5,241 matches
-
putând fi considerat o adevarată grefa; este inflamația fiziologica. MORFOPATOLOGIA PROCESELOR INFLAMATORII 49 Inocularea unui vaccin antrenează o reacție locală sau regională, manifestată prin congestie, edem și acumulări celulare mai mult sau mai putin intense, care dispar în câteva zile - inflamația imunologica sau cu substrat imun. Pătrunderea în organism a unui agent patogen care depășește pragul adaptabilității fiziologice locale determina apariția inflamației patologice, obiectul propriu-zis al morfopatologiei. Din punct de vedere etiologic inflamațiile pot fi: septice și aseptice. Inflamațiile septice sunt
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
regională, manifestată prin congestie, edem și acumulări celulare mai mult sau mai putin intense, care dispar în câteva zile - inflamația imunologica sau cu substrat imun. Pătrunderea în organism a unui agent patogen care depășește pragul adaptabilității fiziologice locale determina apariția inflamației patologice, obiectul propriu-zis al morfopatologiei. Din punct de vedere etiologic inflamațiile pot fi: septice și aseptice. Inflamațiile septice sunt produse de virusuri, bacterii, miceți, paraziți, ca expresie a unei interrelații dinamice între gazda și agentul biotic, fiecare cu mecanismele lui
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
mai putin intense, care dispar în câteva zile - inflamația imunologica sau cu substrat imun. Pătrunderea în organism a unui agent patogen care depășește pragul adaptabilității fiziologice locale determina apariția inflamației patologice, obiectul propriu-zis al morfopatologiei. Din punct de vedere etiologic inflamațiile pot fi: septice și aseptice. Inflamațiile septice sunt produse de virusuri, bacterii, miceți, paraziți, ca expresie a unei interrelații dinamice între gazda și agentul biotic, fiecare cu mecanismele lui defensive și ofensive, fiecare capabil de adaptare și schimbare a tacticii
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
câteva zile - inflamația imunologica sau cu substrat imun. Pătrunderea în organism a unui agent patogen care depășește pragul adaptabilității fiziologice locale determina apariția inflamației patologice, obiectul propriu-zis al morfopatologiei. Din punct de vedere etiologic inflamațiile pot fi: septice și aseptice. Inflamațiile septice sunt produse de virusuri, bacterii, miceți, paraziți, ca expresie a unei interrelații dinamice între gazda și agentul biotic, fiecare cu mecanismele lui defensive și ofensive, fiecare capabil de adaptare și schimbare a tacticii de luptă. Inflamațiile aseptice sunt mai
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
septice și aseptice. Inflamațiile septice sunt produse de virusuri, bacterii, miceți, paraziți, ca expresie a unei interrelații dinamice între gazda și agentul biotic, fiecare cu mecanismele lui defensive și ofensive, fiecare capabil de adaptare și schimbare a tacticii de luptă. Inflamațiile aseptice sunt mai usor suportabile și uneori au chiar un efect stimulator (abcesul de fixație produs de uleiul de terebentinăă. Din punctul de vedere evolutiv, inflamațiile pot fi: acute, subacute și cronice. Unii cercetători admit și existența unor inflamații supraacute
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
lui defensive și ofensive, fiecare capabil de adaptare și schimbare a tacticii de luptă. Inflamațiile aseptice sunt mai usor suportabile și uneori au chiar un efect stimulator (abcesul de fixație produs de uleiul de terebentinăă. Din punctul de vedere evolutiv, inflamațiile pot fi: acute, subacute și cronice. Unii cercetători admit și existența unor inflamații supraacute. Delimitarea lor morfopatologică este mai dificilă, căci așa cum elementele morții se instalează din primele momente ale vieții, si multitudinea factorilor care participă la răspunsul inflamator
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
luptă. Inflamațiile aseptice sunt mai usor suportabile și uneori au chiar un efect stimulator (abcesul de fixație produs de uleiul de terebentinăă. Din punctul de vedere evolutiv, inflamațiile pot fi: acute, subacute și cronice. Unii cercetători admit și existența unor inflamații supraacute. Delimitarea lor morfopatologică este mai dificilă, căci așa cum elementele morții se instalează din primele momente ale vieții, si multitudinea factorilor care participă la răspunsul inflamator acționează concomitent sau succesiv de la începutul procesului și până la sfârșitul lui, în două
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
apărarea organismului și refacerea acestuia, cu menținerea echilibrului specific organismului în cauză și supraviețuirea lui. Deși răspunsul inflamator este cel mai important sistem de apărare, nu trebuie omis faptul că el are în același timp și un însemnat potențial nociv. Inflamațiile acute au o durată de 7-14 zile și se caracterizează prin predominantă modificărilor alterative și exsudative, reacțiile proliferative fiind slab reprezentate. Inflamațiile subacute au o durată de 2-3 săptămâni și sunt adesea o prelungire în timp a reacțiilor din faza
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
sistem de apărare, nu trebuie omis faptul că el are în același timp și un însemnat potențial nociv. Inflamațiile acute au o durată de 7-14 zile și se caracterizează prin predominantă modificărilor alterative și exsudative, reacțiile proliferative fiind slab reprezentate. Inflamațiile subacute au o durată de 2-3 săptămâni și sunt adesea o prelungire în timp a reacțiilor din faza acută. În cadrul lor se reduce intensitatea hiperemiei și a edemului și sporește treptat diapedeza leucocitara, inițial predominant granulocitar-neutrofilică și apoi macrofagică
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
granulocitar-neutrofilică și apoi macrofagică și în final limfoida. Pentru etapa actuala a cunoașterii preferam termenul “limfoid” în loc de “limfocit”, populațiile celulare limfocitare fiind foarte heterogene. Pot fi evidențiate și fenomene caracteristice fazei reparatorii a proceselor inflamatorii: angiogeneza și fibroplazia. IOAN PAUL50 Inflamațiile cronice durează luni și chiar ani și sunt caracterizate prin predominantă răspunsurilor reparatorii, fibroplazia și angiogeneza, eventual intricate cu celule imune sau chiar formațiuni celulare mai mult sau mai putin organizate, prin intervenția unor mecanisme imune: inflamațiile granulomatoase. Subliniem și
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
fibroplazia. IOAN PAUL50 Inflamațiile cronice durează luni și chiar ani și sunt caracterizate prin predominantă răspunsurilor reparatorii, fibroplazia și angiogeneza, eventual intricate cu celule imune sau chiar formațiuni celulare mai mult sau mai putin organizate, prin intervenția unor mecanisme imune: inflamațiile granulomatoase. Subliniem și evoluția ciclica a unor procese inflamatorii, cu apariția în masă unor țesuturi fibrozate sau la periferia acestora a unor zone de inflamație acută. Vezi: ciroza agresivă de la câine sau inflamațiile cronice silențioase cu reacutizări periodice prin persistentă
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
sau chiar formațiuni celulare mai mult sau mai putin organizate, prin intervenția unor mecanisme imune: inflamațiile granulomatoase. Subliniem și evoluția ciclica a unor procese inflamatorii, cu apariția în masă unor țesuturi fibrozate sau la periferia acestora a unor zone de inflamație acută. Vezi: ciroza agresivă de la câine sau inflamațiile cronice silențioase cu reacutizări periodice prin persistentă factorilor etiologici - infecțiile cronice activate. STADIALIZAREA PROCESULUI INFLAMATOR Analiza atentă a derulării diferitelor reacții inflamatorii a permis unor cercetători să identifice mai multe stadii sau
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
putin organizate, prin intervenția unor mecanisme imune: inflamațiile granulomatoase. Subliniem și evoluția ciclica a unor procese inflamatorii, cu apariția în masă unor țesuturi fibrozate sau la periferia acestora a unor zone de inflamație acută. Vezi: ciroza agresivă de la câine sau inflamațiile cronice silențioase cu reacutizări periodice prin persistentă factorilor etiologici - infecțiile cronice activate. STADIALIZAREA PROCESULUI INFLAMATOR Analiza atentă a derulării diferitelor reacții inflamatorii a permis unor cercetători să identifice mai multe stadii sau faze cu anumite dominante morfofiziologice în evoluția lor
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
stadiala le-ar aparține lui Giraudet R. și colab. (1986Ă, care au semnalat existența a 4 stadii evolutive: - stadiul inițial sau de inițiere; - stadiul de amplificare; - stadiul de stabilizare; și - stadiul de rezoluție. Bazat cu predominantă pe modificările morfopatologice din cadrul inflamațiilor, în 1989 am stabilit existența tot a 4 stadii, morfopatologice: - stadiul alterativ sau de agresiune; - stadiul exsudativ sau defensiv primar; - stadiul proliferativ sau defensiv secundar; și - stadiul de organizare și reparare a țesuturilor alterate. Crespeau F. (1992Ă luând model de
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
de eficacitatea apărării. Evoluția poate fi favorabilă, exprimată prin rezoluție și cicatrizare sau defavorabilă manifestată prin supurație și cronicizare. Concepțiile lui Méot F. și Bonnet J.M. au fost însușite parțial și de către alți patologiști. Galanaud P. (1995Ă a sintetizat evoluția inflamațiilor acute în trei stadii: vascular, celular și reparator. Observăm că în toate aceste sistematizări, accentul modificărilor se pune pe sistemul vascular neglijându-se modificările alterative, miezul procesului inflamator. Cum sistematizarea lui Galanaud se apropie mai mult de stadiul actual al
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
24 ore. 3. Stadiul reparator necesită oprirea agresiunii sau eliminarea agentului flogogen. El se caracterizează prin constituirea unui țesut conjunctiv cicatricial format cu predominantă printr-o înmugurire conjunctivo-vasculară. MORFOPATOLOGIA PROCESELOR INFLAMATORII 53 Cercetările numeroase întreprinse asupra diferitelor etape din cronologia inflamațiilor ne mai permit unele sublinieri privind rolul endoteliului vascular și interrelațiile lui cu moleculele de adezine; rolul proteinelor de faza acută, a metaboliților acidului arahidonic, caspazelor proinflamatorii, a sistemului complement, acidului nitric, etc. ROLUL ENDOTELIULUI VASCULAR ȘI INTERRELAȚIILE LUI CU
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
formând legături transmembranare cu matricea extracelulara. Sunt constituite din două lanțuri transmembranare: alfa și beta. Primele sunt scurte, secundele sunt lungi (Fig. 2.1, Fig. 2.2Ă. Fig. 2.1. Diagramă adeziunii leucocitare la endoteliul activat al capilarelor de la locul inflamației (După Johnson și colab., 2000Ă Sunt cunoscute circa 20 de integrine, sistematizate în 3 subfamilii: - subfamilia VLA, sau β1, Beta 1 integrine cu activare târzie și foarte târzie; este constituită din 6-8 membri (Olinescu A., 1995Ă: VLA-1, VLA-2, VLA-3, VLA-4
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
PECAM (Fig. 2.3Ă. 1. ICAM-1 (intercelular adhesion molecule-1 sau CD54Ă este o glicoproteină transmembranară exprimată pe leucocite, dar și pe celule epiteliale și mezenchimatoase. În condiții normale celulele endoteliale neactivate nu exprimă decât foarte puține molecule ICAM-1. În cursul inflamațiilor expresarea de ICAM-1 este foarte intensă. 2. ICAM-2 (CD102Ă este o glicoproteină transmembranară endoteliala, exprimată constitutiv, fără relație cu inflamația. IOAN PAUL56 3. VCAM-1 (vascular cell adhesion molecule-1 sau CD106Ă este o glicoproteină de talie mare, exprimată pe celulele endoteliale
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
pe celule epiteliale și mezenchimatoase. În condiții normale celulele endoteliale neactivate nu exprimă decât foarte puține molecule ICAM-1. În cursul inflamațiilor expresarea de ICAM-1 este foarte intensă. 2. ICAM-2 (CD102Ă este o glicoproteină transmembranară endoteliala, exprimată constitutiv, fără relație cu inflamația. IOAN PAUL56 3. VCAM-1 (vascular cell adhesion molecule-1 sau CD106Ă este o glicoproteină de talie mare, exprimată pe celulele endoteliale activate, dar și pe macrofage și celulele dendritice. Expresarea ei în inflamații este crescută. 4. MadCAM-1 (mucosal addresin cell adhesion
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
glicoproteină transmembranară endoteliala, exprimată constitutiv, fără relație cu inflamația. IOAN PAUL56 3. VCAM-1 (vascular cell adhesion molecule-1 sau CD106Ă este o glicoproteină de talie mare, exprimată pe celulele endoteliale activate, dar și pe macrofage și celulele dendritice. Expresarea ei în inflamații este crescută. 4. MadCAM-1 (mucosal addresin cell adhesion molecule-1Ă este prezentă pe venulele cu endoteliu înalt din plăcile Peyer, lamina propria din glanda mamara în timpul lactației și intervine în migrația leucocitara din mucoase. 5. PECAM-1 (platelet endothelial cell adhesion molecule-1
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
jumatatea secolului trecut, a stat la baza patologiei moleculare de astăzi. PROTEINELE DE FAZA ACUTĂ Proteinele de faza acută (APP - acute phase proteinsă sunt o grupa de componenți proteici plasmatici, care migrează din vase în țesuturi în primă fază a inflamației. Sunt bine cunoscute la om și contribuie la diagnosticul proceselor inflamatorii inițiale și mai puțin la animale, în patologia cărora se folosesc adesea datele de la om (Tabel 2.2Ă. IOAN PAUL58 Sub influența citokinelor ÎL-1, ÎL-6 și TNF alfa, ficatul
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
majoră de faza acută; SAA = amiloidul seric A; SAP = amiloidul seric P. La rozătoare este întâlnit amiloidul seric P - SAP -. Atât la rumegătoarele mari cât și la cele mici, proteină majoră de faza acută este haptoglobina - Hp - care crește în timpul inflamațiilor până la peste 100 de ori. La porc haptoglobina și proteină C reactiva începe răspunsul de faza acută în 24 ore, cu picul concentrației la 48 ore și revenirea la normal doar după 6 zile. Tot la porc a fost identificată
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
și MAP cresc de 40 și respectiv de 12 ori. La câini în infecțiile cu Bordetella bronhiseptica CRP crește până la de 95 ori (Eckersall, 2000Ă. Dacă din punct de vedere biochimic decelarea lor crescută poate fi un argument în favoarea unei inflamații, MORFOPATOLOGIA PROCESELOR INFLAMATORII 59 din punctul de vedere morfopatologic, proteinele de faza acută au valoare predominant teoretică facilitând explicarea complexității proceselor inflamatorii. ROLUL METABOLIȚILOR ACIDULUI ARAHIDONIC Cercetările ultimelor decenii au relevat apariția în focarele inflamatorii și a unor derivați catabolici
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
Am aratat în capitolul Tanatologie că familia caspazelor are cel putin 14 membri, dintre care 8 participa la inducerea și desfășurarea apoptozei, iar 6 caspaze - 1, - 4, - 5, - 11, - 12 și - 13 (Murphy și colab., 2003Ă sunt implicate în desfășurarea inflamației. În această direcție considerăm că cea mai mare importanță o au caspazele 1 și 5, care împreună cu proteinele Pycard și NALP -1 formează platforma moleculară numită de Martinou și colab. (2002Ă inflamazom. Proteinele Pycard și NALP-1 sunt proteine cu multe
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
tubulara multipolimerizată, numită complexul de atac membranar MAC ce se inseră în membranele celulare. El poate fi văzut la microscopul electronic că o zonă electronodensă înconjurată de polimeri C9 (Tizzard I., 2004Ă. Poate fi considerat ca punct de plecare al inflamațiilor alterative (Fig. 2.5Ă. Fig. 2.5. Căile de activare a complementului (După Tizard, 2004Ă. 1. Pereții celulei microbiene; Calea alternativă; 2. Hidrocarbonații bogați în manoza; Calea lectinei; 3.Complexul Ag-Ac; Calea clasică. IOAN PAUL62 Sintetizând rolul complementului în procesul
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]