești reflectat în modul de spargere al semințelor, după cum imensitatea albastrului ceresc se regăsește integral într-o picătură de rouă imaculată. Unii abătuți, rătăciți, melancolici, cu mintea plină de necazurile și problemele familiale, stând pierduți pe un sac de porumb în poziția gânditorului de la Hamangia. Abia duceau sămânța de floare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
prelegere ținută de o doctorandă din Franța despre torturile îngrozitoare la care-i supuneau indienii pe misionarii, soldații și coloniștii care le cădeau în mână. De altfel, am aflat că francezii care doreau să plece în Canada și să colonizeze imensitatea ei, erau avertizați încă din portul Nantes cam la ce pot să se aștepte dacă ar fi picat în mâinile sălbaticilor. Ore și ore întregi de tortură de un rafinament inuman. Totul ilustrat cu gravuri de epocă găsite în "infernul
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Pragmatism, simț practic, gadgeturi, ingeniozitate, inventivitate și dollars, dollars, do llars. Totul măsurat, evaluat, apreciat, definit în dollars. La televizor aveam impresia că nu se vorbește decât despre dollars. Și totul la scară mare - macro, mega, super. Totul copleșitor. O imensitate care te minimalizează, te înstrăinează de tine însuți. Nu, n-aș putea trăi în America lui Bellow. Și nici în Israelul lui Amos Oz. Acolo, într-adevăr, au făcut minuni. Au scos aur din piatră seacă. Dar prea multă exaltare
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
să cred că a fost întotdeauna spre binele omenirii ca porcăriile să pută, nealterate, a porcării. Așa s-a făcut și se face cultura importantului simț olfactiv. 7, 8, 9, 10 (sau 100): În orele nesfârșite petrecute pe punte, în fața imensității oceanului, începe să i se contureze în minte un plan. Va naviga până la capătul bazinului atlantic, jos, jos, mereu mai la sud, până va atinge ultima plajă a Americii de Sud, și apoi se va întoarce acasă; dar în mesajele pe care
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
la refacerea noii sale piese: după opinia sa, Armstrong și Aldrin reprezintă toate posibilitățile omului viitor; ei au jucat în fața noastră toate rolurile, mai puțin pe cel al prizonierului. Acești doi veritabili eroi de „Kamasutra” întruchipează absurditatea închisorilor noastre și imensitatea întârzierii noastre. Atletul Wadoux, campionul de semifond al Franței, declară: - Ca și într-un cântec al lui Brel, unde băcani plictisiți asistă la o coridă închipuindu-și că sunt Garcia Lorca sau chiar Nero - tot așa a venit ora când
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
să mai poți gândi în ziua de azi, când știm cât de mare, imens, este Universul, la un ordin de mărime ce mintea omenească nu poate cuprinde, cum poți să-ți mai închipui că specia umană este singura în această imensitate? Cum oare nu putem să înțelegem cât de mici și de neștiutori suntem în fața acestui Univers? Iar așa zis-a credință se referă la a înțelege un lucru simplu: în această complexitate a spațiului în care trăim, viața pe pământ
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
Locomotiva șuiera din când în când, ca să te trezească la realitate atunci când gândurile îți alunecau într-o lume de vis privind fix la peisajul înconjurător. Deodată am văzut orașul. Casele de diferite dimensiuni, turnurile de apă, coșuri de fabrică, o imensitate față de ce văzusem până atunci. Trenul intră în gara Timișoara Sud unde se oprește vreo două minute și merge mai departe. Atunci am fost preveniți de profesorii care ne însoțeau să ne pregătim de coborâre. Trenul intra șuierând în gara
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
orice. Pe măsură ce adormea, ploaia ce bătea în fereastră se auzea tot mai încet iar somnul se prelungi până a doua zi târziu. B. Argintul viu Era o dimineață foarte frumoasă, ca un zâmbet cald de copil, soarele se găsea în imensitatea lui aurie și luminoasă, pregătindu-se ca de obicei să se ridice în înaltul cerului albastru și cu o lumină așa de strălucitoare încât îți lăsa impresia că nu mai este capabil să împresoare pământul cu lumina sa până la marginea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
cît prezența ta... Brusc, la mijlocul gîndului, mă opresc. Nu cumva asta, de-acum, înseamnă DRAGOSTE?! La treizeci de ani, n-am devenit, într-o clipă, adolescentul aprins dintr-o scînteie?! Abisul în care simt că mă pierd nu e însăși imensitatea dragostei?!... Da, așa-i. Dar dacă mă las pradă abisului, cum voi fi răsplătit oare?! Îmi va stimula imaginația și forța creatoare doamna Teona, această femeie de care m-am îndrăgostit? Trebuie să mă gîndesc la altceva! Am nevoie de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
au trecut atîtea luni!... Își dezlipește obrazul de obrazul meu și-și retrage capul, atît cît să mă poată privi în ochi, continuînd să-mi țină gîtul cuprins între palme. Acum, Mihai, îmi șoptește, și vorbele ei vin parcă din imensitatea albastră a privirii, acum chiar că invidiez tabloul... Pentru că mă simt eu însămi ca o floare de magnolie gata să se desfacă... Ridic palma dreaptă și-i ating obrazul, continuînd să mă pierd în albastrul senin ce m-a învăluit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cap, în timp ce bărbatul din fața ei, mai mult cu privirea în pămînt, ori aiurea, spre pereții cantinei, vorbea de zor, încercînd s-o convingă de ceva anume. Dar ea privea pe lîngă el, spre mare; privea de parcă atunci ar fi descoperit imensitatea albastră. La urmă doar, a spus cîteva cuvinte, a strîns din umeri și s-a întors spre ușa bucătăriei. S-a spălat pînă la coate în castronul cu dezinfectant, și-a luat șorțul și a venit la cratița cu sos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
învăluie privirea, acoperindu-mă în întregime. E singura privire altfel decît celelalte; stă ațintită asupra mea nu ca să afle răspuns, ci ca să-mi dea putere. E ALĂTURI DE MINE... Uitîndu-mă la ea, nici nu o văd măcar; mă pierd într-o imensitate albă, deasupra căreia ninge; ninge ca în noaptea mea de Ajun, cînd buclele astea brumate și-au scuturat albul odihnitor peste întreaga mea cămăruță. Ea dorește să înving, să înving în primul rînd pentru mine. O simt cum tremură toată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Ne rămîn celelalte trei Munca, Dragostea și Arta -, care sînt ale noastre și numai ale noastre. Depinde de noi, oamenii, ca ele să ne fie cununa vieții, prin ele să lăsăm semne în Eternitate" m-a învățat Doamna Ana. Revărsîndu-și imensitatea albastră a privirii peste întreaga încăpere, îmbujorîndu-se ca o floare de magnolie ce se deschide acum, la miezul nopții, Teona repetă gestul ei atît de feminin și maiestuos de trecere a degetelor peste umerii obrajilor aprinși, atinge vîrful degetelor de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
am dus să cinez; am vorbit despre tine cu Miraco vici și cu France. Tot timpul singură... tot timpul singură. Îți aștept veștile cu îngrijorare. Sunt fericită să te știu acolo și nefericită că nu te am cu mine, în imensitatea asta albastră. Seara e cam răcoare; la Delureanu, cinci mese de 8-10 persoane, câteva mese de doi plus odrasla, eu - singură, iremediabil singură. Când am ieșit, strada neagră, urcând în pantă, clipea cu ochi de ciclop la răspântia dinspre „Roza
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
și o sporesc cu prezența lor; și la școală sunt singură; mă îndrept spre condică, îmi scriu numele ca și cum literele ar fi strigăte de chemare prin necunoscut; în clasă, chiar în momentul când explic cel mai bine, amintirea ta și imensitatea singurătății mele îmi taie răsuflarea; când mă întorc, nu știu, odată ajunsă acasă, ce a fost pe distanța parcursă; după ora 9, când se culcă cei mici, singurătatea răsună, amplificată de atâtea amintiri, în camera asta pe care am mobilat
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]