1,303 matches
-
evazează ca o tunică militară ieșind de sub centironul strâns. Pantalonii sunt gri cu dungi galbene. Pe piept Îi flutură un jabou de dantelă. Mâinile Îi sunt acoperite de mănuși cu manșetă. Ar putea părea un costum de carnaval, dar privirea imperioasă și ținuta mândră a capului Îngheață zâmbetul pe buzele zeflemiștilor.” 1 Pentru cine Îl cunoaște Însă În plină maturitate, pe la jumătatea secolului, spectacolul e mai degrabă trist. Barbey se vede silit să-și drapeze sărăcia Într-o excentricitate la limita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
nu doar pentru că a compus un Tratat de viață elegantă, nici pentru că este părintele unor celebre personaje dandy (În Fata cu ochii de aur, Mărirea și decăderea curtezanelor sau Un prinț al boemei, de pildă). Ci pentru că el Însuși simte imperioasa nevoie de a se Îmbrăca, mânca, vorbi, comporta ca un veritabil fashionable. Iată-l portretizat de un apropiat, un ofițer englez strecurat În lumea bună a Parisului pentru că e dandy și are veleități literare. Căpitanul Gronow Își mărturisește bucuria de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
pe eroul lui Kierkegaard - caracterul estetic al actului seducției. Joc secundar, gratuitate, artificiu, estetică ironică, diabolică, seducția e unul dintre efectele cele mai de temut ale dandysmului, deși dandy-i nu-și premeditează strategiile din dorință, din pasiune, din nevoia imperioasă de a-l poseda pe cel sedus. Majoritatea au fie o frigiditate Înnăscută (spun psihanaliștii), fie una dobândită (susțin psihosociologii). Dandy-ul e steril și rece, asemenea meduzei pe care o contemplă Proust, evocându-l pe Charlus. Își compune un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
divin, Întrupând toate șansele, Înzestrat cu forță și cu o irezistibilă putere de seducție! Sprâncenele au o linie pură, alungită, frumos arcuită, și acoperă pleoapele orientale, calde, viu colorate; ochii, migdalați, negri, adânci, arzând de o flacără neasemuită, mângâietori și imperioși, Îmbrățișează, Întreabă și reflectă tot ceea ce Îi Înconjoară; nasul, grațios, ironic, proiectat Înainte, Îți aduce Îndată În minte celebra frază a poetului: Sufletul meu plutește pe parfumuri așa cum sufletul celorlalți oameni plutește pe muzică! Gura are forma arcuită și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
tocmai pentru că pentru aceasta ar trebui să vrea. Dacă nu ar fi cea mai jalnică dintre nefericiri, ar fi cea mai dezgustătoare dintre banalități. Or, ceea ce te frapează din primul moment la domnul de Montesquiou este tocmai voința, Îndemânatică, tenace, imperioasă, atotputernică. Conversația lui este după chipul și asemănarea acestei voințe. Gloria de care se bucură este triumful ei. De Îndată ce Începe să vorbească, te simți dominat de un ritm puternic ce te uimește mai Întâi, pentru că ești obișnuit cu vocile molatice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
seama că faceți o greșeală enormă și că ați renunța la această... aproape scuipă cuvântul... înțelegere. — Asta chiar ar fi o surpriză, spuse sec Mossek. Yariv ridică mâna și se aplecă în față. — Astea nu sunt cuvintele unui nebun. Sunt imperioase și înflăcărate, asta da. Dar nu sunt incoerente. Nu e nici scrisoarea unui martir, în ciuda previziunii propriei morți. Dacă ar fi fost, ar fi vorbit clar și la obiect despre trădarea cedării de teritorii și așa mai departe. Ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
asta putea să se transforme Într-o tragedie. Voiau ceva de la mine și erau ferm convinși că eu dețin acel ceva (poate un obiect, poate o informație, poate Dumnezeu mai știe ce) care Îi interesa foarte și de care aveau imperioasă, disperată nevoie. Pentru că, nu-i așa, ce altceva decât disperarea poate Împinge pe cineva la gesturi rocambolești și periculoase de genul răpirii, mai ales În condițiile date?! Știau că sunt așteptat la un congres internațional și că lipsa mea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
reprezintă, din punctul de vedere al Centrului, un eșec. Pe cât de scuzabil, Într-un fel, pe atât de periculos. - Cum trebuie considerată atunci, din punctul de vedere al omenirii, existența Centrului? Un succes? - Mult mai mult decât atât: o necesitate. Imperioasă, vitală. Salvarea, dacă agreați cuvintele mari. Mister Adam, prețuiesc spiritul dumneavoastră polemic. L-aș prețui și mai mult dacă n-ar avea o componentă, scuzați, deviaționistă. Am impresia că vă place atât de mult să aveți În aproape orice situație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ațintită asupra mării care Își schimba culoarea din albastru indigo În cenușiu oțelit, pe măsură ce norii Înaintau spre ea. Nu am ucis, nu am furat și nici nu am făcut rău cuiva În mod conștient... Problema mea se limitează la o imperioasă nevoie de a mă ști posedată, ocrotită și dominată. Tot răul mi-l fac mie Însămi și, dacă aș fi știut să descopăr asta la timp, nimeni nu ar fi suferit de pe urma mea. Își trecu Încă o dată mîna prin păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
că legitimitatea sa de a continua să se afle în funcție nu a fost pusă în cauză, nu numai pentru că alegerile care s-au încheiat acum au fost doar locale, dar în egală măsură pentru că revendică și își asumă datoria, imperioasă și urgentă, de a cerceta până la ultima consecință întâmplările anormale în care am fost, în ultima săptămână, pe lângă martori uimiți, actori temerari și, dacă, cu cea mai profundă mâhnire, am ajuns să spun acest lucru, este pentru că acele voturi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
interne începu să se audă în radiourile mașinilor, Dragi compatrioți, dragi compatrioate, țara a trăit în ultimele săptămâni, fără îndoială, cea mai gravă criză din câte a consemnat istoria poporului nostru de la începuturile națiunii, niciodată nu a fost atât de imperioasă ca acum necesitatea unei apărări à outrance a coeziunii naționale, câțiva, o minoritate în comparație cu populația țării, rău sfătuiți, influențați de idei care nu au nimic de-a face cu funcționarea corectă a instituțiilor democratice în vigoare și al respectului care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
direcția poliției văzuseră cu mai mult decât justificată nemulțumire cum contactele cu funcționarul lor fuseseră tăiate în mod unilateral de el, asta nu înseamnă că nu-i mai interesa pe unde umbla și unde se putea afla în caz de imperioasă necesitate. Dacă comisarul se hotărâse să se piardă în acest oraș, dacă s-ar ascunde în vreun canal tenebros așa cum o fac, de regulă, fugarii și cei care se sustrag justiției, ar fi într-adevăr culmea să reușească să dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
al literaturii contemporane. Cărțile sunt niște scrisori dintre care doar câteva ajung la adevărații destinatari. Arta este hârtia de turnesol care măsoară, la un momentdat, starea de normalitate a condiției umane. Nimbul valorilor intră numai în sarcina posterității. Arta - această imperioasă nevoie de noi înșine. Scriitorul - acest sclav de pe plantațiile visului. Dacă lectura este inutilă, cărțile ar trebui incinerate. Jumătate din pamflet poate să muște. Restul trebuie să fie artă. Cartea valoroasă își transformă cititorii în coautori. Arta înnobilează singurătăți. Marea
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Îmi trebuie niște droguri neapărat!” Iar, de atunci, cuvintele „îmi trebuie niște droguri neapărat” deveniseră, din zi în zi, tot mai des rostite de Șerban. Pentru el, nu mai era demult o extravaganță idea de a se droga, ci o imperioasă necesitate, ce se cerea a fi satisfăcută cu mare strictețe și neîntârziat. Prafurile ușoare și într-o cantitate mică, pe care le consumase dânsul la început, acum se prefăcuseră în totalitate în prafuri foarte puternice, ce le consuma nesățios în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
asta-i va fi Învățătură de minte. Funcționarul de la mesagerie Începu să chicotească. Ninici Își ridică ochii Întunecați, incapabili de altă expresie decât a sărăciei cu duhul, și Întrebă: — Care ea? În imaginația lui, telegraful Începu să vorbească cu o imperioasă voce feminină. — Ah, voi, soldații! spuse funcționarul de la mesagerie. Nu Înțelegeți nici jumătate din ce se petrece. — Asta așa-i, spuse Ninici. Pierdem vremea ore Întregi cu baioneta la armă. N-o să fie cumva iarăși război, nu? Du-te la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
sută de ani alături de mentorul sau n-ar fi în stare să învețe tot ce știa acesta despre mare și despre secretele ei, si de aceea, atunci când îi dădea de înțeles că în curând îl va părăsi, simțea o dorință imperioasa de a izbucni în plâns. Și-acum ce facem? întreba când, în cele din urmă, isi recapătă glasul, după aceste incredibile explicații. Dacă știu că suntem aici și că n-avem vânt, n-o să le ia mult timp să ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
timp aveau să fie morți. Morți și probabil devorați. Luna trimise un ultim salut galeș, pentru a dispărea apoi, ca și cum s-ar fi temut să asiste la ceea ce avea să se întâmple în acea insula pierdută în Pacific, iar ordinul imperios de a se întoarce în ascunzătoare trecu din gură în gură că o singură șoaptă. Toți se supuseră și, când se iviră în sfârșit zorii unei zile care promitea să fie cu adevarat interminabila, până și ultimul marinar se găsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
întâmplă. E ca și când... viața pe care am avut-o nu era așa. Nu sunt... Aproape că am spus Nu sunt Eric Sanderson. Nu sunt un aventurier, asta încerc să spun. Mă străduiesc să recuperez totul. Nu eram sigur de ce simțeam imperioasa nevoie de-a spune lucrurile astea. Te-am sunat, ți-amintești? zise ea încet, pe tonul acela pe care oamenii îl folosesc când explică ceva unui prieten care ar trebui să știe deja acel ceva, dar pare să-l fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
aminti că domnișoara Hilfe avusese același punct de vedere și se Întrebă ce anume o făcuse să adopte Între timp o părere contrarie. — Dar cu fratele dumitale cum rămîne? o Întrebă el. — Dacă pleci dumneata, o să plece și el. Tonul imperios al acestei voci voalate Îl irita pe Rowe. Se surprinse ocolind măsuța pentru a sta cu fața la ușă, iar peste cîteva clipe Își schimbă din nou poziția - ca să nu stea cu spatele la fereastră. — De ce nu vrei să vorbești cu fratele dumitale? — L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Era vară, și seara se lăsa Încet. „Mamă, am omorît-o...“ Îi spunea el, dar ea Îi tăie vorba. „Nu vorbi prostii, dragul meu! Mai bine ia un sendviș - sînt delicioase!“ „Bine, dar am omorît-o, am omorît-o!“ repeta el, simțind nevoia imperioasă de a o convinge; dac-ar fi reușit, ea i-ar fi putut veni În ajutor, i-ar fi putut spune, de pildă, că toată povestea asta n-are nici o importanță, și el ar fi crezut-o. Trebuia Însă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
energie din trupul istovit de sentiment, în oglinda ei, icoana iubită a ființei omenești, Manuela se văzu palidă, albă de tot, cu fața mai mică, cu capul mai delicat, ca după o boală. În sentimentul ei pentru Vâlsan era ceva imperios, “absolut”, o exagerare de care este conștientă. Ea dorea să iubească, deși simțea câteodată dragostea ca pe o patimă, o răstignire pe altarul iubirii. Comparația ei în suferința cu ipostaza Fiului Ceresc: “o scuipaseră...îi puseseră spini...ca și Fiului
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
a-și reliefa suavitatea trăirii fără păcat, iubirea absolută, neîntinată, dar oare și fără de păcatul plăcerii ?!? Chiar și așa se simte o victimă a iubirii, pentru că ”iubirea sapă în ea...”. ”Cruzimea cumplită a acelui blând o revolta dintr-un val imperios de voință și de imposibil. Cum trebuie să-l fi adorat femeile și să se fi zdrobit de stavila voinței lui ! Și el trebuie să fi iubit...Fiul omului !... Lungul val al părului Magdalenei, resturnat în gestul lui etern de
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
se manifesta din fragedă pruncie și cu cât treceau anii, se accentua și devenea tot mai acută. De ce trebuie sa fie vasalii altui neam? De ce trebuie să se supună altora, când sunt mai buni, mai înțelepți decât ei? Această dorință imperioasă îi sufocă, însă acesta a fost și este mobilul neamului nostru! Au fost și sunt multe lepădături în el, conducători veroși umblă cu avantaje la mai marii lumii, fură pentru burta proprie sau interesul lor... însă au de unde lua! Strămoșii
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
Kenneth, nu cumva știți unde e dormitorul meu? Shirley clătină din cap cu tristețe și spuse: Nu, îmi pare rău. — A! spuse Kenneth. Tăcu. Apoi zise: Iertați-mă. Am plecat. Shirley ezită în timp ce se decidea: Nu! Stați! Făcu un gest imperios cu mâna. Întoarceți-vă o clipă cu spatele. Kenneth se întoarse și se pomeni privind într-o oglindă în care se vedea pe el și dincolo de el, pe Shirley. Era cu spatele la el și își trăgea furoul peste cap. El spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Domnișoară, nu cumva știți unde e dormitorul meu? Shirley clătină din cap cu tristețe și spuse: Nu, îmi pare rău. — A! spuse Kenneth. Tăcu. Apoi zise: Iertați-mă. Am plecat. Shirley ezită în timp ce se decidea: Nu! Stați! Făcu un gest imperios cu mâna. Întoarce-ți-vă o clipă cu spatele. Kenneth se întoarse și se pomeni privind într-o oglindă în care se vedea pe el și dincolo de el, pe Shirley. Era cu spatele la el și își trăgea furoul peste cap. — O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]