1,255 matches
-
-n proverbul franțuzesc : Cât de mult se tachinează La fel de mult...se iubesc ! CHEF DE ȘCOALĂ Vacanța ? Un chef de-o vară ! De luni, are-un chef de...școală, Cum avem noi chef de... boală ! Cartea-i grea ? Fata-i...ușoară ! IMPOSTURĂ Ca și autorii mari, Cu emfază domnul poartă Plete, barbă, ochelari, Și-i om bun ! Nu...om de artă! ARITMETICĂ Cât câștigă bine-afară, Mă distrez, cinci ani în țară, Cumpărăm o vilă nouă, Divorțăm și i...,,pe din două’’! SPECTACOLE
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
afișele nu vor fi rupte, duse de vânt sau decolorate de vreme. Trebuia să stea ascuns și nu exista decât o singură casă unde putea face acest lucru. Omul numit Charlot îi spusese deja o minciună stăpânei sale când susținuse impostura lui Carosse și, în plus, încălcase legea dând adăpost unui colaboraționist. Era aici o pârghie pe care se putea apăsa cu putere. Dar, în timp ce ședea pe o roabă și cântărea situația, imaginația sa îi deschise o perspectivă spre un alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
fuste crețe, vor avea nevoie de autorizație parafată de o comisie pentru a-și exercita meseria. Cred va fi nevoie de o comisie de validare a candidaților. Oare cine va face parte din această comisie, fără a fi acuzat de impostură de cei lăsați pe dinafară? Oare Mama Câmpina, Mama Omida sau alte mame din acestea tuciurii vor face parte din juriu? Desigur că funcția președintelui de juriu i se cuvine de drept marelui panglicar de la Cotroceni și nimeni nu va
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
noastră”) sunt monumente de prostie, aruncare de vorbe sonore în gol, fără logică. Politicianul lui Caragiale simte nevoia unui public. Dar, cum e oratorul, așa este și publicul. Și aici geniul lui Caragiale atinge culmea. Dacă la Alecsandri prostia sau impostura erau demascate prin replica unui personaj, Caragiale lasă lucrurile așa cum sunt. Nimeni nu protestrază la formulările lui Farfuridi și Cațavencu pentru că toți cei din adunare sunt „niște Farfuridi și Cațavenci” în grade diferite, așa încât oratorii pot debita în continuare enormități
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
basistului atunci când nu era cazul, am fi putut cânta împreună și acum, când vorbeam. Evident însă că nu era numai asta. Mai era ceva, ceva ce nu reușisem să înțeleg niciodată la unii oameni, și care mă enerva cumplit. Adică impostura. Foarte mulți oameni făceau lucruri la care nu se pricepeau deloc, spuneau lucruri pe care nu le stăpâneau deloc, totul culminând în cele din urmă prin faptul că se erijau pur și simplu în posturi sau funcții pentru care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
definitiv convinsă că toată dreptatea din lume îi este alături și ne compătimea cu adâncă tristețe pe amândoi, întrucât bănuia că și eu împărtășesc părerile lui Maro. Faptul că treptat noi eram cei care deveneau victimele acestui exemplu de îngrozitoare impostură mă amăra nespus de mult, făcându-mă totodată să mă bucur, dacă asta mai putea fi numită acum bucurie, de faptul că stătusem întotdeauna deoparte de lumea mizerabilă a artei. O lume unde cei mai puțin valoroși erau întotdeauna primii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
au interesat numaidecît, exercitîndu-și dialectica lor greoaie în foiletoane pline de argumentări solemne cari, desigur, i-au înveselit pe dadaiști pînă la lacrimi. Astăzi Franța s-a supărat și ziarele vorbesc de dedesubturi «boșe» (n.n. - bolșevice), de spionaj la adăpostul imposturei artistice. (...) Tzara spion? Se vede limpede că și francezii au «mărșăluit» în această glumeață cursă internațională. Întrebarea lor dovedește că bucureștenii sînt cei mai tari mistificatori ai continentului”. Peste ceva mai mult de un an, tot în Adevărul (anul XXXIV
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Sîntem rugați a fuma și a scuipa pe jos. Nimic nu e interzis. Autorii dramatici vin să adune din arenă spiritele clovnilor. Toți se gîndesc să reînvieze genul grotesc: circul pe scenă. Un fel de șpriț fără vin. Și o impostură în plus. (...) Hai la Circ. Maximum de varietate, minimum de efort cerebral. Reconfortat după spectacolul de circ, cobori ancora la cabaret... Feriți-vă de teatru... Atențiune...” Sinteză între expresionism, tehnolatria futuristă și purismul constructivist, concepția despre teatru a grupării „contimporane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
atras de nimic și de nimeni în mod natural, și toate căutările lui sunt menite să se scoată în evidență pe sine. El va trebui să fie adulat, admirat și în centrul atenției pentru faptele sale netrebnice și nesăbuite. Aceeași impostură o dovedește și actorul ce interpretează acest personaj, ce joacă în viața de dincolo de această scenă întocmai rolul personajului său. În acest sens, deși personajul său ar trebui să fie înalt, suplu cu părul negru și stufos de Samson, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
seamă, la fel de mare ca Forman sau Scorsese, despre care știa puține lucruri cum tot puține știa și despre sfinții din calendarul creștin ortodox de care Își lipea acum Grațian capul blond. Îi invidia pentru această complicitate necondiționată Întru mistificare și impostură În care Înota degajat ca atâția faliți de geniu. N-ai ajuns pentru că n-ai fost În stare! Simplu, necruțător. Și cât de nedrept totuși În cazul lui Grațian. Firescul cu care femeia Își urma bărbatul Îl făcu să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
se obișnuise În așa măsură cu ideea absenței sale Încât, văzându-l, Îl credea Întors pentru o scurtă vizită sentimentală. Nu se grăbea să se lepede de aura nostalgică cu care Îl dăruia miopia distrată ori orgolioasă a concitadinilor săi. Impostura Îl scutea de neplăcerea cozilor de la brutăria cu pâine subvenționată și de la Renel, când citirea contorului de către angajații firmei Îl găsea cu treburi prin oraș. Veniți În față, domnu' Cain! Faceți loc, domnu' vine de departe. Și ce mai e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
vă place Flaubert. Da, Îmi place Flaubert, zise Petru calm. În ce privește biblioteca... E ca universitatea, continuă Flavius-Tiberius. Tânără, vreți să spuneți... Și asta, domnule profesor, dar mai ales, nu știu de ce Îți lasă o impresie de clandestinitate, de neadecvare. De impostură, În cele din urmă... Nu vreau să vă jignesc, domnule profesor. Nu mă jigniți deloc. Tot așa o văd și eu...! Izbucni În râs, tocmai când dialogul risca să devină patetic, uman, cu doza cuvenită de compasiune și Înțelegere față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nu o atrăgeau În mod special. În plus, toți cei plecați În căutarea Graalului erau cavaleri fără prihană și veșnic pe drum, Întrucât nimeni nu știa cu adevărat unde se afla cupa aceea cu sângele lui Isus. Îl suspecta de impostură dar, tocmai de aceea, Îl asculta: pentru candoarea povestirilor sale, greu de ascuns sub un cinism de paradă. Regina lui n-a existat niciodată. Dacă ar fi existat cu adevărat, ar fi fost geloasă, iar povestirile lui ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
unor viitoare cărți, nu îmi erau indiferenți. Nu îi judecam. Nu am acest drept, această putere. Dar le urmăream scrisul. Și, aproape instinctiv, știam, prevedeam care va face într-adevăr ceva și care doar se va preface. A fost multă impostură și era și atunci, în urmă cu treizeci de ani, la fel de agresivă, de țâfnoasă și de lihnită ca și acum. Anii scurși n-au îmblânzit nimic, n-au cizelat nimic. De aici și ezitarea mea. Lunga mea așteptare până a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
lor, nu le știam faptele, gândurile, viețile. Nu îi judecam. Nu am acest drept, această putere. Dar le urmăream scrisul. Și, aproape instinctiv, știam, prevedeam care va face într-adevăr ceva și care doar se va preface. A fost multă impostură și era și atunci, în urmă cu treizeci de ani, la fel de agresivă, de țâfnoasă și de lihnită ca și acum. Anii scurși n-au îmblânzit nimic, n-au cizelat nimic. De aici și ezitarea mea. Lunga mea așteptare până a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
a creat. Progenitură ideală, e stăpân pe fiecare dintre noi și va supraviețui tuturor nevrozelor pe care le trăim încercând să devenim aidoma lui. După ce vom crăpa, în amintirea celorlalți va rămâne el și nu noi, va rămâne partea de impostură absolută a fiecăruia, „adevărul“... Cine îl neagă, cine încearcă să îl sufoce, să îl ucidă sau, mai rău, să îl uite, îl regăsește în oglindă, prieten decăzut, urât, neînțelegând trădarea. Răzbunarea i-o simțim atunci când toate câte ni s-au
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
să îl sufoce, să îl ucidă sau, mai rău, să îl uite, îl regăsește în oglindă, prieten decăzut, urât, neînțelegând trădarea. Răzbunarea i-o simțim atunci când toate câte ni s-au adunat în viață ne calomniază, ne declasează, ne arată impostura. În fața celorlalți ești nimeni, ești nimic, nu-ți mai rămâne decât să-ți târăști cadavrul spre groapă. Ești condam nat astfel să îl slujești până la sfârșit, să îi lași totul, ca să înțe legi într-un final că el este mai
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
prin neîncredere instituționalizată. Prestigiul devine rating de fiecare zi, competența trebuie justi ficată cotidian. Nimeni nu e mai presus de audit - ceea ce înseamnă însă și că fiecare trebuie să poată combate, permanent și în termeni de audit, prezumția nerostită de impostură. Sînt auditat, ergo cogito. Nenea Anghelache, săracu’... Despre limite Curtea de Casație italiană a decis că o mamă de etnie romă care cerșește pe stradă cu propriul copil nu poate fi condamnată pentru exploatare de minori, pentru că „un asemenea comportament
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
pur și simplu”, îi opune o altă interpretare științifică. Deci, într-adevăr, două teorii... Genială, da, această invenție a „creaționismului științific” - conchide Bernard-Henri Lévy. Admirabilă, această înălțare la rangul de „știință” a ceea ce este întruchiparea însăși a superstiției și a imposturii. Există două teorii și puteți alege : este formula unui obscurantism luminat ; este actul de credință al unui dogmatism reconciliat cu libertatea cuvîntului și a gîndirii ; este, fără să aibă aerul, manevra ideologică cea mai subtilă, cea mai dibace și, în
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
sau mai mare, pornește de la premisa că predecesorii au fost niște escroci, că au permis și chiar încurajat furtul și că acum trebuie împiedicați cu orice preț. De multe ori chiar este adevărat, iar ideea de a împiedica furtul și impostura este totdeauna bine-venită. Doar că de fiecare dată se are în vedere un anumit tip de furt și impostură, al Lor, al celorlalți, care trebuie stîrpiți de mici. Venirea la putere, la orice nivel s-ar afla aceasta, are un
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
și că acum trebuie împiedicați cu orice preț. De multe ori chiar este adevărat, iar ideea de a împiedica furtul și impostura este totdeauna bine-venită. Doar că de fiecare dată se are în vedere un anumit tip de furt și impostură, al Lor, al celorlalți, care trebuie stîrpiți de mici. Venirea la putere, la orice nivel s-ar afla aceasta, are un puternic iz de parvenire. Reglementările devin astfel reactive și agresive, un fel de dat cu flit în paraziții societății
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Nu se întîmplă de facto deoarece, ca și în geopolitică, există centre și periferii politice, lingvistice și disciplinare care distorsionează accesul la egala circulație a ideilor. Uniformizarea inevitabil „de la centru” ar face din cunoaștere un joc de putere la limita imposturii. De jure, o asemenea omogenizare a pieții cognitive riscă să fie contraproductivă, deoarece cunoașterea este darwinistă : produce „mutații” și evoluează cu atît mai bine cu cît se alimentează dintr-o diversitate mai mare. Pentru apărătorii actualei legi a învăță mîntului
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Îți trebuie multă artă să le cuceresti. Nu ne-ar strica, din când în când, puțin ștaif colocvial. Și identitatea unui popor stă tot în detalii. Cunoașterea este jar, creația - flacară. Firicelele de adevăr se transformă in nisipul de la temelia imposturii. Eul afectiv și cel rațional sunt într-un permanent război de gherilă. Când îți seacă izvoarele meditației, scrutează cerul înstelat! Este loc în noi și pentru rațiune și pentru revelația creștină. Un mesteacăn desfrunzit pare antena noastră spre nemărginirile sufletului
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
a imbecilului e să strice cheful celorlați. Prostia bate cuie în tălpile adevărului răstignit. Cred că nu mai avem mult de așteptat până când Iisus va deveni personaj de manele. Pe prost îl găsești ușor pentru că lasă în urmă dâre de impostură. Sunt prea mulți oameni care validează vidul. Istoria poate oricând să schimbe absolutul în relativ. Ori viceversa. Imbecilul polemizează cu toporul, nu cu floreta. Nici prostia nu poate fi vindecată cu sfaturi. Prostul nu are niciodată complexe de inferioritate. Numai
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
răspunsuri la toate. Prostului îi este străină ratarea. Pentru că nu are unde să mai cadă. Comunitatea trebuie să-i plătească pe proști ca să nu se gândească. Aroganța este emblema prostiei iremediabile. Rating-ul - acest balaur al mass-media actuale, care alăptează impostura și prostul gust. Ignoranța descoperă foarte repede extazul. Proștii nu au organ pentru îndoieli. Țările sărace își persecută intelectualii. Ori îi tratează cu mefiență. Există și proști cu vocație de idioți. Neghiobul îți poate da un sfat sincer, dar nu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]