6,831 matches
-
selectează, operează transformări, elimină și îndepărtează neesențialul, transpunând în cuvinte ceea ce este imposibil de exprimat în limbajul comun. Să descrie cât mai precis orice istorie individuală ca pe una semnificativă și consistentă celei reale și, întregind astfel realitatea, să elimine infinitele spații albe, să scoată la lumină altele, făcându-le, implicit, perceptibile simțului comun. Fizica lui Newton, presupunând existența unui fundal static în care spațiul și timpul reprezintă mărimi absolute, este, din această cauză, dependentă de fundal. Relativitatea generală a impus
Literatura – ficțiune și/sau evaziune by Florina Ilis () [Corola-journal/Journalistic/3462_a_4787]
-
în termeni umani și la o scară umană, să umanizăm aceste mărimi abstracte, lipsite de concretețe? Nu e oare mult mai ușor să mă gândesc la timp ca având o semnificație newtoniană, curgând dinspre trecutul de dinaintea nașterii mele până la viitorul infinit de după moartea mea, decât să-l văd ca pe un ceva invizibil, modificând o abstractă rețea de relații care să descrie câmpurile spațiale? Iar spațiul? Cum să ți-l imaginezi ca pe un joc matematic și imperceptibil de noduri, bucle
Literatura – ficțiune și/sau evaziune by Florina Ilis () [Corola-journal/Journalistic/3462_a_4787]
-
exprimării coerente a acestei idei. Într-un fel, acesta este și rostul literaturii, de a scurta și de a lumina, de a face vizibilă rețeaua secretă de relații dintre evenimente îndepărtate, aproape imposibil de întâlnit și de a alege din infinitul ocean de procese și evenimente simultaneități corespondente și semnificative. Dar literatura nu poate lumina totul dintr-o dată, acest lucru este imposibil, ci o face pe porțiuni, alegându-și subiectele sau evenimentele pe care dorește să le reînvie, stabilind între acestea
Literatura – ficțiune și/sau evaziune by Florina Ilis () [Corola-journal/Journalistic/3462_a_4787]
-
și ea m-a întrebat. Troița 4 Închini văzduhul tot cu-n trunchiu Și trei perechi de-ntinse mâni. Trudit sub veghea ta-ngenunchiu Troiță din bătrâni. E drumul lung de unde viu, De unde și de când nu știu, Iar drumul necălătorit S-afundă-n infinit. Și taina - singură i-o știi: Cu întreite mâni de lemn Îmi scrii pe zările pustii Izbăvitorul semn. Tu umbră n-ai să mă umbrești Troiță zugrăvită, Tu nu ești verde și-nverzești Nădejdea veștejită. Și parcă lemnul tău sărac
Însemnări despre epistolograful Nichifor Crainic by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5466_a_6791]
-
lui Agamiță doar un prim pas spre împlinirea rostului său agamitic de întemeietor, sub munte, al noului cult - al moaștelor binefăcătorilor neamului! Moaștele lui Agamiță nu vor putrezi niciodată, căci el va rămâne o minune muritoare și învietoare în oceanul infinit al timpului românesc. Agamiță va lăsa moștenire urmașilor urmașilor urmașilor danubianopontici credința palimpsestică a ateismului său politic, ziditor de ne-moarte.
Ateismul politic și capul de bour by D.R. Popescu () [Corola-journal/Journalistic/3673_a_4998]
-
artistică, în care dimensiunile sălilor, poziționarea exponatelor și relațiile dintre ele sunt gândite cu o grijă deosebită pentru fiecare amănunt. Leah Dickerman propune o serie de montaje spectaculoase, cum ar fi silueta întunecată a unei variante din 1918 a Coloanei infinite de Brâncuși profilată pe un perete plin cu geometrii simplificate la extrem, imateriale de Malevici sau o reconstrucție a machetei „Monumentului pentru a III-a Internațională” (1920) de Tatlin așezată sub o fereastră deschisă spre cer. În pofida dialogurilor active dintre
„Inventând abstractul“ la Muzeul de Artă Modernă by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/3700_a_5025]
-
Gabriel Coșoveanu Nicolae Stan, Ceață pe Tamisa, București, Editura Cartea Românească, 2013, 383 pag. Simultan poematic și abraziv, elaborat pe convenția unui manuscris găsit în anul 2091(numit șantier, care are, evident, și proprietatea de a fi „infinit”, sugerând semioza deschisă de care erau atât de îndrăgostiți textualiștii), romanul lui Nicolae Stan revizitează, ca pe un site arheologic, lumea tranziției românești de după evenimentele din 1989. Martorul înzestrat scriitoricește al acestui univers amalmagat și incongruent de sfârșit/început de
Rememorare blurată by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/3534_a_4859]
-
a „botezului literar", d[umnea] v[oa]s[tră] îmi sunteți nașul, vă sărut mâna... " Iași 23 septembrie] 1943]. Se face trimiterea la debutul său, ca poet, în Revista Fundațiilor Regale, 10, nr. 9, septembrie 1943, p. 562-563 cu poemele Infinit și Scrânciob apocaliptic. 5. G. Mărgărit - Natura în Lumea, 1, nr. 3, 7 octombrie 1945, p. 4, col. 1, sus; Chemarea nimphelor în Lumea, 1, nr. 18, 27 ianuarie 1946, p. 5, col. 6-7, sus și Tânguire în Lumea, 2
Noi contribuții la bibliografia lui George Mărgărit by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6151_a_7476]
-
nu după intențiile ei. - E un fel de a mărturisi puțina mea încredere în poezia din zilele noastre. Scriu pentru eternitate, ca și cum aș spune: «Te iubesc pentru veșnicie». (Eternitate : dacă vulgarul instinct de conservare nu reține din ea decât durata infinită, spiritul, care nu disprețuiește în comportamentul și scopurile sale un anumit « gust al riscului » - în care ar putea, de altfel, să cadă și să se desființeze - țintește, în ce-l privește, mai ales să ajungă la intensitatea, la rigoarea și
Claude Sernet – inedit – () [Corola-journal/Journalistic/3703_a_5028]
-
ele foarte multe: construite după aceeași rețetă (ingenioasă, ce-i drept), poemele instrumentează un șir de „vieți paralele”. Personajele au nume dintre cele mai fanteziste (Cordilio, Geronax, Pampilis, Dacones, Bibina, Sifonax, Termoplantina etc.), de o elasticitate etimologică amintind de regimul infinit permisiv al jocurilor copilăriei. Sunt, o parte din ele, cuvinte-valiză, cu sonoritate ușor argotică (ceea ce justifică o dată în plus tușele caricaturale din desenele care le însoțesc). Cu ce se ocupă, în definitiv, aceste fantoșe imaginate de Mușina? Cu nimic. Își
Cărțile neliniștirii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3710_a_5035]
-
jur. - Leah, zise doamna Hanwell, mergem? Distanța dintre momentul când a fost pusă întrebarea și răspunsul la ea fu percepută de Keisha Blake ca o încordare greu de suportat, ce-i depășea cu mult capacitatea de rezistență și devenea aproape infinită. 9. Aruncat S-a văzut destul de repede cum Keisha Blake nu era în stare să înceapă un lucru fără să-l ducă până la capăt. Dacă se cățăra pe zidul care delimita blocurile din Caldwell, era nevoită să-l parcurgă pe
Zadie Smith: NV by Casiana Ioniță () [Corola-journal/Journalistic/3744_a_5069]
-
apleca și vorbea cu el, iar Leah nu numai că îl întreba dacă voia ceva, dar chiar făcea conversație. Faptul că era mai repezită cu familia ei decât cu un om al străzii sugera că generozitatea nu era o cantitate infinită și trebuia să fie folosită strategic, atunci când era cu adevărat necesară. La Brayton Leah se împrieteni cu toată lumea, fără distincții sau rezerve, dar cazurile nefericite nu o îndepărtară de cei bine văzuți și nici invers, iar Keisha Blake nu putu
Zadie Smith: NV by Casiana Ioniță () [Corola-journal/Journalistic/3744_a_5069]
-
Iată că articolul tău consacrat lui Theodorescu-Sion m-a făcut să-ți scriu. Tu aveai un tablou de Sion, cu plopi, foarte romantic, care îmi plăcea mult. Mă întreb de îl mai ai. Spune-i fetei tale că am o infinită admirație pentru devotamentul ei. Te sărut, Șeicaru [Nichifor Crainic, Bulevardul Di-nicu Golescu, nr. 43, apartament 6, Bucarest, Rumania; Pamfil Șeicaru - Avenida Reina Victoria, nr. 13, Madrid, España]. Note Originalul acestei scrisori, inedite, se află în biblioteca profesorului Nicolae Scurtu din
Noi contribuții despre epistolograful Pamfil Șeicaru by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6340_a_7665]
-
acestei cărți despre moarte și literatură sunt culturale. Indiferent că reținem din pluralitatea de sensuri ale acestui mereu prea larg concept care e cultura pe cele care trimit la o serie de practici și discursuri sociale rezultate în urma unor cristalizări infinite, fie pe cele care răsfață cultura cu evantaie rafinate, la limită chiar ușor elitiste. Mai trebuie doar adăugat un mic amendament: includerea nivelului personal (în strategia de scriitură a cărții) în oricare dintre acești vectori semantici ai culturii. Astfel, putem
Beneficiile culturale ale morții by Adriana Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/3581_a_4906]
-
destul de lesne de recunoscut în natură, în forma norilor, a fulgilor de zăpadă, a cristalelor de gheață sau a crestelor montane, iar în artă în picturile lui Jackson Pollock sau într-un roman precum cel al lui David Foster Wallace, Infinite Jest. Aproape sigur fără voia lui, și László Krasznahorkai reușește să scrie o carte-fractal, Satantango, apărută la sfârșitul anului trecut în colecția Byblos la Curtea Veche Publishing. Volumul a văzut pentru prima oară lumina tiparului în 1985, într-un tiraj
Infernul văzut ca fractal by Mihai Răzvan Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3610_a_4935]
-
putință ceea ce contravine vieții, ceea ce îi pune în primejdie corporalitatea. Mai curînd o neguroasă ritualitate tribală.” Am mai citit rubricile fixe susținute de Adrian Popescu, Nicolae Prelipceanu și Nichita Danilov, proza lui Gheorghe Schwartz, eseul lui Ion Militaru intitulat „Psihologia infinitului pustiu”, versurile lui George Vulturescu, precum și însemnările lui Andrei Zanca despre Georg Cristoph Lichtenberg. „Poezia e rugăciune“ În APOSTROF (nr.2, 273), sunt publicate trei scrisori inedite trimise de N. Steinhardt lui I. Negoițescu. Sunt texte splendide și merită să
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3803_a_5128]
-
primit mesaje de acest gen. Mi-au spus, domnul primar și dacă mă obligați nu-l mai votez pe acest om că nu analizează corect modul cum a încercat domnul Ponta să rezolve cu justiția“, a menționat Cârciumaru la Radio Infinit.
Oamenii lui Ponta din Gorj vor să nu-l mai susțină pe Antonescu by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/38171_a_39496]
-
carte, dacă e lipsit de puțină imaginație. Apoi, ea se prezintă într-o formă neașteptată, modest ironică, de-o oralitate neaoșă și înșelător incoerentă. În complexitatea ei, piesa e totuși de o uimitoare coerență.” Lectura, înțelegerea consecutivă îi apar ca infinite, incomplete, fatalmente eronate. Nici puterea de a-l reproduce nu obiectivează înțelegerea textului într-o (re)lectură. Contextualitatea apare pusă înaintea textualității. Lectura (activă, nesupusă, chiar tiranică) este așezată înaintea scrisului. Textul ajunge tratat ca pretext și post-text. Sensul lecturii
Matei Călinescu despre politică by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/3829_a_5154]
-
Răzvan Mihai Năstase Dave Eggers, Opera sfâșietoare a unui geniu năucitor, traducere din engleză de Adrian Buz, București, Humanitas Fiction, 2012, 408 pag. Recunosc, e amuzant să vezi cum, în goana infinită după originalitate stilistică, foarte mulți scriitori eșuează în conformism. Tocmai dorința nestrămutată de a nu cădea în formule literare „fumate” îi face să aleagă un stil mai aparte, o adresare extrem de personală, dar care, din nefericire, a mai fost aleasă
O biografie nu chiar atât de năucitoare by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3765_a_5090]
-
Foster Wallace sau Douglas Coupland. Din fericire, traducerea lui Adrian Buz este excepțională, redând fidel toate inflexiunile și nesiguranțele vocii narative în căutare de succes. Opera sfâșietoare a unui geniu năucitor este o carte suficient de stranie încât să genereze infinite probleme în încadrarea ei. Ar putea părea un roman (un Bildungsoman american mai precis) dacă scriitorul nu ar insista extrem de mult cu explicațiile potrivit cărora avem de-a face cu o scriere strict autobiografică, în care singurele lucruri născocite sunt
O biografie nu chiar atât de năucitoare by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3765_a_5090]
-
nimic. În cartea tradusă de T, un evreu reușește să-i trimită nepoatei lui, din lagărul de tranzit de la Drancy, o farfurie de cositor cu un Mickey zgâriat cu un cui. „Nu poți să privești această farfurie. Are o putere infinită. O scoți din dulap și plângi.” Și, într-adevăr, plâng. Ce naivitate, să scrii o biografie conducându-te după mărturiile despre tinerețea ori copilăria proprie depuse de un matur, de un bătrân! Aproape totul e „transfigurat” de ochii lui târzii
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3781_a_5106]
-
prea mult de ceilalți. Nu ne-am întâlnit niciodată fără să-mi reproșeze că fac ceea ce fac sau, mai precis, că sunt ceea ce sunt. Cenzor înnăscut, adesea din convingere și cu sinceritate, dar, la fel de des, dintr-un sadism subtil și infinit de complex. „Călău” în Paradis, spirit fascinant și coroziv. Aceste contradicții nu erau lipsite de farmec și făceau din el un hărțuitor delicat, atrăgător și inclasabil, o apariție unică, mai nimerită într-o civilizație rafinată și decadentă decât în aceea
Un text inedit by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3643_a_4968]
-
ieșim răsfirați din pilastrul de fum să ne fim siluete-ale Lui” (p. 89). O anume verbozitate e de necontestat aici. Dar ea nu este rezultatul unei tendințe estetizante (n-are nimic din agudezza lui Grácian). Pentru Sorin Mărculescu, tropii și infinitele jocuri pe care le pot orchestra aceștia sunt mai degrabă nesemnificativi. Vizionarismul său e străin de convenția vizionarismului. (Iar Al. Cistelecan și Ion Pop au dreptate, pe coperta a patra, să vorbească despre un regim „informat de sacru”, respectiv despre
Originalitatea vintage by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3414_a_4739]
-
ceea ce îi relevă valoarea psihologică. Sfântul Ioan este medicul sufletelor, cu un diagnostic precis, foarte înțelegător față de fragilitatea umană, sever însă în corectarea egoismului, a desfrâului, a aroganței și a viciului. În acest sens, patrologul Johannes Quasten spune că sinceritatea infinită de care a dat dovadă pe parcursul vieții impune respect și impresionează chiar și astăzi 20. Ceea ce mai impresionează în întreaga operă a Sfântului Ioan Gură de Aur sunt conținutul și expunerea eficace care îmbină cu succes spiritul creștin și frumusețea
Câteva consideraţii pe marginea scrisorilor Sfântului Ioan Hrisostom. In: Nr. 1-6, ianuarie-iunie, 2008 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/124_a_100]
-
Andrei Ionescu Mereu același. Și mereu altul. Borges. Nu numai romancierul, cum credea Barthes, ci și poetul, la drept vorbind orice scriitor adevărat e o temă cu variațiuni. Cu infinite variațiuni și digresiuni ce conturează, în mod paradoxal, din ce în ce mai net tema. Diversitatea expresiei confirmă în fond unitatea de viziune și de accent. Îndeosebi în poemele maturității depline îi auzim glasul inconfundabil, și totodată fiecare își aude propriul său glas, la fel de
Jorge Luis Borges by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/3168_a_4493]