2,209 matches
-
the Tableta, pp. 89 sq.; The Sumerians, pp. 117 sq. Termenul me a fost tradus prin "ființă" (Jacobsen), sau "putere divină" (Landsberger și Falkenstein) și a fost interpretat ca o "imanență divină, în materia moartă și vie, neschimbătoare, statornică, dar impersonală de care numai zeii dispun" (J. Van Dijk). 8 R. Jestin, op. Cit., p. 181. Vom avea ocazia să le vedem importanța, analizând sărbătoarea babiloniană akitu (§ 22). Scenariul comportă hieros gamos între două divinități patronatoare ale cetății, reprezentate de statuile lor
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
cum sunt înfățișați pe monumente și în texte, în multe detalii caracteristice, ca, de pildă, inițiativa și curajul lui Tutmosis III în timpul bătăliei de la Megiddo, A. de Buck a recunoscut elementele convenționale ale portretului unui suveran ideal. Aceeași tendință către impersonal se constată în reprezentarea zeilor. Cu excepția lui Osiris și Isis, ceilalți zei, în pofida formelor și funcțiilor lor distincte, sunt evocați în imnuri și în rugăciuni aproape în aceiași termeni 24. 19 H. Frankfort, ibid., pp. 54 sq. A se vedea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
lumile lui Brahman, unde vor trăi îndelung și nu se vor mai reîntoarce. Modificată, această teorie va fi reluată de diferitele școli devoționale. Dar după alte interpretări, unirea după moartea lui ătman cu Ființa universală (Brahman) constituie întrucâtva o "nemurire impersonală"; Șinele" se contopește cu sursa sa originară, Brahman. Este important să precizăm că meditațiile asupra identității ătman-Brahman constituie un "exercițiu spiritual", și nu un lanț de "raționamente". Sesizarea Sinelui propriu se însoțește de experimentarea "luminii interioare" (antah-jyotih), și lumina este
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
este prizonierul lui karrnan și în același timp posesorul unui "Sine" nemuritor, el dese peră în Brahman o situație comparabilă. Altfel spus, el recunoaște în Brahman două modi de a fi aparent incompatibile: "absolut" și "relativ", "Spiritual" și "material", "personal" "impersonal" etc. În Brihadăranyaka Up. (II, 3,3), Brahman este perceput sub două form corporală (și muritoare) și nemuritoare. Upanișadele medii 41 dezvoltă în mod mai sistemat această tendință - atestată deja în Rig Veda - de a reduce totalitatea cosmică și constiin
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
descoperă caracterul fortuit și impermanent al teribilei suite: ăvidya, karman, samsar a. Desigur, Upanișadele medii exploatează în mod diferit aceste noi descoperiri. Cele două modalități ale lui Brahman sunt câteodată interpretate ca reprezentând un zeu personal, superior materiei (modul său impersonal de a fi); în acest sens se poate înțelege Katha Up. (I, 3, 11), care pune principiul personal, purușa, mai presus de modalitățile sale "impersonale" (avyakta, 41 Cele mai importante sunt: Katha, Praștia, Maitri, Mândukya, Svetăsvatăra și Mundaka. Epoca redactării
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
ale lui Brahman sunt câteodată interpretate ca reprezentând un zeu personal, superior materiei (modul său impersonal de a fi); în acest sens se poate înțelege Katha Up. (I, 3, 11), care pune principiul personal, purușa, mai presus de modalitățile sale "impersonale" (avyakta, 41 Cele mai importante sunt: Katha, Praștia, Maitri, Mândukya, Svetăsvatăra și Mundaka. Epoca redactării lor este dificil de precizat; probabil, între 500 și 200 î. Hr. 42 Acest lucru a fost bine evidențiat de H. von Glasenapp, La philosophie indienne
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
se stingă de planșete ochii văduvelor? Mâncăm oare singur bucata mea de pâine și orfanului nu-i dădeam din ea?" (31: 16-17; cf. 31: 19-34). 14 Această cuvântare pare să fie o interpolare. răspunsul lui Iahve dezamăgește prin caracterul său impersonal. Dumnezeu vorbește "din sânul vijeliei" (38: 1), într-o veritabilă teofanie, dar el ignoră întrebările lui Iov. Iahve se mulțumește să-i reamintească atotputerea sa, opera sa cosmică, complexitatea Universului, varietatea infinită a manifestărilor vieții. După ce a evocat marile structuri
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
credit suspensiv și limitat pînă la apariția lucrării". În circumstanțele actuale, nu te poți gîndi întotdeauna la credite. Nici să te mulțumești să "provoci dezbateri" sau "să ridici probleme". Fobia pe care o resimțim față de sisteme și intervaluri mari, respingerea impersonalului, ambianța zeflemistă din Școală ne-au intimidat peste măsură; cîteodată trebuie să le răspundem. E tocmai ceea ce facem astăzi nu sub forma șubredă a tratatului, ci sub cea mai puțin abominabilă și la fel de anacronică a cursului. De fapt, între 1988
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
sentimentul (opus lui logic, intelectual)". După aceste demarcații ne putem întocmi morala provizorie. Criticile pertinente ale "marelui partaj" au actualizat "industria retorică, instrumentală și socială a adevărului" (Bougnoux). Întotdeauna semantica provine dintr-o pragmatică, și antiteza dintre enunțul neviciat, rece, impersonal și pacifist și mesajul impur, polemic și retoric, dintre știință și ideologie, pe scurt, își pierde contururile în exercițiul științific in vivo, in statu nascendi. "Chiar și enunțurile științifice rezultă din raporturile de forță ale formulărilor" (Latour, Bougnoux). Abordarea mediologică
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
e alta. Sociologii și istoricii s-au străduit în van să replice delirului tehnocratic mereu recurent faptul că tehnica nu există ca realitate totalitară și substanțială, că ea nu se poate transforma în propriul nostru duh malefic, subiect manipulator și impersonal, nici în barcă de salvare ca sistem de semnificații independent de oamenii care-l produc și reproduc. Tipografia, audiovizualul, scrierea computerizată, fiecare din aceste sisteme de transmisie a fost filtrat, îmbunătățit și adaptat de utilizatori în funcție de valori și interese. Acesta
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
gînditorii prerevoluționari și faptul că importantă nu este opera cîtorva doctrinari ci, dimpotrivă, că în cursul acestor decenii, și pentru prima oară, "Franța întreagă a început să gîndească". Istoricul își oprește ancheta în 1787, cînd "acțiunea și conducătorii" înlocuiesc agitația impersonală și difuză a ideilor. "Ar trebui [atunci] să se facă nu numai istoria ideilor revoluționare, ci și cea a ideilor revoluționarilor." Altfel spus, studiul puterii gîndirii se inversează, în acest punct de inflexiune, în investigație a ideii puterii, dar traiectoria
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
imens, de un soi de groază socială. Mi se părea că miile și miile de oameni care treceau fără să se cunoască, mulțime nenumărată de fantome solidare, erau dezlegate de orice legături, și mă întrebam cu un soi de teroare impersonală cum se face că toate aceste ființe acceptau repartizarea inegală a binelui și a răului și cum enorma structură socială nu cădea în disoluție. Nu vedeam lanțuri la mîinile și la picioarele lor, și îmi spuneam: ""Prin ce miracol aceste
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
se întâmplă la serviciu. Serviciul, singura legătură cu lumea. Așadar, dacă dau chix până și aici, legătura lor cu lumea e compromisă. Ieșirea lor din umanitate. Și de-aia țin cu dinții de scaune. Și disperarea de a transforma relațiile impersonale pe care le presupune slujba în relații personale. Și tot de aici ticăloșia veselă cu care fac compromisuri. Din dorința de a rămâne, vorba unui tip deștept, parte a unui joc care se desfășoară chiar sub ochii lor și care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
pentru a trezi În spectator un șoc prin acțiunea tăcerii În mișcarea fără cuvinte). Parcă suspendată În eternitate, ca un stop-cadru al istoriei, dilatând timpul real, moartea stilizată a lui Cezar invita la reflecție, depășea subiectivul, se voia o emoție impersonală pură. Astăzi, soluția nu ar părea poate deloc șocantă, dar În 1968, abia ieșiți din realismul troglodit socialist, aceste momente erau percepute ca stranii, neobișnuite. Spectacolul a produs o serie de șocuri, fiind prea radical pentru România acelor ani. Mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
vorbea păsărește, dar cu o prezență care transmitea o forță concretă. „De unde să Începem?“ Vocea lui Brook, abia audibilă, Într-o franceză cu accent de Oxford, suna ca un ecou al propriilor mele Întrebări. Și el privea În jur spațiul impersonal, care nu inspira nici o sugestie de joc și, parcă intuind pericolul unui sentiment de descurajare generală care plutea În aer, ne-a spus: „Am o idee: ce-ar fi să transformăm spațiul ăsta arid și să pregătim un party? La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Arta obiectivă atinge esența, expresie a unui adevăr universal. În contrast, arta subiectivă este rezultatul propriilor gusturi și capricii. Aceasta era premisa căutării lui Brook. Arta obiectivă - cu exemple În catedralele Evului Mediu- este o artă fără semnătură. O artă impersonală. Constructorii care au pus În picioare miracolul numit Chartres au rămas până azi anonimi. Inspirat de exemplul lor, Peter credea că se poate lucra și În teatru Într-un spirit similar. Atunci am Înțeles eu de ce ne-a chemat pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
creată de hârtia de orez care uneori ținea loc de pereți. Dacă În Bali mă deplasam cu motocicleta, sărind peste gropi și hârtoape În căutarea unui loc sacru În munți, În Japonia zburam full speed din metroul computerizat, curat și impersonal, În shinkansen, primul tren-fulger din lume, ca să ajung la Kyoto, să mă pierd În labirinturile misterioase ale vechilor temple ori să rămân Înmărmurit de Încântare În fața grădinilor zen cu nisip și pietre aranjate după o știință secretă. La Kyoto, Însă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
descopăr mesajul pe care constructorii lor au vrut să ni-l transmită. Ei au gravat În piatră un adevăr obiectiv, prin care se poate stabili un contact peste timp. Mai târziu, În fața Sfinxului, am avut din nou experiența artei obiective impersonale. Vedeam ce spunea Brâncuși: „Proporțiile sunt foarte mari, dar atât de perfecte, că nu ne zdrobesc. Par În același timp mari și mici“. În fața mea se ridica un colos impozant, dar care În același timp Îmi părea invizibil. Nu avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
pe net, apelurile de sănătate pentru Lakshmi, Doru Sabău și fetița lor ce urma să vină pe lume. Am făcut bandhan în fața computerului însă, vă rog să mă iertați: pentru mine, atunci, totul se reducea la simple nume, niște nume impersonale și fără chip. Inima nu-mi fremăta la fel ca acum, când i-am cunoscut și scriu despre ei - latura umană mă trădase. M-am bucurat de ospitalitatea lor. Doru ne-a luat de la gară. În mașină - eram în dreapta lui
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
am vorbit, devine aproape un alibi pentru a face să treacă, drept mărturii cotidiene ale veghii, acele lucruri care sunt vertijuri onirice poetice, și ca să ascundă, sub termenii „societate” și „istorie”, tot ceea ce s-ar vrea perceput ca exterior și impersonal. L’Indice, 01. 02. 1998 Luciano Morandini Marin Mincu - de la Jurnalul lui Dracula la Jurnalul lui Ovidiu Marin Mincu e poet, scriitor, italienist în România și difuzor al culturii române în Italia. Ca romancier s-a făcut cunoscut în patrie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
noi și mă asigură că se va ruga pentru dânșii... Existența prostituatelor, viața lor interioară, este legată strâns de cea mai importantă dintre profesiuni, o profesiune care, de aceea, se confundă, În aparență măcar, cu oarecare ritual sau cult la fel de impersonal, motiv, probabil, pentru care cei vechi zeificau prostituția, Îi ridicau temple și onorau pe preotesele ei. Iar multe pagini din Biblie le sunt destinate, fie [pentru] a le urgisi, fie [pentru] a le acorda asistența. Este, apoi, o profesiune de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
despre o poezie directă, cu subiecte care i le oferă ceea ce se cheamă din afară, dar care sensibilizează, cheamă la contemplare, dar simți și autocenzura care dă valoare, ritm și un cântec specific versului pus în carte, deși întâlnim un impersonal, ca în Sunt peșteri: Amintindu-și peisajul satului natal, Voiculescu scrie în «Amurgul» : Ca în Amurg pe lac, peisajul să rămână tot familiar și odihnitor: Plecat și sosit la București, Vasile Voiculescu rămâne nedespărțit de Bârlad. Toate cele 19 numere
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
prin mărturii directe, sunt fruste, au un grad sporit de subiectivitate, preferă distincțiile tranșante și culorile alb negru. Deși sunt scrise târziu, prin recursul la memoria care distorsionează, deși operează "o selecție subiectivă de amintiri" și nu "o inventariere obiectivă, impersonală a unor evenimente istorice", ele aspiră să reflecte obiectiv realitatea. Ca peste tot în producțiile genului memorialistic, identificăm aici "două voci temporale distincte": vocea trecutului "evenimențială și faptică" și vocea prezentului "afectivă și stilistică". Istoriei i se subordonează "timpul trăirii
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
parcă mereu sub ecoul vechilor academii (și Akademos și Hekademos aveau un sanctuar rustic). Dacă va avea zile Pavilionul s-ar putea să însemne nu numai o idee ci și o realitate perenă. Cartea este un text elaborat personal și impersonal, în același timp. Excursul este erudit, el asociază adesea întâlnirile de la Academie cu reamintirea unor texte considerate potrivite în a-și dezvălui propriile păreri, cugetările, meditațiile și natura filozofică, domenii cu care ne-a obișnuit..." (Ion Hurjui). "E un mod
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
mahayana (Asia nordică) din care face parte lamaismul de la Dalai Lama, marele preot. La baza religiei budiste stă concepția potrivit căreia "existența înseamnă suferință". Eliberarea din această suferință se face prin trecerea în inexistență, în nirvana (raiul creștin). Buddha (zeul impersonal) este întruchipat sub forme diferite, de unde budismul este politeist. A se citi neapărat cărțile: "Dalai Lama despre fericire" și "Doctrina lui Confucius sau cele patru cărți clasice ale Chinei". 56 Emil Racoviță se naște la Iași în 1868, a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]