3,598 matches
-
mărit cu ceea ce adunase de ia Lina. Nu o luase Lică altădată tot așa, pe furiș, de ia directoare? ... I se părea că a ajuns culmea norocului. Sta închisă în odaie, dospindu-și mulțumirea. Din greoaie ce era, devenise acum inertă în așteptare. Cum se vor fi făcut visele în mintea ei strimtă, dar era sigur că, de pe când Lică o târa de mână pe uliți, trebuie să fi avut visul ăsta. Tocmelile necurate cu Rim, ca și cum n-ar fi fost
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
cuviință să-și exprime bunele sentimente: - Ce păcat că doamna Elena lipsește! Adesea chema pe sora ei "doamna Elena", așa cum o numeau secretarii. - Dumneata nu te amesteca! îi zisese răstit Drăgănescu, așa de moderat totdeauna. Cumnata Norica tăcuse, luând aerul inert de păpușă oblă. Plin de instinct ca un dog, Drăgănescu nu îngăduise solicitudinea malițioasă a fetei. Pentru lipsa Elenei nu avea nici o obiecție. Foarte adesea se întîmpla să decidă că ea va mânca singură, înainte sau pe urmă, pentru un
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Strânge-mă. Și lasă-ți buzele, apăsat, să mi le amorțească, de drag și de plăcere, pe ale mele. Așa. Așa. Încă. Așa.Respiră greu. Mă strânge și ea, de parcă ar vrea să mă sufoce. Și, brusc, mă slăbește. Cade. Inertă. Gata. Acum poți să mă slăbești. Din strânsoare. Buzele, nu,încă nu ți le desprinde, încă nu ți le dezlipi, de ale mele. Rostește înăbușit, cepeleag, ultimele cuvinte. Nici nu are cum, altfel, din moment ce gura-i este ocupată cu îndelungul
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
și timpul menit în tablele sacre fi-va să fie proorocit!... auziră calfele, ucenicii, meșterii cei mari, dar și regele pietrar, auziră sfatul-poruncă pe care Oswald Zaur Austriacul îl lansase, în plină noapte, spre întreg acel șir ce devenise aproape inert. La ce se gândise autorul când Oswald Zaur Austriacul, proiectantul acestui edificiu de la capătul lumii, încerca să salveze, ca în corabia lui Noe, o parte din lumea muncitoare și să o ducă acolo, la Tatăl ceresc? De altfel nici personajele
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93063]
-
aș fi dat și pielea de pe mine, nu mă mai atrăgea deloc, de parcă n-ar mai fi fost din aceeași specie cu mine. Era un lucru străin, încă foarte frumos, dar străin. Nu mi se mai întâmplase să rămân total inert lângă o femeie și totuși nu sim țeam nici jenă, nici vinovăție. Am ador mit unul lângă altul, inocenți ca Tristan și Isolda, și în visul pe care l-am avut spre dimineață am pășit, în fine, pe tărâmul îndepărtat
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
până la urmă de-o ureche, și urechea mi s-a părut de cârpă. Am tras-o și, în pântecul ei, ceva a gâlgâit leneș. I-am pipăit picioarele îndreptate spre mine. Erau doar un fel de tubușoare de flanel, atârnând inerte. Ha, nu era o oaie adevărată! Nu era decât un burduf cu apă fierbinte, din cauciuc, în formă de oaie și acoperit cu o lână fru mos imitată din melană-ncrețită. Secretul supravie țuirii în nopțile geroase. Mai simplu decât
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
nu putea ascunde simțul ei profund al ridicolului. Ar fi rămas acasă pentru totdeauna, s-ar fi dedicat cauzei de a-și păstra intactă familia, dacă n-ar fi fost familia ei. Acum, celălalt vlăstar al familiei zăcea lângă ea, inert, incapabil să-i respingă serviciile. Doctorul îi montă fratelui ei un robinet metalic în creier, secându-l. Monstruos, dar eficient. Presiunea din craniul lui scăzu. Chisturile și pustulele dădură înapoi. Creierul lui avea acum destul loc. Îi spuse asta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ceva la cale. Doamne, Mark! Ți s-au copt picioarele. Miros ca brânza Roquefort stricată. Miroase-mi picioarele. Pedeapsa rituală pentru orice abatere a ei, începând din anul când el o întrecuse ca forță fizică. Îi mirosi din nou trupul inert, pentru prima oară de când nu mai erau copii. Roquefort și vomă închegată. Ca pisoii vagabonzi pe care-i găsiseră ascunși sub verandă când ea avea nouă ani. Un miros dulce-acrișor, ca pădurea de mucegai de pe felia umedă de pâine pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
trei rânduri scrise cu pix verde pe un formular datat 20 februarie, 2002. Dodge Ram ’84, răsturnat de pe refugiul sudic al North Line Road, între 3200 și 3400W. Șoferul blocat cu capul în jos în vehicul. Fără centură, inaccesibil și inert. Singura ușă accesibilă era atât de zdrobită că nu mai putea fi deschisă. Paramedicii n-au putut să intre în mașină sau s-o deplaseze, de frică să nu strivească victima. Au fost nevoiți să aștepte ajutoare și să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
zăcea răsturnată în șanțul de pe marginea drumului. Oameni în uniformă, scoțând aburi pe gură, mișcându-se de colo-colo într-o activitate onirică, metodică. Iar când pompierii reușiseră să ardă în sfârșit stâlpul, resturile mașinii se mișcaseră și se stabilizaseră. Trupul inert se prăbușise grămadă. Pompierii se târâseră sub carcasa mașinii și eliberaseră trupul. Mark Schluter își recăpătase cunoștința în ambulanță, pentru scurt timp. Paramedicii alergaseră cu el la Kearney, singurul spital pe o rază de șase districte care avea o șansă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
țâșniră în sus. Presupun că merită încercat. Doctorul Hayes îl conduse pe Weber în parcare. Stătuseră închiși în camera de consultații suficient de mult timp pentru ca întoarcerea la preria pustie de iunie să-l ia pe Weber prin surprindere. Aerul inert i se umfla în plămâni, mirosind ca o vacanță de vară de demult. Îi amintea de ceva ce gustase în Ohio la vârsta de zece ani. Când se întoarse, îl văzu pe doctorul Hayes aplecându-se lângă el, cu mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ești furioasă chiar și pe Mark. Mă analizezi cumva? —Nu analizez. Pur și simplu văd că... — Cine mă-ta...? Cin’ te crezi? Chiar și înăbușite, cuvintele îi reduseră pe amândoi la tăcere. Începură să-i tremure mâinile și se așeză, inertă. —Dumnezeule, Daniel. Ce se întâmplă? Ascultă-mă. Sunt el. Mai rău ca el. Veni spre ea și-i frecă brațul până i-l readuse la viață. — Furia e ceva natural, spuse el. Toate ființele se înfurie. Toate, în afară de sfântul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
aprinse sfeșnice și pământul este-n cer, printre cele veșnice. Doamne, câtă bucurie e în sufletul meu azi! Și câtă statornicie Este-n verdele din brazi! Armonie care lin mă desprinde de o certă mână de mister divin, de materia inertă și-mi dă aripi ca să zbor din iubire-n mântuire; pe calea luminilor este numai fericire. Toți renaștem orișiunde ne-am afla în lumea asta; ale spiritului unde umplu existența vasta. Ne simțim mai frați și mai buni decât am
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
pînă ce s-a stins de tot? Iar atunci Garfield, Arthur, Harrison și Hayes n-au așteptat oare, n-au așteptat În tăcerea nopții, pășind În sus și-n jos pe strada pietruită și pustie, cu buzele tremurînde, cu trupul inert, cu inima bătînd? Oare n-au strîns din dinți făcînd gesturi nehotărîte și crispate, n-au simțit frica, bucuria și o fericire mută și puternică, și au așteptat, au așteptat... ce? Oare n-au așteptat, ascultînd În noapte zgomotele motoarelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
care-l ocupa începu să tremure și să se contracteze. Cu prețul unui efort, anihila această slăbiciune, dar era copleșit de deznădejde gândindu-se la propriul corp, de acolo, din sala de pilotaj al lui Y 381 907. Zăcea, probabil, inert. În acest moment, Oreldon și căpitanul Free puseseră mâna pe Leej, până când îi vor captura pe amândoi: sau mai bine zis - Gosseyn făcu, oarecum, diferența - la vreo optsprezece mii-ani lumină, cu mai multe zile în urmă, pe distrugător, o capturaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
în această stare de conștiență deplină, în mijlocul criptei amintirilor ajungea să stabilească incredibilul "raport" în sfârșit posibil în pofida puținătății antrenamentului. Gândurile nu veneau de la Gosseyn, ci treceau prin el. - "Eu sunt. Memoria trecutului..." Conceptul ajungea la spiritul său prin intermediul corpului inert. "Numai în mine, mașina criptei, rămân amintirile Migrației - și dacă-mi pot aminti, se datorează unui accident. Toate mașinile au avut de suferit prin trecerea prin norii imenși de materie cu o energie de nebănuit - și rezultatul a fost distrugerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
puse direct această întrebare, spuse: - Ce-ai fi făcut cu Enro, dacă l-ai fi prins? Seniorul gardian zâmbi. Gosseyn se uită în curtea care Se transforma. Se ridicau spânzurători. Douăsprezece erau gata, iar la nouă atârnau deja niște forme inerte. Gosseyn se uită îngândurat la morți, nici șocat, nici impresionat. Oriunde oamenii acționau în mod talamic, se găsea o mulțime de spânzurați. Secoh vorbi iar: - Enro a reușit să fugă, dar i-am prins pe unii dintre înverșunații lui prieteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
în care Zeul fusese ucis, prevăzuse ceea ce se întâmpla acum în fața lui, stând în picioare în micul culoar al biroului. Forma întunecată a Discipolului dispăru și Secoh redeveni vizibil, clătinându-se pe picioarele care-l mai susținuseră o clipă. Căzu, inert. Din punct de vedere fizic, avea un metru și optzeci de centimetri de parcurs - dar mental, cădea mereu. În momentul în care deja zăcea la podea, genunchii se strânseră la piept, picioarele se adunară, lipite, capul se lăsă moale. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
am certat. — Uite ce, Duncan, mă bucur că ești pregătit să te aperi, dar nu trebuie să lovești niciodată o femeie în stomac. — îmi pare rău. Nu știu cum să le lovesc pe femei unde trebuie. Taică-său plecă, iar el zăcu inert, gîndindu-se la tablou. „Nu mai pot să-l refac“, se gîndea el, apoi se ridică cutremurat de o nouă idee. Cu o oră înainte ca Ruth să-l strice, plăcerea de a-l picta se evaporase și acum știa de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
că păcătuia destul de stîngaci cu Marjory, care stătea în picioare goală și dreaptă ca o cariatidă. El călărea pe coapsele ei și se ținea la distanță de pămînt agățîndu-se de ea cu genunchii și brațele. Trupul rece și rigid rămase inert la început, apoi începu să vibreze din ce în ce mai puternic. Trăi o senzație ștearsă și însingurată de triumf. S-a trezit după-amiaza tîrziu. Retrăgîndu-și încet picioarele de sub Janet, fără s-o deranjeze, își luă hainele și se duse în bucătărie, se spălă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lovitură, care ar fi putut opri un tip mai pirpiriu și nu atât de bine construit ca Gosseyn. Dar Prescott nu mai apucă să reacționeze a doua oară: Gosseyn îl lovi de trei ori în maxilar și-i prinse corpul inert în momentul prăbușirii. În grabă, îl cără pe bărbatul leșinat pe platoul verandei și se opri în dreptul ușii ― ceva zgomote se produseseră în cursul luptei și exista riscul ca femeia să vină să vadă ce s-a întâmplat. Dar din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
normal. Simți din nou podeaua de sub picioare, aerul pe care-l respira, rece și uscat, înecăcios, în gură, în plămâni ― pleoapele clipiră des; treptat, din nou sigur că trăiește, dar încă amețit, își lăsă conștiința să ia contact cu forma inertă, fără viață. Și fără să-și dea seama că se mișcă, se apropie de platou, întinse mâna, apucă cearșaful cu vârful degetelor, îl ridică, îl trase deoparte și-l lăsă să cadă pe jos, dezvelind cadavrul. 14 Gosseyn se așteptase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
antidotul acela? ― îl întrebă el. Am introdus niște Drae în aparatul de condiționare a aerului și tu ești singurul care... Se întrerupse brusc:) Ce-i? Am ajuns prea târziu? Diagnostică rapid. Din întâmplare, privirea lui Gosseyn se îndreptase spre corpul inert al Ameliei Prescott, care zăcea pe podea în apropierea giganticului Thorson. Într-o clipă memoria îi reveni. Și zise cu brutalitate: ― Prescott, au injectat ceva în brațul soției tale cu o clipă înainte de a fi doborâți de efectul pulberii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
să se ridice, când: "Dumnezeule.., dă-mi arma aceea, prietene..." Gosseyn încremeni de uluire, dându-și seama că nu auzise nimic, ci recepta gândurile unui mort. Neâncrezător mai întâi, apoi tot mai hotărât, începu să-i scuture cu blândețe corpul inert. Celulele creierului uman sunt extrem de fragile, dar ele nu mor imediat după stopul cardiac. Dacă recepționase deja o idee, poate era posibil să recepteze și altele. Minutele treceau. "Procesul complex declanșat de moarte ― gândi Gosseyn ― generează această întârziere. Acest proces
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
fost sau să nu se refere decît la... memorie. Ar fi putut însemna și altceva? Cuprins de înfrigurare, căută o loțiune de bărbierit. Găsi o cutioară într-un lavabou de pe coridor. Cu degete tremurând ușor întinse puțină soluție pe obrajii inerți ai mortului. Barba dispăru imediat la atingerea cu prosopul. Gosseyn, stând în genunchi, văzu un chip mai bătrân decât s-ar fi așteptat: 75, poate 80 de ani. Ușor de recunoscut, trăsăturile acestuia ofereau răspunsul la multe întrebări. Mai presus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]