1,126 matches
-
de bine cu echivalentul sovietic al anilor ’30: ambele erau legate de o politică de industrializare coercitivă. Economiile centralizate reușeau efectiv să extragă cu forța plusvaloare de la mineri și muncitori, dar nu mai mult. Agricultura din blocul sovietic regresa vizibil, ineficiența-i proverbială fiind ilustrată de acei funcționari sovietici din Frunze (astăzi Bișkek, În KÎrgîzstan) care În 1960 Îi Încurajau pe țărani să-și facă norma de unt (arbitrară și irealizabilă) cumpărând În vrac de la băcănie... Epurările și procesele, cu corul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și sindicatele locale. Chiar și după ce această strategie economic irațională a fost abandonată, iar companiile britanice de automobile au fost oarecum consolidate, ele au rămas inutil diseminate: În 1968, British Leyland avea 60 de uzine diferite. Guvernele au Încurajat activ ineficiența producătorilor britanici. După război, autoritățile au distribuit producătorilor puținele stocuri de oțel pe baza cotei de piață antebelice, Înghețând astfel un sector major al economiei În mucegaiul trecutului și penalizându-i decisiv pe noii producători, potențial mai eficienți. Luate la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
că britanicii erau supraevaluați. Chiar dimpotrivă. După cum sublinia Maynard Keynes Într-un comentariu sardonic asupra perspectivelor economice britanice de după război: „Salariul În această țară este (În general) de 2/pe oră; În SUA este de 5/pe oră... Nici măcar vestita ineficiență a producătorilor britanici nu poate (să sperăm) contrabalansa, În numeroase sectoare industriale, această diferență de cost inițială În favoarea lor, deși au reușit asta, s-o recunoaștem, În câteva momente importante... Statisticile de care dispunem sugerează că Îi batem pe toți
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Marii Britanii moșteniseră stagnarea și o profundă teamă de schimbare. Industria textilă, mineritul, construcțiile navale, industria energetică și siderurgică aveau toate nevoie de restructurare și retehnologizare În deceniile de după război; Însă, așa cum au ales să calmeze sindicatele, și nu să atace ineficiența practicilor de muncă, managerii fabricilor britanice au preferat, de asemenea, să opereze Într-un ciclu de subinvestiții, cercetare și dezvoltare limitată, salarii mici și un portofoliu de clienți care se diminua considerabil, În loc să riște un start nou, cu produse noi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de pe piața internațională de capital și din comunicațiile electronice moderne au alterat capacitatea guvernelor de a concepe și aplica măsuri economice la nivel național. și, mai ales, Însăși legitimitatea statului intervenționist a fost subminată: pe plan intern, de rigiditatea și ineficiența agențiilor și producătorilor din sectorul public, iar pe plan extern, de dovada clară că statele socialiste din blocul sovietic sufereau de represiune politică și disfuncții economice severe. Dar acest moment nu sosise Încă. La apogeul statului asistențial european, când aparatul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
s-a născut dintr-o epifanie a socialiștilor europeni la Începutul secolului: revoluția socială radicală din inima Europei moderne - profețită și orchestrată de vizionarii socialiști din secolul al XIX-lea - nu aparținea viitorului, ci trecutului. Ca soluție la nedreptatea și ineficiența capitalismului industrial, paradigma de secol nouăsprezece a insurecției urbane violente era nu numai inaptă și indezirabilă, ci și redundantă. Condiția tuturor claselor putea fi ameliorată efectiv prin metode pașnice și graduale. Nu Înseamnă că axiomele fundamentale ale socialismului din secolul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sistemul de distribuție și vânzare a puținelor bunuri disponibile era atât de prost organizat, Încât lipsurile autentice erau agravate artificial de o penurie indusă: blocaje, tactici de acaparare a pieței, corupție și - la alimente și alte produse perisabile - pierderi exagerate. Ineficiența frapantă a comunismului fusese parțial camuflată În primul deceniu postbelic de reconstrucție și solicitările ei. Dar, spre Începutul anilor ’60, după ce Hrușciov afirmase că Occidentul va fi „depășit” de comunism, iar proclamațiile oficiale susțineau că tranziția spre socialism s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de Istorie la la sesiunea plenară prilejuită de cea de-a X-a aniversare a Partidului Comunist Polonez din octombrie 1956. Toamna anului 1956 a fost o ocazie ratată, a explicat el. Zece ani mai târziu, În Polonia domneau privilegiile, ineficiența și cenzura. Comuniștii pierduseră pulsul națiunii, iar reprimarea lui Kuroñ, a lui Modzelewski și a criticilor formulate de ei indica declinul partidului - și al țării. Ko³akowski, după obicei, a fost exclus din partid ca „burghez-liberal”, deși colegii lui de la Universitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mobile acumulate În europiețe pentru a eluda controlul guvernelor naționale”6. Paradoxal, partidul lui Healey câștigase alegerile În 1974 pe fondul incapacității evidente a conservatorilor de a calma neliniștea publică, numai pentru a fi acuzat În anii următori de o ineficiență comparabilă, dacă nu chiar mai gravă. În Marea Britanie s-a vorbit chiar, la un moment dat, de inadecvarea instituțiilor democratice În fața crizelor moderne, iar presa a făcut speculații pe marginea avantajelor unui guvern de tehnocrați sau ale unei alianțe „corporatiste
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
măsurile lor politice le favorizau. Cum opoziția politică explicită era interzisă, tot din interiorul acestor cercuri conducătoare - și nu din rândul intelighenției, ale cărei vârfuri se aflau În exil - au apărut ideile reformiste și presiunea schimbării, incitate de frustrarea În fața ineficienței locale, criticile din străinătate sau exemplul Conciliului Vatican II. Franco a murit În sfârșit pe 20 noiembrie 1975, la 82 de ani. Refuzând până la capăt să ia În calcul orice transfer de autoritate sau liberalizare mai serioasă, Franco nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
britanic s-a destrămat nu din cauza confruntărilor ideologice, ci fiindcă nici unul dintre guverne nu a reușit să găsească și să impună o strategie economică de succes. Considerând că dificultățile economice ale Marii Britanii aveau de a face cu investițiile scăzute cronice, ineficiența managerială și conflictele de muncă tot mai dese pe tema salariilor și a atribuțiilor, atât guvernele laburiste, cât și cele conservatoare au Încercat să treacă de la anarhia relațiilor industriale britanice la consens planificat În stil austro-scandinav sau german - o „politică
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
la putere În 1997, Învingând fără drept de apel un Partid Conservator epuizat, nu s-a pus problema contracarării revoluției thatcheriste. Dimpotrivă, campania noilor laburiști, care viza aproape exclusiv alegătorii conservatori marginali, „oscilanți”, a protestat Împotriva fiscalității excesive, corupției și ineficienței - exact așa cum făcuse cu o generație Înainte doamna Thatcher. Nu Întâmplător Tony Blair și colegii lui au tras un văl discret peste era thatcheristă. Succesele lui Blair se bazau integral pe tripla moștenire a doamnei (acum Lady) Thatcher. În primul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și la GATT și, În orice caz, statele comuniste nu-și puteau adapta economiile la nivelurile prețurilor de pe piața mondială fără a risca revolta consumatorilor interni (așa cum s-a Întâmplat În 1976 În Polonia). Defectul ce paraliza economiile comuniste era ineficiența generalizată indusă de ideologie. Insistând până la absurd asupra producției industriale brute pentru „construcția socialismului”, blocul sovietic a ratat trecerea de la producția extensivă la cea intensivă și rentabilă care a transformat economiile occidentale În decursul anilor ’60 și ’70. El a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
maiștrii și directorii din fabrici se căzneau să ascundă de autorități surplusul de materiale și forță de muncă. Risipa și penuria se Întrețineau astfel reciproc. Efectul previzibil al unui astfel de sistem a fost să Încurajeze nu doar stagnarea și ineficiența, ci și un ciclu permanent al corupției. Unul dintre paradoxurile proiectului socialist e faptul că absența proprietății tinde să genereze nu mai puțină corupție, ci mai multă. Puterea, funcția și privilegiul nu pot fi cumpărate direct, dar depind de relații
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Relația era simbiotică: statul comunist Își susținea monopolul oficial canalizând În sfera privată toate activitățile și nevoile pe care nu le putea nici suprima, nici satisface, În timp ce economia secundară avea nevoie de cea oficială pentru materiale, dar mai ales pentru ineficiența sectorului public, care Îi garanta o piață și Îi ridica artificial valoarea - și, prin urmare, profiturile. Stagnarea economică era În sine o palmă pe obrazul comunismului, care se pretindea superior capitalismului. și, chiar dacă nu stimula opoziția, era În orice caz
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
crescuseră Brejnev, Andropov și Cernenko, să mori În patul tău era deja o mare realizare. Cei care i-au urmat În funcții erau oameni mai tineri, cu instincte la fel de autoritare, dar care au fost nevoiți să atace corupția, stagnarea și ineficiența care infestau sistemul sovietic de la un capăt la altul. Succesorul lui Cernenko, promovat În funcția de secretar general al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice pe 11 martie 1985, era Mihail Sergheevici Gorbaciov. Născut În 1931 Într-un sat din regiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Moștenirea dificilă a secretarului general al PCUS nu era un mister pentru nimeni. Impresionat de ce văzuse În Vest În timpul călătoriilor făcute În anii ’70, Gorbaciov a dorit de la bun Început să restructureze economia muribundă a Uniunii Sovietice și să elimine ineficiența și corupția din aparatul instituțional supradimensionat. După apogeul atins la sfârșitul anilor ’70, prețul mondial al petrolului (principalul produs de export al Uniunii Sovietice) a Început să scadă, iar datoria externă a țării a crescut continuu: de la 30,7 miliarde
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
desigur, nu era un stat comunist obișnuit. Dacă Cehoslovacia era cea mai vestică țară dintre sateliții comuniști ai Moscovei, România era cea mai „orientală”. Sub Ceaușescu, comunismul degenerase din național-leninism Într-un soi de satrapie neostalinistă În care nepotismul și ineficiența de nivel bizantin se sprijineau pe o poliție secretă tentaculară. Spre deosebire de dictatura brutală a lui Dej din anii ’50, regimul lui Ceaușescu s-a descurcat fără multă brutalitate fățișă. Dar rarele semne de protest public - precum grevele minerilor din Valea Jiului
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a realiza o judecată globală asupra comunismului românesc, a cărui sferă de acțiune s-a suprapus perfect istoriei postbelice a țării. Autorul Îl vede În termenii evoluției de la „leninismul național” Înspre un fel de „satrapie neostalinistă În care nepotismul și ineficiența de nivel bizantin se sprijineau pe o poliție secretă tentaculară”. Modificând ce e de modificat, această formulă stă În picioare și atunci când vorbim despre tranziția postcomunistă. Ceea ce confirmă teza Îmbrățișată și de Tony Judt conform căreia răsturnarea lui Ceaușescu e
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
aspectul controlului 131; atitudinea intelectualilor față de Î 204-205, 514-516; atracția 93; caracteristicile revoluțiilor care au condus la căderea Î 575-576; cauzele căderii Î 575-580; căderea 552, 554-575, 750; declinul 370-371; entuziasmul de Început 191-192; entuziasmul pentru viitorul Î190; implozia 601-602; ineficiențele 394; În Germania postbelică 67-68; Însușirea proprietății 750; moștenirea economică 625-639; obiectivul stabilit 131; opoziția Europei 577; planurile cincinale 74, 163; politica (În 1948) 132-133; poluarea 523; prăbușirea 536-580; prăbușirea economiilor 393-394; proasta administrație 186; proletariatul - clasă revoluționară 374; responsabilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
unor asemenea catastrofe (problema preîntâmpinării catastrofelor posibile); războaie, conflicte sociale majore - între grupuri etnice; boli cum este SIDA, cancerul sau bolile cardiovasculare; - Comportamente individuale și colective care afectează advers celelalte persoane -criminalitatea, violența, discriminarea; - Proasta fucționare a unor instituții: corupția, ineficiența; - Deficit de capacități individuale și colective de acțiune - educație scăzută, indisciplină de muncă, capital social scăzut; - Deficitul capacităților instituțiilor responsabile de a acționa; - Deficit al comportametului/stării societății în raport cu valori importante - libertate, democrație, respectul demnității umane, oportunități egale, coeziune socială
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
și problemele sistemelor sanitare. Se menționează ca problematice: • resursele limitate investite de unele guverne în asistența medicală și insuficiența resurselor pentru asistența primară; • inechitatea în oferta de servicii medicale (insuficiența resurselor dedicate mamelor și copiilor în mediul rural, spre exemplu); • ineficiența de organizare și de management financiar în domeniul sanitar (programele specifice pentru diverse boli nu sunt integrate în sistemul general într-un mod eficient). Principalele puncte nevralgice în care trebuie acționat depind de obiectivele propuse. În cazul mortalității infantile: malnutriția
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
România a ales modelul german în reformarea sistemului prin introducerea asigurărilor. Voi vorbi mai jos despre serviciile de sănătate publice din România după 1990 și cerințele de reformare a acestora din perspectiva contribuției lor la dezvoltarea socială. Sărăcirea populației și ineficiența serviciilor de sănătate - factori determinanți ai unei stări de sănătate precare a populației din România Introducere Nivelul scăzut de dezvoltare economică din România în perioada tranziției a fost primul factor care a determinat (pentru grupurile ce trăiesc în sărăcie) apariția
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de referință și/sau operaționale concrete; * exploratorie; se constată rămâneri în urmă ale unor elevi față de cerințele programei și prin acest tip de evaluare pot fi identificate cauzele care generează acest lucru; * diagnostică; se raportează rezultatele elevilor la eficiența sau ineficiența activității; provoacă identificarea cauzelor care determină aspectele constatate. În educația fizică și în sport sunt utilizate toate formele de evaluare în sistem, prin strategii de evaluare specifice acestor activități. De cele mai multe ori evaluarea unei acțiuni motrice, a tehnicii sportive este
Atletism în sistemul educaţional by Liliana Mihăilescu, Nicolae Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/307_a_1308]
-
4. AXA PRIORITARĂ 4 - Modernizarea Serviciului Public de Ocupare Modernizarea SPO implică orientarea către un angajament activ față de grupurile cărora li se adresează (persoane în căutarea unui loc de muncă, șomeri, persoane ocupate și angajatori), ducând la combaterea și diminuarea ineficiențelor și dezechilibrelor de pe piața muncii. Prin implementarea acestei AP se urmărește creșterea calității și eficienței serviciilor furnizate de către ANOFM pentru a asigura: corelarea ofertei cu cererea de forță de muncă; pentru a asigura o asistență personalizată persoanelor în căutarea unui
EUR-Lex () [Corola-website/Law/264836_a_266165]