1,883 matches
-
după documentele oferite de universitățile din Tokio și Waseda, de muzeele din Tokio și Ako, precum și după informațiile pe care i le-au dat urmașii unei familii de samurai. Trilogia care a rezultat se sprijină pe o construcție epică aproape impecabilă, în cadrele și convențiile romanului istoric. Este urmărită astfel istoria unei familii de nobili daimyo, care, în secolele XVII-XVIII, trece prin confruntări, narațiunea luând frecvent întorsături de basm. Nobilul Naganao îl are ca inamic pe fostul pirat Aku Taro, iar
BAGULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285542_a_286871]
-
clătina Încoace și Încolo, căpitanul Kontoulis nu se dezechilibră nici o clipă, ba chiar reuși să-și aprindă una dintre țigările indoneziene, preferatele lui, aplecându-și cozorocul brodat de la chipiu ca să-i țină paravan la vânt. Cu uniforma lui nu tocmai impecabilă, Încălțat cu cizme cretane Înalte până la genunchi, căpitanul Kontoulis examină luminile de marș, șezlongurile stivuite, bărcile de salvare. Giulia era singură pe vastul Atlantic, cu bocaporții bătuți În scânduri, ca să reziste la valurile care se izbeau de bord. Puntea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ornamentale din jurul intrării, urnele romane din care se revărsau fructe de granit, marmura pestriță? Sau, În loc de toate acestea, ochii ei se ațintiră pe cei doi bărbați negri care stăteau În poziție de drepți În fața ușii de la intrare? Le observă costumele impecabile, unul de culoare albastru deschis, ca porțiunile cu apă ale globului pământesc, celălalt Într-o nuanță palidă de lavandă, ca pastilele parfumate franțuzești? În mod sigur trebuie să le fi observat ținuta milităroasă, luciul puternic al pantofilor, cravatele țipătoare. Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
dimineață includ și meduzele moarte ale prezervativelor și, ici-colo, câte-un toc pierdut, zăcând ca un ghioc părăsit.) Fetele stau lângă bordură, iar mașinile trec pe alături. Cadillacuri verzui, Tornadouri roșii ca focul, Lincolnuri care Înaintează cu gurile deschise, toate impecabile. Cromul scânteiază. Capotele lucesc. Nici o pată de rugină pe nicăieri. (Ceea ce Îl uimește Întotdeauna pe Milton la negri contradicția dintre perfecțiunea automobilelor lor și gradul de paragină al caselor.) ...Dar acum mașinile strălucitoare Încetinesc. Geamurile se coboară și fetele se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
nepractică a locului dar, Încetul cu Încetul, din pricina unei predispoziții spre claustrofobie, a Început să aprecieze pereții de sticlă de pe Middlesex. Lefty spăla geamurile. Făcându-se util, ca Întotdeauna, și-a asumat sarcina sisifică de a menține Într-o stare impecabilă de curățenie toate acele suprafețe moderniste. Cu aceeași concentrare cu care exersa aoristul verbelor din greaca veche - un timp atât de obosit, Încât denumea acțiuni care poate nu aveau să fie Încheiate niciodată -, Lefty curăța acum imensele ferestre cu perspectivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
că dacă nu plec, o să mor Într-un an. Și asta mi s-a părut minunat. Figura lui Scheer era frumoasă, palidă, cu o nuanță asiatică În ochii cenușii. Părul creț, șaten deschis, era periat meticulos și avea o cărare impecabilă. După un timp, am observat și alte subtilități din vestimentația sa: butonii cu monogramă, mocasinii italienești. Mi-a plăcut din prima. Scheer era genul de bărbat cum mi se părea că aș vrea să fiu și eu. Dintr-o dată, din spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
slujbă tot În Învățământ. A predat În școlile Înființate de misionarii care se adunaseră În Birmania după ce japonezii sărăciseră. Prin școala misionarilor Întâlnise o asistentă birmaneză cu ochi strălucitori care lucra la secția de chirurgie. Și ea vorbea o engleză impecabilă pentru că fusese adoptată de un cuplu britanic al cărui automobil accelerase fără vreun motiv aparent și-i lovise și ucisese părinții care fuseseră servitorii devotați ai cuplului adoptiv. Într-o zi, asistenta și trei misionari plecaseră cu mașina Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cu arbuști unde femeile scoteau găleți cu apă și le turnau pe copii. De multă vreme consider că birmanezii sunt unii dintre cei mai curați oameni din lume. Deși trăiesc În condiții care nu le permit să păstreze o curățenie impecabilă, se Îmbăiază de două ori pe zi, deseori În râuri sau lacuri, pentru că cei mai mulți nu au băi. Femeile se scaldă Îmbrăcate În sarong, bărbații În longyin. Copiii mai mici se spală dezbrăcați. Îmbăiatul este o necesitate plăcută, un moment de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pe masă, Încălțări Împrăștiate pe podea, o cutie de șervețele Kleenex și albume de poze unele peste altele, la grămadă, pe măsuța de cafea. Era uimitor, ținând cont de cât de inflexibilă era pe vremea când erau căsătoriți În legătură cu lustruirea impecabilă a tuturor suprafețelor. Avea În mână o fotografie Înrămată a lui Rupert pe care o Îndreptă spre cameră. Vorbi pe un ton calm și Încrezător: — Știu că e bine. Tatăl lui e foarte protector. Mark nu ar lăsa niciodată să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și exhibiția lui în toate detaliile, acum i se părea, din scrupul pentru trecut, că n-ar trebui să rămână calmă. Din când în când arunca chiar câte un răspuns nervos vecinului conciliant. Rudele toate în preajmă, cu demnitate. Cărarea impecabilă a lui Michel se prelungea, lată și albă prin părul negru, sticlos de pomadă. Apoi un popă pițigăiat a început Isaia dănțuiește, și au început cu toții să se învîrtească după vocea lui. Tot mai repede și mai dizgrațios. Irina șoptea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
lâncezească. Mie nu mi-a plăcut niciodată langoarea. Mă plictiseam făcând mereu aceleași lucruri. Momentele de dragoste începeau brusc și se terminau brusc, ca și răutățile sau suspinele tandre. Nu eram însă superficial. Trăiam cu intensitate. Am o memorie sentimentală impecabilă, care leagă emoțiile mele disparate și le dă amploare. Am brodat numai o dantelă mai fină, aceasta e diferența. Dar pentru un om normal aceste salturi sunt obositoare. Irina se simțea bine amețită, goală, pe perne moi și calde, și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
tentațiile din toate puterile, în fiecare moment al vieții." Deși are alură persiflatoare ("zvîrli precepte"), impresia ultimă reține umorul comprehensibil fața de slăbiciunile omului privit în globalitatea sa. Intuiția nuanțată, dialectică se pliază pe cunoașterea sufletului, beneficiază de o logică impecabilă, dar și de o oarecare împleticire a expresiei, cu excepția finalului: "Gelozia pricinuită de o femeie e mai chinuitoare în absența ei decât în prezența ei, pentru că torturile geloziei sunt produse de imaginație, și când femeia e de față, imaginea ei
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
soarbă toată sfințenia ce plutea În Înălțimi. La aeroport, pe Mașa o aștepta un delegat al firmei Golden Weyr, care o angajase să lucreze În Țara Sfântă, un domn grăsuț, Între două vârste, Îmbrăcat Într-un costum de un alb impecabil, un anume Ruby Cohl care, urcând-o Într-un „Opel“ verde, o duse mai Întâi la el acasă, făcându-i cunoștință cu tânăra-i soție Maya și cei doi copii ai lui, Miriam și Bert. Ruby locuia Într-un cartier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
despărțitor cu o monedă. Se apropiau de ghereta de taxare. — Nu vă deranjați, domnule Sammler. Sammler insistă: — Uite aici, Emil, ia-o, ia-o. Măsurată de acele ceasului, călătoria fu scurtă. În afara orelor de vârf, traficul se scurgea repede pe impecabilele drumuri galbene-cenușii. Emil conducea cu mare Îndemânare. Era șoferul ireproșabil al unei mașini ireproșabile. Intră În oraș la Strada 125, pe sub podul de cale ferată ridicat la mare Înălțime care traversa cartierul angrosiștilor de carne. Sammler simțea o oarecare afecțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
despre putere? El Însuși era o persoană dependentă. Hilda fusese mult mai puternică decât el. În umbletul legănat de mafiot se găseau aere de dezînfrânare În afara legii. Însă micuța Hilda cu picioarele ei ca niște bețe, cu părul Înfoiat, tivurile impecabile și rafinamentele Încântătoare era adevăratul criminal. Își Înfipsese ghearele În Elya. Și nimeni nu-l ajutase niciodată pe Elya. Cine era acolo să-l ajute? Era genul de individ de la care venea ajutorul. Nu exista nici o Înțelegere să i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
își amintește că a fost foarte impresionată de curățenia și ordinea care domneau peste tot. Suprafețele din imitație de lemn ale modulelor din bucătărie erau complet goale. Pătratele de faianță albă străluceau. Chiar și dunga de ipsos dintre faianțe era impecabilă. Singura indicație că bucătăria fusese folosită recent era o cârpă de culoare roz frumos pliată pe robinetul de oțel strălucitor de la chiuvetă. Connolly i-a oferit o ceașcă de ceai. Sheba a zis că ar prefera un pahar cu apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Jinei nu-i spusese niciodată, dar Mike avea dosare și despre Naji Saleh și fratele lui, Ahmad. Amândoi erau niște cetățeni care respectau legea, dar erau arabi. Mike nu pretinsese niciodată că situația asta era corectă. Dosarele celor doi erau impecabile, dar, luând în considerare ceea ce povestise Irene despre vederile antiamericane ale lui Ahmad, Mike păstrase dosarele active. Asta era cea mai urâtă parte a meseriei lui: faptul că niciodată nu aveai voie să te încrezi în cumsecădenia oamenilor, că întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
migrat și noi în această zi însemnată a Americii. Am migrat în pădurea Mariei. Ne-am adunat acolo Carmen Popescu, Adi și cu mine și Liusia Bucur de la Moscova, via Baton Rouge, Luisiana, ingineră de industrii grele, cu o siluetă impecabilă, vorbind o română slavizată ca accent și cu firești amestecuri engleze în vocabular. Liusia este realmente un personaj. O femeie liberă. Mama fiicei ei, Maria. Crescută în comunismul care împingea femeile spre demonstrații de virilitate profesională și, iată, aproape de pensionare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
fost plină de stele și luminată de Crai Nou. Am ieșit afară și mi-am pus o dorință pentru Andrei. Mioara pregătise tot felul de bunătăți foarte rafinat aranjate, fiecare platou era o mică operă estetică, și ea o gazdă impecabilă, cu un simț european interbelic al entertainmentului. A fost o seară frumoasă, cu patru generații de oameni, toți prieteni între ei, arătându-ne iarăși că prietenia nu are vârstă. De la 28 la 94 de ani, toți ne simțeam de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
înșelătoare sau nu, a aceluiași miraj, rochii lungi în diverse culori (numai rochia doamnei Agripina era mai ieșită din comun: rochie neagră cu paiete, moda vestită a orașului). Tatăl Anei, am uitat să spun, purta un costum negru de croială impecabilă, pe care-l făcuse (după mărturisirea sa) la propria nuntă și pe care nu-l mai îmbrăcase de atunci, păstrat de doamna Agripina, învelit în pânză albă, aerisit regulat și „ferit de molii”, și care - minunea, minunilor! - îi venea perfect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
întotdeauna e drăguț cu tata când acesta merge la oraș. E un om deosebit... Cine știe?” Gândul i se opri. Sosi ziua plecării la oraș. El o așteptă în gară, era îmbrăcat într-un costum gri deschis, curat, cămașă albă, impecabilă, însă neglijent, cu gulerul cămășii parte răsfrânt în afară, parte sub gulerul sacoului. Era vesel, poate părea. „Doamne, își spuse, nu s-a schimbat deloc!, e acum în puterea vârstei, și parcă nu trecuse nici o zi peste el! Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
din nou așa. Nu m-ai plătit pentru nici o secundă din timpul în care am lipsit și nu e ca și cum aș fi plecat de nebună. —Desigur, Ariella. Și tunde-te. A înclinat din cap către Franklin, îmbrăcat în costumul lui impecabil: semnalul să mă conducă afară. În hol, Franklin și-a rotit degetul mare, cu manichiura făcută, între sprâncene, acolo unde ar fi trebuit să apară riduri dacă nu le-ar fi potolit cu botox la fiecare șase săptămâni. —Doamne sfinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
sfârșitul mesei, cu excepția personajelor importante care se feresc să se lase astfel văzute, ținând un ștergar înfășurat în jurul șalelor, pe care nu și-l scot decât în sălile private care le sunt puse la dispoziție, săli ținute mereu în stare impecabilă. Acolo își primesc prietenii; acolo li se face masaj; tot acolo vine și bărbierul, care le oferă serviciile sale. Și apoi, mai sunt și femeile. Un anumit număr de băi le sunt în întregime rezervate, dar majoritatea servesc pentru ambele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o listă cu locurile unde aș putea da peste migratoarea Selina. Selina e pe undeva prin preajmă. Mă întreb, din grija banilor, cât mă vor costa vizitele astea. M-am dezbrăcat și am făcut o baie. Apoi, băiatul de serviciu, impecabil și negru, și-a făcut apariția cu tava mea. Am venit, am plătit nota și i-am strecurat băiatului un parai. Era în formă puștiul, iar neliniștea mersului și a zâmbetului cădeau bine. S-a încruntat inocent și a adulmecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
într-o anticameră ecuatorială de un verde țipător. Fielding Goodney trona pe suprafața sintetică și bea suc de portocale natural dintr-o sondă. Pielea îi era impregnată de bronzul peren, care îi punea în valoare albeața mâinilor, ca și cutele impecabile ale șortului și cămășii imaculate, dar și albul fără cusur al încălțărilor lui ultra. M-am apropiat de el. Priveam terenul ca de pe puntea unui vas. Era ca la televizor: doi ași într-ale tenisului izbind mingea, totul numai nerv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]