3,064 matches
-
în care toate satele componente făceau parte dintr-o organizație socială unitară”, prin structură și interese, iar „distribuția egalitară” nu trebuie luată și înțeleasă ca expresie matematică, ci în raport de numărul locuitorilor, a siliștilor și a părților de venit inegale, proporțional cu importanța și contribuția indivizilor ce compun comunitatea. Teza nu este doar enunțată, ci și ilustrată cu cazuri concrete din diferite zone ale țării. Noi ne însușim aserțiunea și credem că însorărirea este un vestigiu de arheologie socială, ce
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
din 1697, a rezultat în urma înfăptuirii hotărniciei, de către dregătorii din zona noastră, Coste Adam, logofăt al doilea, și Ion Tălăbescul, fost logofăt. Atât din documentul acesta, cât și din întăritura domnească ce a urmat, constatăm că părtășiile pe bătrâni erau inegale și au fost specificate în felul următor: -bătrânul Gurban fusese împărțit pe opt părți, adică la opt familii; -bătrânul Ciovlec revenea numai la cinci familii, deci cinci părți; -bătrânul Căuie se împărțise în șapte părți; -bătrânul Fetion, din care se
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
un semn al inegalității în globalizarea problemei, când masacrul a avut loc într-o țară din Nord. De parcă morții din Brazilia, de pildă, ar fi mai puțin importanți decât morții din Statele Unite, Germania sau Japonia. Chiar și moarte, victimele sunt inegale. Un mort într-o școală din Brazilia face obiectul unor articole din paginile interioare ale cotidienelor braziliene și n-ar dreptul nici măcar la o menționare în restul lumii. Nu este un efect al banalizării: nu mor în fiecare zi oameni
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
impasurilor modelului brazilian [...]. Pe termen lung, aici s-a sedimentat o excluziune socială pe care alegerile economice au accentuat-o". Am face o greșeală, întâlnită destul de frecvent, considerând Brazilia o țară săracă, subdezvoltată. Este, înainte de toate, una dintre cele mai inegale din lume, o putere industrială considerabilă, unde opulența unor cartiere și bogăția celor 2% dintre brazilienii cei mai bogați, care dețin 60% din patrimoniul național 7, nu face decât să pună în lumină condițiile de excluziune extremă în care trăiesc
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
Zaubermann și Robert, 1995, p. 40), chiar dacă reprezintă o metodologie de mare valoare. Una dintre critici ține de declararea sub nivelul real a conduitelor riscante, mai ales în mediile populare ceea ce este, sociologic, normal, consecințele juridice ale delincvenței fiind foarte inegale, în funcție de apartenența socială. Fenomenul retracției defensive este foarte puternic în cazul acestui tip de anchetă. Este posibil ca amestecarea conduitelor riscante cu victimizările suferite să fi indus, în cazul anchetei ESPAD, un halou peste ansamblul chestionarului, minimalizând declarațiile elevilor. Acest
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
pentru fete, secretarul general al ONU, Kofi Annan, a subliniat importanța educației pentru fete ca instrument de prevenire a conflictelor și de consolidare a păcii. Să ne amintim această declarație a Națiunilor Unite: "Violența împotriva femeilor exprimă raporturi de forță inegale, de-a lungul istoriei, între bărbați și femei, care au dus la dominația și discrimarea exercitate de cei dintâi și au restrâns promovarea celor din urmă [...]. Ea se numără printre principalele mecanisme sociale care determină subordonarea femeilor față de bărbați". Declarație
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
dintre care criteriile socio-demografice sunt cele mai importante. Acest fapt are, evident, consecințe considerabile pentru politicile publice, dar și pentru revendicările sindicale: nu o scădere globală a efectivelor ar influența nivelul violenței în școală, ci o scădere țintită și pozitiv inegală. Bineînțeles, problema rămâne de a face din această abordare prin discriminare pozitivă a școlilor o abordare nestigmatizantă, ceea ce, știm, echivalează cu cvadratura cercului. Nu trebuie nici să confundăm efectivul școlilor și efectivul claselor: grupările pe "clase de nivel" pot face
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
din Sud? Dacă, de exemplu, sărăcia este adesea identificată ca un factor de risc important atunci când intră în combinație cu alți factori, atunci ar trebui să vedem o violență extremă în școlile din țările cele mai sărace (sau cele mai inegale, în cazul unora) de pe planetă. Globalizarea economică ar trebui, din perspectiva critică a altermondialiștilor, să fie o globalizare a violenței școlare. Mult timp, și eu am crezut întocmai (Debarbieux, 2003), în ciuda unor nuanțe. Pentru a verifica, eu, Catherine Blaya și
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
răspund aici la aceste întrebări, în mod deopotrivă empiric și teoretic, pe baza unei părți 34 din cercetările Observatorului European al Violenței Școlare, desfășurate în țările din Sud, comparate cu cercetări realizate în Nord, în special în Franța. O creștere inegală a violenței? Revenire asupra factorilor socio-economici Este dovedită expansiunea mondială și inegală a violenței în școală? Anchetele declarative în rândul cadrelor didactice arată, în mai multe țări, un important sentiment de creștere a problemelor de violență sau a tulburărilor de
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
baza unei părți 34 din cercetările Observatorului European al Violenței Școlare, desfășurate în țările din Sud, comparate cu cercetări realizate în Nord, în special în Franța. O creștere inegală a violenței? Revenire asupra factorilor socio-economici Este dovedită expansiunea mondială și inegală a violenței în școală? Anchetele declarative în rândul cadrelor didactice arată, în mai multe țări, un important sentiment de creștere a problemelor de violență sau a tulburărilor de comportament. Totuși, puține anchete demonstrează sau infirmă această creștere, pur și simplu
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
școlile cu dificultăți, sunt în mult mai mare măsură victime decât cei majoritari. Credem așadar că ipoteza unei creșteri universale a violenței în mediul școlar nu poate fi acceptată: dacă s-ar produce o creștere a violenței, aceasta ar fi inegală, în mare măsură dependentă de condițiile socio-economice, ceea ce nu este, la urma urmei, decât o consecință a principalelor concluzii din sinteza noastră privind abordarea prin factori de risc. E deci logic să emitem ipoteza că orice creștere a inegalității și
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
ai unei ordini dominate de forțe aureolate de rațiune (ca acelea care acționează prin verdictele instituției școlare sau prin dictatele experților economici) nu pot decât să consimtă la arbitrariul forței raționalizate" (Bourdieu, 1997, p. 99). Altfel spus, acceptarea ordinii mondiale inegale este atât de clară încât revolta este de neconceput, fiindcă există credința în fatalitatea naturală a acestei ordini, credință întărită de secole de colonizare și sclavie în Africa, precum și în Brazilia, una dintre ultimele țări care au abolit sclavia. În
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
represiunii în SUA nu suferă vreo excepție în școală: negrii sunt mai des loviți și pedepsiți. Această repartizare "etnică" a pedepselor nu este exclusiv americană, iar cercetarea franceză este constantă asupra acestui subiect (Payeat, 1996; Debarbieux, 1996). Problema repartizării "etnice" inegale este că ea contribuie la crearea "bandelor" pe criterii pseudo-etnice sau la radicalizarea micilor grupuri de elevi, care devin tot mai mult "vedetele" negative ale școlilor. Este unul dintre efectele cele mai negative ale unei politici de sancționare prost aplicate
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
cuprinde un "nucleu dur" de aproximativ 1% din elevi, în timp ce în gimnaziul nr. 11% acesta ar fi de ordinul a 10,9%: de unsprezece ori mai mare, cu rate de semnificativitate care nu lasă loc de îndoială. Pe baza repartizării inegale a "nucleelor dure", putem conchide că există un efect de context, un "efect al școlii" care contribuie nu atât la crearea "nucleelor dure" cât a unei culturi a opoziției față de școală pentru grupuri de elevi care pot fi considerabile, făcând
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
lor. Violența și delincvența, chiar atunci când lovesc brutal, au întotdeauna o istorie. Ele trebuie situate într-o progresie adesea lentă, care pornește, fără îndoială, de la excluziunea socială, dar care se realizează prin interacțiuni de micro-excluziune evitabilă (repartizare în clase, pedepse inegale). Ele sunt adesea o acumulare de microviolențe și violențe simbolice, care "sudează" grupuri de indivizi într-un sistem de separație "ei/noi", "prieteni/dușmani". Și în acest caz, "soluția" facilă adoptată devine prin ea însăși o problemă. "Bunele practici" Dincolo de
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
de limitele acestuia. Nu avem totuși, cum s-a văzut, aceeași viziune asupra creșterii ca și ancheta Choquet, fiind, în această privință, în acord mai mult cu statisticile ministerului. Va trebui deci să răspundem clar la întrebarea despre posibila creștere inegală a violenței școlare, creștere care ni se pare determinată sociologic. În ciuda divergențelor, această creștere măsurată pune problema ineficacității politicilor publice à la française. Evoluția violenței școlare în Franța: școala elementară Întrebarea la care urmărim să răspundem pare simplă: în școala
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
chiar dacă suferă de pe urma excluziunii sociale, au un climat în mare măsură pozitiv, care s-a îmbunătățit în ultimii 10 ani. Școala elementară franceză rămâne, în ce privește violența școlară, mai degrabă protejată (Dubet și Martuccelli, 1996; Dubet, 2003), chiar dacă această protecție este inegală. Asta nu înseamnă nici că totul merge bine în cea mai bună dintre lumile școlare posibile: aproximativ 10% dintre elevi sunt victime în mod repetat și se păstrează un nucleu de elevi aflați în suferință destul de mare cu siguranță, cel
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
simplu și multe școli, cum a arătat recent Georges Felouzis (2005), știu să-i facă față acesteia din urmă într-o cursă nebunească pentru a se ocupă de un anumit cartier sau individ. Pe de altă parte, această piață școlară inegală este intensificată de o excluziune internă distructivă pentru copiii "noului proletariat urban multirasial" (Jazouli, 1992). În acest sens, școala este din ce în ce mai puțin legitimă pentru aceste populații, iar procesul de "etnicizare" a violenței școlare pe care-l anunțam încă din 1996
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
poate fi replicată la nivel internațional. Altfel spus, el nu accepta viziunea unui trust mondial, care să conducă lumea în mod brutal, dar care să evite războiul în interiorul capitalismului. Războiul se datorează, după Lenin, surplusului de capital și legii dezvoltării inegale. Datorită dezvoltării inegale a diferitelor ramuri industriale și a țărilor, monopolurile nu pot eradica competiția. Capitalul este condus dinspre ramurile și țările cele mai dezvoltate, și în care rata profitului este cea mai scăzută, spre cele care oferă cel mai
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
la nivel internațional. Altfel spus, el nu accepta viziunea unui trust mondial, care să conducă lumea în mod brutal, dar care să evite războiul în interiorul capitalismului. Războiul se datorează, după Lenin, surplusului de capital și legii dezvoltării inegale. Datorită dezvoltării inegale a diferitelor ramuri industriale și a țărilor, monopolurile nu pot eradica competiția. Capitalul este condus dinspre ramurile și țările cele mai dezvoltate, și în care rata profitului este cea mai scăzută, spre cele care oferă cel mai mare profit. Ceea ce
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
acea vreme), susținea că burghezia ar fi suficient de rațională pentru a împărți lumea fără a se expune riscurilor (și costurilor) războiului. Acest ultra-impe-rialism semnifică exploatarea solidară a lumii de către o alianță a monopolurilor capitaliste. Insistența lui Lenin asupra dezvoltării inegale implică faptul că un astfel de compromis, în caz că are loc, nu este viabil pe termen lung: monopolul de stat care se va dezvolta cel mai rapid va încerca inevitabil să răstoarne alianța (pentru cîteva motive convingătoare pentru care atacurile lui
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
scurt, administrația americană a permis vînzarea nelimitată de arme Iranului, fără a cîștiga mare lucru în schimb. În plus, deși Kissinger era perfect conștient, cel puțin în scrierile sale (1969: 82), de riscul contraloviturii în cazul unei politici de modernizare inegale, cum s-a întîmplat de pildă în Iran, nu s-a făcut nimic pentru a obliga guvernele respective la o reformă pe plan intern. În războiul civil din Angola, atît în timpul, cît și după proclamarea independenței ei față de Portugalia în
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
teoria stabilității hegemonice poate fi prezentată ca propunînd trei ipoteze. Prima ar fi că emergența unei hegemonii este necesară pentru protejarea unui bun public internațional (teza hegemoniei). A doua este că existența inevitabilă a pasagerilor clandestini (și de aici distribuția inegală a costurilor de furnizare) și/sau o pierdere de legitimitate vor submina poziția relativă a puterii statului hegemonic (pentru teza entropiei, vezi Kindleberger 1976: 18, 24). A treia teză susține că o putere hegemonică în declin prevestește un declin în
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
Deși intră în detalii cînd e vorba de rațiunea pentru care el consideră că cele două teorii nu pot fi combinate, argumentele oferite nu exclud apropierea de care el vorbește. Gilpin admite că abordările hegeliano-marxiste în general și legea dezvoltării inegale propusă de Lenin în special, au o valoare euristică, dar sînt prea deterministe și anistorice (Gilpin 1981: 48-9). Totuși, scriitorii neomarxiști ce fac parte din tradiția dependenței a lui Cardoso sau se revendică de la vreo teorie critică se consideră ei
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
notables, consilierii departamentali și primarii, și cel administrativ, care include miniștrii guvernamentali, prefecții, șefii serviciilor locale și administratorii locali. Fiecare sistem conține o legătură ierarhică, dar și una care le intersectează. Ambele legături sunt marcate de o dependență reciprocă dar inegală. Astfel, miniștrii guvernamentali sunt superiori prefecților, dar în același timp depind de aceștia, iar prefecții se află în aceeași situație față de șefii serviciilor locale. Miniștrii și prefecții sunt dependenți de partea politică a sistemului pentru a-și duce la îndeplinire
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]