3,653 matches
-
în limba română. Necesitatea consacrării limbii poporului în serviciul liturgic este înțeleasă de el, ca și, mai înainte, de Varlaam, din perspectiva acelui râvnit progres cultural, menit a risipi ignoranța („să-nțeleagă creștinii svintele taine” - deziderat promovat în acord cu imperativele veacului, cu argumente reținute din tradiția Scripturii) și a face accesibilă cartea, adresată întregii seminții „rumânești” („tutinderea ce să află într-această limbă pravoslavnică”), mijloc de edificare a conștiinței naționale. În Polonia, la Uniev, se tipăresc în 1673 Psăltire a
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
transformat, prin schimbarea numelui în italienescul Nomberòne, într-o făptură găunoasă și grotescă), Cornell este îngropat, dar nu definitiv, pentru că T a avut grijă să-l cloneze. Traducător al lui Faust, D. nu putea rămâne străin de daimonismul creatorului, de imperativul vocii interioare, divizată în simplu demonism și în activitate înfăptuitoare superior daimonică. Acestea sunt și principalele direcții în care s-a orientat și foarte bogata eseistică a lui D.: raportul creatorului cu limbajul și cu poemul, autocontemplarea în poem, narcisismul
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
orice informație divulgată îi poate periclita poziția competitivă. Același lucru este valabil și în cazul activităților unui guvern privind securitatea națională. Problema este reprezentată întotdeauna de găsirea unui echilibru între daunele care ar putea fi aduse la adresa securității naționale și imperativele unei ordini politice interne. Nu există nici o armonie între aceste două standarde și nici nu pot fi delimitate clar. Presiunea pentru transparență nu vine întotdeauna din partea cetățenilor. În ciuda tendinței generale de păstrare a confidențialității, orice guvern - dar mai ales unul
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
Istoricul literar, comparatistul și eseistul G. este precedat și apoi dublat de un scriitor polivalent. Inițiată prin placheta Anna-Mad, scrisă sub imbold avangardist, creația în versuri va continua printr-o serie de volume, marcând, în pofida unor gesturi de obediență față de imperativele ideologice ale epocii, dorința de evaziune dintr-un mediu constrângător, aspirația spre durabilitate, luciditatea trăirii, așteptarea și speranța, ca în Ultimul peisaj al Orașului Cenușiu (1946), Primăvară în Valea Jiului (1949), Întâmplări din Marea Răscoală (1953), Balade (1956) și Ultimul peisaj
GHEORGHIU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287236_a_288565]
-
debutat editorial în 1957, cu volumul Pâine și sare, un „roman în versuri”, după cum precizează subtitlul, având ca model epicul versificat extins, specific poeziei militante a epocii. Înfățișând în tablouri ample viața satului tulburată de procesul colectivizării, scrierea, marcată de imperativele ideologice ale perioadei, anticipează câteva dintre constantele unui portret al autorului: predilecția pentru epos, evocarea și elogierea civilizației sătești, un limbaj poetic aspru, reconstituind stadiile arhaice ale acestei civilizații, evidențiindu-i capacitatea de a construi și reconstrui în imaginar realități
GHEORGHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287231_a_288560]
-
mult raporturile cu cititorii și pentru a lega activitatea scriitorilor tineri cu aceea a celor vârstnici.” Militând, în continuare, pentru scrisul scurt și concis, ilustrat de „schițe și nuvelete”, marele prozator încearcă să mascheze comanda de partid sub vălul unor imperative profesionale, văl pe care îl destramă cel de-al doilea editorial, nesemnat, intitulat Gazeta noastră literară: „Gazeta noastră literară se vrea în linia întâi de luptă pentru o literatură menită să ridice conștiința socialistă a celor ce muncesc pe ogoare
GAZETA LITERARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287200_a_288529]
-
necesității de a-l lumina și mobiliza, al dorinței de a-i cânta virtuțile și aspirațiile, cele mai multe dintre versificări (din volum și din periodice) au mai mult valoarea unui document despre om și vremea sa. Atunci când reușește să se sustragă imperativelor sociale, H. reiterează modest teme și atitudini comune ale liricii - natura ca mediu al regenerării și tonificării sufletești, năzuința spre săvârșirea binelui, spre lumină și spre înălțimi etc. Cu timpul, poetul devine mai puțin optimist, are sentimentul zădărniciei luptei sale
HALIPPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287402_a_288731]
-
mai bun exemplu al unei deplasări a centrului de interes În științele sociale, prin intermediul sociologiei În special, către noi grupuri sociale și profesionale est-germane, aparținând intelectualității (Intelligenz), În opoziție cu prioritatea absolută pe care o reprezentase anterior „clasa muncitoare” conform imperativului politic vizând modelarea structurii sociale pentru a obține un randament economic mai bun (cf. I. Lötsch, 1991, pp. 142-143). Dificultățile profesionale Întâmpinate de cei doi sociologi Însă carieră. Manfred Lötsch, cercetător la Academia de Științe Sociale a Comitetului Central, unde
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
poeme dedicate muncii, Partidului, lui Marx. Din aceeași perspectivă trebuie văzut amplul poem Omul comun (din care L. publicase fragmente în presă). E vorba tot de o autobiografie lirică, evidențiind o metamorfoză a identității provocată de schimbările sociale și de imperativele oficiale specifice epocii. Nu lipsesc clișeele, estompate însă de același lirism dinamic și incandescent, de imaginarul extrem de productiv al poetului. Ciclul Albatrosul ucis e o prevestire a morții, conturând un destin ce stă sub semnul sacrificiului de sine. Poetul își
LABIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287733_a_289062]
-
slujbe; cuplurile căsătorite ar trebui să fie împreună pentru totdeauna, cu excepția cazurilor de abuzuri sexuale” (p. 299). În a doua accepțiune avem o concepție mai modernă despre tineret și familie, în care credințele de mai sus nu sunt atât de imperative, în special sexualitatea premaritală și coabitarea, dar în care se susține valoarea princeps a mariajului, cu avantajele lui pe linia economică, a stabilității sexuale, a confortului psihic și, mai ales, ca cel mai benefic mediu de naștere și creștere a
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
atât extremismului de dreapta, cât și celui de stânga, publicația are o orientare democratic-conservatoare și cultivă un naționalism selectiv și realist, așa cum se remarcă nu doar în articolul-program (Să ne cunoaștem), ci și în textele lui C. Rădulescu-Motru (Românismul și imperativele morale ale românismului), în luările de poziție împotriva curentului legionar (de exemplu, articolul Cum răspundem? de Miron Constantinescu) și, în general, în bogata publicistică politico-socială cuprinsă în rubricile „Viața politică”, „Satul”, „Orașul”, „Universitatea”. O pagină intitulată „Cărți, probleme, idei” este
ROMANISMUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289349_a_290678]
-
teritoriu politic”71. Cel mai dificil aspect al Încercării de a stabili o politică care transcende frontierele, este Înțelegerea asupra manierei de asociere a forțelor În acțiune cu un nou sens al țelului comun, care este la fel de puternic ca vechiul imperativ teritorial. Jean-Marie Guéhenno, fostul sub-secretar general pentru operațiuni de menținere a păcii la ONU, a exprimat-o cel mai bine: „Odată ce am pierdut confortul granițelor noastre geografice, trebuie să redescoperim de fapt ce anume duce la creerea legăturilor Între oamenii
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
deși parțiale, în clasele III-IV, și evoluția lor, mai apoi, pe linia formării unor reprezentări/noțiuni tot mai bine definite. Convingerile și motivațiile urmează însă o cale mult mai anevoioasă și probabil că nu toți indivizii ating pe deplin faza imperativului moral interior. Piaget însuși arată că heteronomia și autonomia sunt nu numai două stadii ontogenetice, ci și două tipuri de morală întâlnite printre adulți. Iar Kenigston consideră că există tineri care nu depășesc până la 24 de ani faza preconvențională și
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
modul rațional cum să o faci. D. Batson admite, în continuare, că rațiunea morală, o dată însușită, poate deveni motiv ultim de acțiune, depășind egoismul mascat individual sau chiar colectiv. Sintetizând pozițiile filosofilor moralității, în frunte cu I. Kant, care susține imperativul moral ca universal uman și nelegat de circumstanțe practico-instrumentale, și denumind respectivele poziții ca principialiste (de la focalizarea lor pe principii morale indubitabile), el afirmă că doar cercetări viitoare pot decide dacă principialismul este o alternativă validă la explicații motivaționale mai
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
convingere, fațada ideologică. Astfel, în articolul-program intitulat Arta și lumea, se observă strădania marelui critic de a împăca principiile criticii profesioniste cu cerințele ideologiei comuniste în ascensiune. Dintre cele dintâi selectează idei care puteau fi adaptate, fie și fragmentar, la imperativele celei din urmă. Apar, astfel, afirmații precum „marea artă e o expresie a vieții elementare și, în principiu, vorbește sufletului obștesc”. Apoi autorul menționează cu toată seriozitatea un anume „sabotaj artistic”, similar celui economic, pentru a conchide că „a venit
LUMEA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287894_a_289223]
-
român al epocii de după 1948, autorul care a dat cea mai importantă operă dramatică, luându-și ca subiect contemporaneitatea, transformările și conflictele sociale, metamorfoza oamenilor în aceste decenii. Chiar dacă suferă de oscilații valorice semnificative, întrucât nu a putut evita întotdeauna imperativul ideologic, teza oficială a momentului, creația sa este foarte unitară sub aspectul problematicii. Pentru a transpune dramaturgic o epocă istorică plină de contradicții derutante, L. adoptă ca premisă un fel de luciditate amintind „oglinda” stendhaliană „purtată de-a lungul unui
LOVINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287852_a_289181]
-
ales raportul între substantive,(S), verbe (V), adjective (A). Frapează numărul foarte mare de S (26-27) și de Adj. care le însoțesc (15, plus un adverb care întărește: profund umanist), comparativ cu V (4 subjonctive, care au și valoare de imperative - să creăm etc. -, plus un infinitiv - a asigura - și gerunziul cu valoare verbală - cinstind). Din cele 26 de S, izbesc cele 6 nominalizări (Nmzi), acele "abstracte verbale" caracteristice limbii române, frecvente în Ll a "Epocii", și în al căror statut
Un text din "epoca de aur" by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17126_a_18451]
-
însă, comparăm textele lui NC cu unul dintre cele scrise după 1989 (de pildă, Strategia de reformă economico-socială a Programului de guvernare, adică a Guvernului N. Văcăroiu, care a pierdut alegerile din 1996), găsim, iarăși, nu numai o abundență de imperative și de timp viitor, dar și enorm de multe Nmzi (p. 160): "2.Simplificarea și flexibilizarea sistemului legislativ. 3. Corelarea actelor normative pentru înlăturarea [...]. 4. Modificarea [...] care necesită completări ori simplificări. 5. Curățirea [...] prin abrogarea [...] reglementări noi" etc. ori (p.
Un text din "epoca de aur" by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17126_a_18451]
-
aceasta devine evident faptul că Eul moral are o conotație aparte, În raport cu Eul personal, la care se face refere În Psihologia Generală sau În Psihanaliză. Definit și determinat prin endon, Eul moral poate fi identificat cu „daimonionul” lui Socrate, cu „imperativul categoric” al lui Kant, cu „maestrul interior” al lui Malebranche și chiar cu „impulsul vital” al lui Bergson sau cu „hormé”-ul lui von Monakow. Eul moral, deși există ca virtualitate, se formează pe parcursul vieții prin educație, imitația sau interiorizarea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de subiectivitate. Acestea sunt În principal ideile estetice și cele religioase. Ideile morale Însă, fiind puse sub semnul datoriei, dictată de conștiința morală, nu au nici caracter de subiectivitate și nici de obiectivitate. Ele sunt supuse, așa cum afirmă I. Kant, „imperativului categoric” care, impune datoria, obligativitatea respectării și conformării individului cu acestea. Între cele două categorii de idei se situează ideile filosofice, care au caracterul unor reflecții generale privind esența problemelor, fără a angaja nimic În afara unor atitudini intelectuale care să
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
referință. Conformarea față de normele morale și ordonarea vieții În conformitate cu acestea răspunde Îndemnului kantian: „Acționează ca și cum maxima acțiunii tale ar trebui să devină, prin voința ta, lege universală a naturii”. Scopul oricărei acțiuni care derivă din ideile morale are caracterul unui imperativ categoric care vizează În final respectarea demnității umane, fapt care-l face pe I. Kant să afirme următoarele, ca o continuare la cele anterior citate: „Acționează astfel Încât să folosești umanitatea atât În persoana ta, cât și În persoana oricui altuia
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Ego sum via, et veritas, et vita, Ioan, Ev., 14, 18Ă. Așa cum am arătat, pentru I. Kant, ideea morală asociază binele cu datoria, făcând ca persoana să devină responsabilă de actele sale, care trebuie să fie conforme cu legea morală - imperativul categoric. În felul acesta, indiferent de doctrinele morale, ideea morală este ideea Binelui, făcut din datorie și supus reponsabilității. Ori, prin aceasta orice idee morală este conexă atât conștiinței morale, În fața căreia răspunde, cât și acțiunilor sale, asupra cărora trebuie
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
se regăsesc și cu care se identifică. Propriu acestui tip spiritual Îi sunt imaginile artistice, exprimate prin frumos. că Spiritele datoriei sunt cele dominate de ordine și de conștiința responsabilității. Acestea sunt spiritele care pun pe primul loc datoria, ca imperativ al oricăror acțiuni umane. Libertatea devine un mijloc prin care persoana Își poate exercita datoriile, ca acte de conștiință morală. Aceste persoane cultivă valorile morale ale binelui, ca virtuți către care tinde și pe care dorește să și le interiorizeze
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ziarului și ilustrează fenomenul de politizare a culturii, impus de ideologia comunistă. În deceniile al cincilea și al șaselea ale secolului trecut există o evidentă orientare prosovietică, proletcultistă, antitetică în raport cu așa-zisa literatură „burgheză”, „decadentă”, „cosmopolită”, dar în consens cu imperativul subordonării esteticului de către politic. O destindere a spiritului dogmatic, vizibilă și în scrierile apărute în S.t., are loc după 1964, când purismul realist-socialist începe să facă unele concesii elementului estetic. Literatura își menține însă același caracter partinic, propagandistic, respectând
SCANTEIA TINERETULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289531_a_290860]
-
Vitner, Paul Cornea, Al. Oprea, Ion Brad ș.a., cotidianul face loc și articolelor comemorative, consacrate unor scriitori clasici români, precum Mihai Eminescu și I. L. Caragiale, sau străini, ca J. W. Goethe, N. V. Gogol, Vladimir Maiakovski, Maxim Gorki, Victor Hugo. Conform imperativului angajării politice, scriitorii și criticii sunt și semnatari ai unor texte publicistice cu caracter propangandistic, normativ și educativ. Printre aceștia se numără Emil Manu, Mihai Stoian, Mihai Beniuc, Al. Mirodan, Traian Șelmaru, Aurel Baranga, Corneliu Leu, Zaharia Stancu, Demostene Botez
SCANTEIA TINERETULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289531_a_290860]