2,489 matches
-
dar mai ales înaintea ochilor lui Atila însuși, marele rege. Căci la el voia Balamber să ajungă, cu speranța că va intra, într-o zi, în cercul celor mai de încredere condotieri, cei care în Panonia aveau cale liberă la impunătoarea sa reședință, din trunchiuri de copac și cu tavan înalt. în sălile sale largi - Utrigúr îi spusese în mai multe rânduri - oriunde ai fi privit puteai descoperi o sumedenie de obiecte de aur și de argint, ornamente bătute cu pietre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
întrețeserea compactă de acoperișuri ale caselor foarte îngrijite din Arelate, întreruptă ici și colo, cu un efect plăcut la vedere, de coroanele verzi în permanență ale pinilor maritimi, ce împodobeau peste tot piețe și grădini. Deasupra tuturor clădirilor se reliefau, impunătoare, masa calcaroasă a Arenei, Acoperișurile Forului și arcadele suprapuse ale apeductului. Pe Rhon, ce curgea pe sub zidurile din stânga sa, pluteau ambarcațiuni cu vele, iar strigătele marinarilor îi ajungeau la urechi, prin aerul incredibil de limpede, cu o sonoritate stranie: amestecate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
spate o mică suită, înainta să-i primească pe noii-veniți: era înalt și corpolent și corespundea perfect descrierii pe care Divicone i-o făcuse lui Ambarrus. Chipul său, pe care se distingea nasul puternic, acvilin, era încadrat de o barbă impunătoare, cârlionțată, până pe piept; părul lung și albit, îi cobora pe spate în mare dezordine, dându-i înfățișarea unui barbar. Tipice colonilor din câmpie erau, în schimb, pantalonii săi în carouri colorate și jacheta cu glugă lungă. Pe sub sprâncenele stufoase, privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Reinwalt? Domina îi vrea pe toți liberi. Din mulțimea burgunzilor se ridică un cor de proteste. Un războinic, care de puțină vreme venise alături de Taciturn pe un magnific armăsar alb, părea să discute cu el cu o deosebită încăpățânare. înalt, impunător ca înfățișare, cu fața împodobită cu mustăți lungi și blonde, era cu bustul gol și gesticula înflăcărat, făcând semne cu mâna, în care ținea o secure, în direcția redutei. — Ai idee cine ar putea fi exaltatul acela? întrebă Hippolita. — Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
a tot ceea ce văzuse până în acel moment - cu tot dramatismul situației - deslușise o organizare eficientă care, date fiind vremurile, era greu de atribuit autorității militare. După ce ocoliră colțul Catedralei, traversară un mic spațiu liber ce o despărțea de un edificiu impunător, construit cu siguranță în perioada primului Imperiu, a cărui intrare principală, cu o poartă mare și arcadă, dădea în piață. Rutilius însă trecu pe lângă un grup de milițieni ce jucau zaruri pe treptele curții edificiului și se îndreptă hotărât către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
urca până pe taluzuri ecoul unui zgomot continuu, nedeslușit, un soi de huruit sumbru, înăbușit. Rutilius se munci o vreme ca să le atragă atenția și primi în schimb priviri mustrătoare și exclamații de nemulțumire; în final, însă, un bărbat cu fizic impunător, care, sprijinit cu ambele mâini de zid, scruta atent câmpia, le îngădui să se apropie. Bărbatul acela era Sangiban. 15 înfățișarea căpeteniei alanilor îl descumpăni pe Sebastianus. Se afla în fața unui bărbat de statură mai înaltă decât media, cu semne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
radios. Pe poarta larg deschisă, mulțimea entuziastă alerga spre eliberatorul ei, în vreme ce armata sa îi făcea loc în fața zidului, ocupând aria vastă a taberei hune și zona dintre tabără și cetate, pământul nimănui, și oferind un spectacol nu mai puțin impunător și impresionant decât cel pe care, doar cu câteva ore mai înainte, îl oferise dușmanul. între rândurile romanilor, Sebastianus recunoscu stindardul unității sale: A Cincisprezecea Aripă Ilirică, și apoi, după însemne și după emblemele pictate pe scuturi, distinse unitățile regulate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
purtate de vânt, și deformate într-un mod curios: o mulțime de armate cum nu mai văzuse până în ziua aceea, incredibil de consistente în adâncime și care se întindea pe un front de mai multe mile. în spatele ei, amenințătoare și impunătoare, se ridica tabăra fortificată: două cercuri concentrice imense, formate din care de diferite tipuri, cu un diametru exterior de cel puțin un sfert de milă, înconjurate de un val de pământ și de un șanț adânc. Dar nu avu timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se dezlănțuise, acum că întreaga armată pornea la asalt, el trebuia să stea ca un spectator. Nu era vorba că nu ar fi apreciat onoarea pe care marele rege i-o făcea luându-l sub comanda sa directă, însă masa impunătoare care se lansase în atac asupra dușmanilor îl lăsa să creadă că ziua aceea nu prea avea cum să-i dea șansa să se distingă în luptă. Cu puțin timp înaintea ordinului de atac, regele trecuse în revistă rândurile armatei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pe care-l avea la mână. Craig gândi, intrigat, "un radio-brățară". Apoi intră în lift și uită incidentul în timp ce cobora. Și în hol se aflau femei, iar la intrare, de asemenea. Lângă bordură așteptau jumătate de duzină de mașini negre, impunătoare, fiecare cu câte o femeie la volan. În câteva minute strada va forfoti de mulțimea grăbită de la orele prânzului. Dar acum, cu excepția femeilor, era aproape pustie. - Domnul Craig? Craig se întoarse. Era una din tinerele femei care stătuse lângă intrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
recunoscută, de cincizeci și nouă. Fotografiile din ziare sugerau o față tinerească, neridată. Dar era clar, privindu-l de la această distanță, că încordarea celei de-a doua campanii își arăta efectele asupra vitalității lui. Oricum, aspectul președintelui era inconfundabil: puternic, impunător și plăcut, cu severitatea siguranței de sine. Când vorbea, vocea lui avea puterea și rezonanța care contribuiseră atât de mult la marele său succes. Rosti, cu un ușor zâmbet sardonic: - Ce credeți despre amazoanele mele? Râsul răsună homeric în încăpere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
Amintindu-ne că Emil Codrescu este el însuși un cititor a cărui lectură va avea treptat un singur subiect, pe Adela, "opera" care este în acest sens propria lui creație, nu va fi greu să recunoaștem în el acea stare impunătoare narativ și socio-pedagogic (el este "autorul", "doctorul", "maestrul"). În vreme ce Adela are frumusețea și parfumul efemer al florii cu care este frecvent identificată. Cel dintâi va deveni treptat el însuși "parfumul florii", concretizîndu-se în obiectul contemplat, în imaginea florii adorate. Alături de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
devenit un surogat. Al cui? Al lui Însuși, al absolutului prim. Nici adevărul nu mai există În formă pură. Fiecare adevăr conține și un neadevăr, care-l roade ca un vierme. La un moment dat, viermele devine mai important, mai impunător decât adevărul pe care l-a prefăcut În putregai. Și atunci Înlăuntrul lui pătrunde un alt vierme, care-l roade până-n rădăcini. Și viermele acesta ne roade și pe noi. Nu e de mirare că am degenerat. Spunând aceasta, Extraterestrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
uitării... La babulea Tatiana, la tatăl ei, Nicanor, și la mama sa, Fevronia, ale căror chipuri Îi răsăreau tot mai cețos În minte, dar de care erau legate atâtea și atâtea amintiri... Nicanor fusese un bărbat Înalt, cu o Înfățișare impunătoare, pe care i-o conferea, probabil, și barba sa de culoare arămie, cât și ochii teșiți, aduși spre tâmple, ca să nu mai vorbim de vocea sa cu adevărat ieșită din comun, ale cărei reverberații făceau să trepideze nu numai geamurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Închis la culoare, Încheiat cu nasturi până la gât. Cizmele dispăruseră și ele, În locul lor oaspetele purta acum o pereche de pantofi galbeni, lăcuiți, cu toc Înalt și catarame lucitoare. De altfel, Întreaga Înfățișare a vizitatorului venit din alte galaxii era impunătoare. Chipul său prelung, palid, Încadrat cu o barbă neverosimil de lungă și subțire, aproape transparentă, care-i crescuse parcă peste noapte, făcându-l să semene de la depărtare cu un sfânt desprins din icoane, precum și ochii Încercănați contrastau cu prospețimea aerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
bulevardul prin mijlocul lui, presupunând riscul minim și,oricum feriți de Îmbulzeala trotuarelor, de pericolul unor alte prăbușiri. Alegere salvatoare, cum avea să realizeze câteva momente mai târziu...! La intersecția bulevardului cu Str.C.A.Rosseti, privi către moderna construcție a impunătoarei clădiri Scala. Ce să facă? Să cotească la stânga pe lângă această clădire ori să continue mersul către Universitate? Se gândi că e mai bine totuși să rămână să meargă prin mijlocul carosabilului, printre mașinile staționate astfel fiind feriți de loviturile mai
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
în cameră, am constatat că rămăsesem singur. N-aveam bani, nu aveam cu cine să ies în oraș dar nici în cameră n-aveam chef să rămân. Căminul internat avea un aer ce aducea cu închisoarea, poate și din cauza gratiilor impunătoare de la parter și primul etaj, poate și din cauză că eram păziți de un portar și libertatea însemna uneori să vezi lumea de dincolo de gard. Străzile Aradului mi s-au părut mereu liniștite, lume puțină și tăcută, clădiri mari cu ziduri groase
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Egografiile e-mailate au fost scrise între octombrie 1999 și mai 2000, cu mici inserții ulterioare, marcate în text. La Wassenaar, în Olanda, The Netherland Institute for Advanced Study. Termenul „tiran” are conotații mereu negative, dar sună a cineva spăimos și impunător. Nu este tocmai inspirat pentru caricatura nefericită și bâlbâită de Ceaușescu. Între timp au început să apară mărturiile acelor ani. Am în față, de exemplu, volumul Anii 80 și bucureștenii, editat de Muzeul Țăranului Român și publicat la Editura Paideia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
vizită în zonă a unor diplomați români după cel de-al Doilea Război Mondial. Dar mai erau și multe alte surprize. Într-o plimbare prin oraș, am intrat, la sugestia gazdelor, într-o catedrală din Tallin, o construcție frumoasă și impunătoare, unde erau atârnate pe pereți blazoanele unor mari familii din regiune. Chiar lângă intrare, pe partea stângă, pe perete era un obiect de metal, înalt de circa doi metri blazonul casei Mannerheim. Lucru cu atât mai ciudat pentru noi cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
unui măgar și azvârliți după aceea în temniță sau chiar decapitați! Sub influența Sorayei, Abu-l-Hassan și-a pus propria soție, Fatima, cât și pe cei doi fii, Mohamed, zis Buabdillah sau Boabdil, și Yusef, sub supraveghere în turnul Comarilor, o impunătoare citadelă pătrată din nord-estul Alhambrei, față-n față cu Generalife 1. Amanta spera astfel să le deschidă drumul spre putere propriilor ei fii. Curtea era de altfel împărțită între partizanii Fatimei, numeroși, dar discreți, și cei ai Sorayei, singurii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și când sunteți puternici! Aș spune chiar că trebuie să vă temeți de El mai vârtos când sunteți puternici, căci pentru voi Dumnezeu va fi cu atât mai necruțător, și țineți minte că privirea Lui trece la fel de ușor prin zidul impunător al unui palat ca și prin peretele de lut al unei cocioabe. Și peste ce dă privirea Lui înăuntrul palatelor? La acest moment al discursului, tonul tatei nu mai era acela al unui imitator, ci al unui pedagog de școală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cu glas scăzut: — Să ne întoarcem acasă, Warda! În numele lui Issa Mesia, să ne întoarcem! Tonul lui era implorator, căci numitul Juan era înconjurat de alți patru militari castilieni în mod vizibil amețiți și înarmați la fel ca el, cu impunătoare halebarde; toți ceilalți trecători se dăduseră în lături, spre a asista la scenă fără să se amestece. Warda explică dintr-o suflare: — E fratele meu! Apoi îi zise tânărului care rămăsese fără grai: — Juan, eu sunt Esmeralda, sora ta! Rostind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Unii veneau de departe spre a face cunoscute roadele cercetărilor și cugetărilor lor. Îmi amintesc astfel că am văzut venind într-o zi pe muftiul din Oran, un bărbat de vreo patruzeci de ani cu un turban abia mai puțin impunător decât cel al lui Astaghfirullah, dar pe care-l purta cu o anume bonomie. Cu mai multă politețe decât de obicei, unchiul meu l-a întâmpinat la capătul străzii și, în tot cursul reuniunii, cei de față s-au mulțumit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a-mi pune ordine în afaceri. * * * Ieșirea mea din Fès a fost remarcată. Țineam să plec în surghiun cu capul sus, înveșmântat în brocart, nu noaptea, ci la lumina zilei, să străbat ulicioarele, care forfoteau de oameni, urmat de o impunătoare caravană: două sute de cămile încărcate cu tot soiul de mărfuri, dar și cu douăzeci de mii de dinari, o comoară apărată de vreo cincizeci de gărzi înarmate, îmbrăcate și întreținute pe cheltuiala mea, ceea ce era menit să le taie avântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Egiptului, care reprezentau cele patru rituri ale Credinței, pentru a le reproșa că-l lăsaseră să făptuiască atâtea crime fără să-l fi dojenit. Izbucnise, zice-se, în lacrimi în fața magistraților, care rămăseseră înlemniți: sultanul era într-adevăr un bărbat impunător, foarte înalt și foarte trupeș, cu o maiestuoasă barbă adusă rotund din foarfecă. Jurându-se că-și regreta amarnic purtarea față de bătrânul calif, făgăduise să repare neîntârziat răul pe care-l pricinuise. Și, cât ai zice pește, dictase, adresându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]