1,875 matches
-
niște note de călătorie. Fire romantică, P. rămâne poet și aici, dar natura lui lirică se desfășoară mai cu seamă autonom, în versurile din Arcul voltaic (1986), Jocul cu umbra (1994), Starea de labirint (1995) ș.a. Căutând „miezul cărnos al inefabilului”, autorul își trădează la fiecare pas nostalgiile, iar gesturile largi, retorice ale nevoii de ieșire din chingile oricărui corset exprimă o atitudine contestatară, al cărei dramatism e sublimat metaforic. De aici, și meditația gravă asupra condiției umane, ce face verbul
POMPEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288877_a_290206]
-
Romanul Adela este văzut ca o „patetică elegie a dragostei nesatisfăcute”, o operă superior analitică („cel mai bun roman românesc de analiză”), o elegie (formula este fericită) „de o mare vibrație lirică, în tonuri wertheriene mai potolite, străbătute de un inefabil regret, în stilul elegiac al lui Anghel”. Studiul despre Ibrăileanu este, în totalitate (Viața... și Opera...), o operă solidă, cea mai importantă ce s-a scris despre criticul ieșean. Nu i s-ar putea reproșa decât ușoara tendință de a
PIRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288825_a_290154]
-
Sadoveanu-taciturnul, RL, 1973, 23; Șerban Cioculescu, Portretul lui Titu Maiorescu, RL, 1973, 37; Mihai Ungheanu, Amintiri despre Sadoveanu, „Scânteia tineretului”, 1973, 20 octombrie; Mihai Dragan, Maiorescu în amintirile contemporanilor, CRC, 1973, 50; Șerban Cioculescu, G. Ibrăileanu, „mag” și cavaler al inefabilului, RL, 1975, 7; Ardeleanu, Opinii, 163-168; Eugenia Tudor- Anton, G. Ibrăileanu reflectat în oglindă amintirilor, VR, 1976, 6; Șerban Cioculescu, Portretul lui Ibrăileanu, RL, 1977, 7-8; Al. Piru, Din viața lui Ibrăileanu, LCF, 1977, 13; Nicolae Manolescu, Studiu de portret
POPESCU-SIRETEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288953_a_290282]
-
și în proza lui P. De o mai mare consistență e volumul de versuri Iarba fiarelor (1942), unde, în spiritul liricii de la „Gândirea” și, într-o măsură, al lui Arghezi, poetul se îndreaptă în direcția prozaizării misterului, a „materializării” celor inefabile, închipuind ritualuri religioase în spațiul și în ritmurile naturii, tot în maniera senzualistă argheziană, în cadrele unui „păgânism” poetic convențional. Copilărind în ambianța unei Bucovine aspre, cu seve puternice, P. încearcă să fructifice în egală măsură o sensibilitate exacerbată a
POPOVICI-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288966_a_290295]
-
Noe, potopul în Transilvania), și felul aplicării pe alocuri remarcabil. Dar străduința poetului în a pune istoria din Evanghelii neapărat în acord cu viața și mai ales cu anumite împrejurări istorice de la noi, ce nu au sens decât considerate în inefabilul unicității lor, ajunge ineficientă poetic. În Limpezimi (1928), cel de-al patrulea volum din seria „tradiționalistă”, P. poate fi considerat, față de cel din Pe Argeș în sus, ceea ce este Duiliu Zamfirescu în raport cu Vasile Alecsandri. Stoarsă de sucuri, poezia a dobândit
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
a favoriza necontenit meditația, contemplarea, spiritul de cunoaștere, competiția: „Adevărata operă literară refuză atât spontaneitatea absolută a revărsărilor nezăgăzuite de norma comună, cât și dictatura acestei norme în dauna spontaneității. Iar valoarea ei se va judeca tocmai după cantitatea de inefabil și de spontaneitate pe care va fi reușit să o ridice la suprafața înaltei conștiințe a celor aleși.” În cadrul acestor constante dialectice funcționează cu rezultate dintre cele mai benefice antinomiile de tipul sociabilitate-solitudine, sentiment-senzualitate, individual-universal, autohtonism- europeism etc. Jocul dialectic
MUNTEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288285_a_289614]
-
anterioare, schițele gravitează în jurul acelorași date esențiale: adolescența (ca vârstă între inconștiență și naivitate) și bătrânețea (senilitate și decrepitudine), neputința comunicării între generații (Plecările absurde), toate constituind laitmotive ale aceleiași teme - alienarea individului printre semenii săi. Tendința de a surprinde inefabilul unei stări sufletești este prezentă și în culegerea Insul (Texte, semne, apocrife) (1968), din care, în afară de piesa eponimă, nimic nu este diferit ca modalitate narativă de schițele din Iarna când e soare. În schimb, nuvela titulară este una dintre cele
NEACSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288380_a_289709]
-
De nu e originală în premise și concluzii, îndatorate și unele și celelalte stoicilor, în special lui Marc Aureliu, căruia istoricul i-a și consacrat un studiu, concepția lui P. este profund personală în accente, în articulațiile interioare, în vibrația inefabilă a ideii. Modalitatea argumentării, temperatura opiniilor, stilul sunt ale unui cărturar modern în care s-a întrupat un înțelept din Hellada. Gânditorul se exprimă sacerdotal, frazele au o cadență gravă, unele sunt versete, tonul general este poematic, dialogurile - căci uneori
PARVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288699_a_290028]
-
impulsul temperamentului, al temperaturii afective de moment. Poezia devine discurs, articol, reportaj, pamflet, afiș, proclamație, manifest etc. E, în cele din urmă, atâta suflet în tribunul preocupat de „sănătatea pământului”, atâta simțire ingenuă, că, indiferent ce factor extern declanșează inspirația, inefabilul tâșnește, în versuri, parcă de la sine. Prin structurări de aparență spontană, înfăptuite sub impactul fie al entuziasmului, fie, mai cu seamă, al indignării (facit indignatio versus, zicea Iuvenal), lirica lui P. devine, intermitent, modernistă sau dobândește amprente ale modernității. La
PAUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
Barbu. Cosmologia „Jocului secund”, o primă încercare în exegeza barbiană de a reciti creația poetului fără a ignora viziunea și structura intelectuală a matematicianului, de vreme ce el aspiră la unitatea contrariilor și la „elaborarea unei metode riguroase, geometrice de captare a inefabilului”. Se obține astfel o reorganizare din interior a simbolurilor poeziei și o invitare a lor de a-și arăta partea ascunsă, locul secret prin care fiecare dintre ele se încatenează cu altul, aparent opus. Nucleul studiului îl constituie „cosmologia” jocului
NICOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288450_a_289779]
-
reale aplecări spre identificarea zonelor lirismului cotidian, prin recuperarea cu talent a limbajului și a perspectivei infantile. În schimb, va scrie numeroase compoziții în proză, de dimensiuni diferite, excelând la maturitate în domeniul prozei scurte, unde reușește să capteze farmecul inefabil al lumii aflate la granița dintre real și fantastic, proprie celor care nu și-au încheiat copilăria. Făt- Frumos când era mic (1963), Nu fugi, ziua mea frumoasă (1970; Premiul Uniunii Scriitorilor) și mai cu seamă Tartine cu vară și
PANCU-IASI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288653_a_289982]
-
a cuplului / familiei destrămate etc. Iubirea rămâne tema principală a liricii lui P., o poezie autentică, trăită, prin care el se apropie mai mult de nouăzeciști decât de optzeciști. Formula combinației dintre liric și narativ, dintre descrierea minimalistă și sugestia inefabilă, atracția concretului, înfășurat în multiple foițe de realități sufletești imponderabile și dublat de dorința de a căuta simbolicul, generalul, arhetipalul, construcția poemului liric-narativ- reflexiv în volute largi, precum la Mircea Ivănescu, dar cu tăieturi precise, bruște, punctate de zvâcniri expresioniste
PANŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288658_a_289987]
-
de „profiluri” și este tradus în foileton românul lui Jacques Cazotte, Diavolul îndrăgostit. Seria nouă, din anii 1947-1948, se deschide cu un Program, în care se afirma adeziunea publicației la noile realități sociopolitice. G. Călinescu publică studiul Istoria că știința inefabila și sinteză epica, urmat de eseurile Marino și Góngora, Cavalerul de Florian, Solomon Gessner, Bernardin de Saint-Pierre, Universul poeziei. Mai semnează Adrian Marino (Doamna de Staël despre literatura și societate), Ovidiu Papadima (Între Buffon și Eliade), Dinu Pillat (Românul balzacian
JURNALUL LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287694_a_289023]
-
cunoașterea și învățarea sunt activate pentru a obține rezultate eficiente și profitabile coincide cu considerarea educației ca un „antrenament” (training spun englezii) asiduu în cadrul unei organizări mecanice. Din această perspectivă, s-ar eluda tocmai faptul că educația aparține acelei zone inefabile a unei construcții umane care este pe cât de impredictibilă, pe atât de solicitantă. Cum să aplici educației formale schema simplificatoare a relației dintre intrări și ieșiri pentru a consacra acele criterii de eficiență sporită care se convertesc nu doar în
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
Poate că un anumit mod de a răspunde la astfel de întrebări ar coincide pentru unii cu accederea în lumea așa-zisei „industrii a educației”, dar pentru alții ar semnifica pur și simplu trădarea de neiertat a spiritului intrinsec și inefabil al educației însăși. Totuși, acest ultim reproș poate fi privit fie ca un strigăt din trecutul unor coduri generatoare ce au seva secată, fie ca un apel spre temperarea unor dezvoltări ce par cuprinse de un fel de hubris nesățios
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
registre, tonalități diferite - uneori un melanj de versuri și proză -, ritm sacadat, alert, notație lapidară, imagism ermetizant. Prin acumularea de elemente disparate se mizează în fond pe un efect de sugestie, hipnotic, care să unifice poemul și să comunice acel inefabil de dincolo de cuvânt. M. pare că dorește să refacă aventura alchimică rimbaldiană, în orice caz aspiră la o resacralizare a discursului poetic - întreprindere modernistă -, dar cu mijloace proprii, postmoderniste (se recunoaște aici și modelul lui T. S. Eliot). Are conștiința
MIRCEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288169_a_289498]
-
Blaga - Stănescu - Barbu postmodern transpare în poeme unde cuvinte tehnice, neologisme din sfera biologiei, fizicii, filosofiei etc., aluzii livrești, ironice, ludicul, toate se altoiesc pe un imaginar („înalt”) modernist, încercând să se articuleze într-o tramă pseudoepică, orientată spre epifania inefabilului: „Jucam cu iubita mea șah/ sub razele Roentgen: în întunericul lor anatomic/ organele noastre erau piesele șahului./ Mai ales serile mi-aduc aminte de mine. Cum spune Char:/ «frunza trece prin copac»./ Mă revedeam copil cum înțărcam vițeii/ punându-le
MIRCEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288169_a_289498]
-
corespunzătoare noii psihologii, marcată de civilizația timpului. Direcția de evoluție era, potrivit lui E. Lovinescu, diferită în lirică și epică. Poezia, penetrată pînă atunci de ideologie, implicată în social, în politic, călăuzită de ideea națională, trebuia adusă în teritoriul propriu: exprimarea inefabilului stărilor sufletești, a eului liric. În proză, legea sincronismului impunea depășirea universului rural și obiectivarea, adică înfățișarea lumii citadine, emancipată de sechela romantică a lirismului (abundent la autorii sămănătoriști). Exemplară în acest sens era opera Hortensiei Papadat-Bengescu. Cu alte cuvinte
MODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288200_a_289529]
-
contesta prin gesturi contrastante - care includ „Apelul către lichele” de Gabriel Liiceanu, concertele heavy metal, trocul Bach contra Sepultura, poezia lui Bacovia, pelerinajele și apoi citaniile sfinte - exprima de fapt nevoia profundă de regenerare lăuntrică și dorul de lumină, de inefabil sau de căldură vindecătoare 1. Vârsta etică a adolescenței confirmă așadar prioritatea intuiției holistice față de decupajul analitic, a gestului fondator față de hermeneutica întârzierilor savante. Confruntarea dintre religia seculară a comunismului și oamenii liberi ai rezistenței românești ne arăta că integritatea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
calcul, fără temere, cu gratuitate neselectivă. Părintele acționează mereu complementar: sfaturile sunt însoțite de o mimică deferentă, sancțiunile de o intonație adecvată, iar glumele de un zâmbet complice. Ființa sa este mereu într-o necuprinsă îmbrățișare; aceasta aduce cu sine, inefabil și întru preaplin, „dragostea cea dintâi” (Apocalipsa 2, 4). Nu poate fi o întâmplare că a fost botezat cu numele ucenicului cel iubit, Ioan, luând apoi, în chip minunat, numele iubitorului de Dumnezeu: Teofil. Însă dintre toți cei care îl
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
între degete, deșertîndu-și întreaga sevă, întocmai cum strugurii copți își lasă mustul; adulmecînd acea aromă neprihănită, ce-mi amintea de parfumul violetelor primăvara, vă mărturisesc că mă simțeam ca într-o pajiște înmiresmată; uitasem cu totul de înfricoșătorul nostru jurămînt - inefabilul spermanțet îmi spălase mîinile și inima de acest jurămînt. Aproape că-mi venea să dau crezare străvechii superstiții a lui Paracelsus, care spunea că spermanțetul posedă rara virtute de a potoli mînia; scăldîndu-mă în acea cadă, mă simțeam eliberat, dumnezeiește
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
nu-l servesc cu talent și devoțiune, acești inși, așadar, mai degrabă sau mai târziu, se retrag la sânul „putredei și retrogradei” orânduiri capitaliste; sunt mulți danpetrașinci care prin zelul lor propagandistic au deformat și deturnat spre tipare monstruoase, inadecvate, inefabilul creator și specificul românesc; Între Virgil Ierunca și Petru Dumitriu, Între aceste extreme, deci, și Dan Petrașincu. Căci după această dată, i-am Întâlnit doar de două trei ori semnătura În presă, deși am parcurs-o până În 1954; va fi
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
de forță În peisajul epicii realist-socialiste; În al doilea rând, faptul că originalitatea tânărului „prozator ideolog” cum Îl numea Națiunea constă În marea capacitate a autorului de producere a urii de clasă, de manipulare și mobilizare a ei din spațiul inefabil al imaginarului În cel concret al realului. Cultivarea urii (de chiabur, de clasă), a violenței, a instigării, ațâțării și Învrăjbirii, Întruchipează noul catharsis la care va fi Înhămat esteticul și creativitatea din vreme. Acest potențial transformator, activ și nu pasiv
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
autoarei, construcția se acoperă de ridicol, pentru că ar fi fost nevoie de sincronizarea unui șir atât de lung de întâmplări, încât doar niște naivi ar putea să le accepte. Ceea ce îi lipsește romanului Agathei Christie e, desigur, plauzibilitatea, acea forță inefabilă care este „un efect, nu un fapt”. Ea definește un stil și susține o reputație. Din acest motiv, un scriitor va urmări un model care în mâinile cuiva mai puțin artist ar părea pur și simplu prostesc (Chandler, 1977, p.
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
prin analogie: să sugereze, folosind elemente familiare, imaginea unei lumi cândva la fel de vie ca și aceea contemporană. Din nefericire, îndepărtarea de model n-a adus un spor de consistență și nici n-a asigurat distribuirea la parametrii așteptați a conglomeratului inefabil ce exista din plin la Chandler. Aceste slăbiciuni ale romanului l-au determinat pe Martin Amis să califice scrierea lui Parker drept „o ciudățenie nostalgică” (a nostalgic curiosity) și să expedieze demersul în rândul încercărilor literare eșuate. Mai mult, recenzentul
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]