2,412 matches
-
viață"; un Oraș metafizic e "construit din idei / fiecare din cărămizile sale e o noțiune"; un Megalopolis și Cetatea Putreziciunii, Pythagora și sclavul său divin Zamolxis invită la reflecție, iar pribegia pe o "mare verde" cu luntrea "Metamorphé" e călătorie inițiatică. Întocmai ca la Blaga, la care "toate lucrurile" respiră mister, preocupă tainicul, nepătrunsul, tărâmul interzis: "În fiecare picătură este o inimă. Și picătura ce o va străpunge prin ere fără număr îi este săgeată hărăzită. Iar tu, omule, ai o
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Ca în istorie / Strig și mi se răspunde, / Vântul suflă curat / Dinspre munți, / Te poți vedea în el / Ca-n oglindă..." Nefiind un descriptiv, un pictor în peisaj, notațiile de acest gen ale lui Grigore Vieru au mai degrabă funcție inițiatică, subiectivă, potențând imaginea interioară a privitorului; sugestia, metafora impresivă invită la conexiuni mitopeice. Răposații, chipuri în clar-obscur, stratificate în memoria colectivă, asigură dialogul cu fondul abisal: "Oamenii la noi / Primăvara / Scot din malul Prutului / Lut pentru casă: / Îi scot pe
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
golit de orice gând greoi de lut, / singur, plin de el însuși, / atotcuprinzător, / sorbind materia lumii ca un burete sau / trecând printre lucruri ca o rază invizibilă". Planctoanele Ochiului Orb (poemul din care am decupat definiția) propun un fin discurs inițiatic; singurul ochi, metaforă personificatoare, pare a fi ceva comparabil cu Ochiul mistic (Delta mistică înscrisă într-un triunghi) din învățătura creștină; însă la George Vulturescu orb nu e totuna cu nevăzător: "Ochiul Orb / nu este decât un text / ilizibil"; "Ochiul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
chiar o pot face mai eficientă, căci pînă la urmă rezultatele contează. Nimic nu rezistă puterii adevărului, chiar dacă uneori drumul e lung și solicită prudență. În general, pentru noi oamenii, drumul către înțelepciune este sinuos, precum cel din toate traseele inițiatice. A te învrednici însă de înțelepciune înseamnă a deveni demn de cunoașterea trăită a adevărului. Așadar, nu doar prin violență se poate schimba lumea, ci și făcînd recurs la puterea morală din noi și adresîndu-ne conștiinței și umanității adversarilor, direct
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
Cultul soldaților morți în luptă echivalează cu patriotismul, în timp ce discursul despre suferință și doliul importate de supraviețuitori și de imigranții din țările musulmane sunt împinse la periferia socială și culturală, fie și numai pentru că aceștia din urmă nu urmaseră parcursul inițiatic al bunului israelian. Victoria Israelului asupra armatei egiptene în 1956, în campania din Sinai, ridică statul la rangul de superputere regională, făcând din armată punctul de focalizare a eroismului. Între 1947 și 1956, aproximativ o sută cincizeci de monumente sunt
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
și a-și împlini destinul, a rămîne constant, ca soarele ce dăruiește lumină și căldură, viață, pămîntului, în chip firesc, fără vreo așa-zisă răsplată. Aș vrea să redobîndesc înțelepciunea din momentul nașterii, nu am nevoie de reguli sau sisteme inițiatice, ci de puritate, de simplitate și încredere totală, de cunoașterea dinainte de cunoaștere. M-am adaptat greu la lumea aceasta ipocrită, în care virtutea are nevoie de reguli. Eram neprihănit și tot ce mă atingea, de fapt mă prihănea. E greu
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
caracterizează decît o tranziție de la un nivel de ordonare la altul. De la ordonare la semnificație nu e decît un pas. Universul este semnificant. Avem a ne ridica conștiința la nivelul Ființei, într-un proces de autorealizare. Aceasta e o cale inițiatică, pe care lepădăm irealul, iluzia, egoul și pătrundem în lumile suprasensibile interne sau supradimensionale. Antiteza Ființei este Eul pluralizat, o creație a noastră schimbă toare, trecătoare, iluzorie, ce nu face parte din real, din divin. Ființa este absolută; Eul este
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
acest sens, pe care ar trebui să o privim fără orgolii de mari specialiști, cu toată smerenia și seriozitatea. Apoi, așa cum am mai arătat, lucrările Școlii critice sunt invitații la transdisciplinari-tate. Cum spunea Michel Camus, aceasta "este o nouă cale inițiatică, ce integrează fundamentele vechilor tradiții ezoterice și ale științei contemporane, reînnoindu-le limbajul, o cale vizionară și operativă ce atinge inima conștiințelor trezite celor mai deschise și care trasează linii riguroase de acțiune. Creînd punți între științele exacte și științele
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
pe un om cu cap de ibis, considerîndu-l ca prieten și sfetnic al lui Osiris. Istoricii relatează faptul că Hermes a îmbogățit limba egipteană, a inventat literele, a instituit mituri și ritualuri religioase, a inventat magia, a transmis numeroase cunoștințe inițiatice în astronomie, muzică, filosofie ș. a. Mulți consideră că personajul nostru a trăit mult înainte de Moise, unii l-au identificat cu Adam, alții cu Enoh sau cu patriarhul Iosif. Învățăturile sale, cu caracter preponderent religios, dar și politice și morale, pline
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
punctul unde se precizează, măcar într-o oarecare măsură, dubla valoare a delirului dionisiac. Dionysos, zeul teatrului, zeul concursurilor tragice și, totodată, zeu al delirului, al maniei (al maladiei), este, la rândul său, un zeu dublu: zeu al unui extaz inițiatic, cu valoare de experiență a adevărului și zeu al unui extaz-capcană în care omul cade, ajungând astfel în stare de cele mai sângeroase fapte. Ambele dimensiuni ale delirului frenetic aparțin tragediei. În exaltarea sa profetică sau ucigașă, personajul tragic își
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
nu e vorba despre aceeași Lussa cu care Dionysos îl va ademeni pe Pentheu pentru a-l face să se travestească, pentru a-l atrage în capcana alterității și a metamorfozei? În aceeași piesă însă, Dionysos este și zeul delirului inițiatic, al unei mania cu valoare divinatorie. Dar chiar și acest delir nu e lipsit de o anumită violență, de asocierea cu Ares. Dionysos al unei frenezii semnificând inițiere și înțelepciune se vede el însuși asociat vânătorii, solitudinii și întunericului pădurilor
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
un înfricoșător sentiment al ororii”. Dionysos din Bacantele este, fără îndoială, zeul parousiei (adică al celei de-a doua veniri a lui Iisus pe pământ), al epifaniei unei alterități divine cu valoare de acces la adevăr. Fondator al unei relații inițiatice - răvășitoare, dar devenită, în cele din urmă, suportabilă - cu diferența, cu diferitul, fondator al unui soi de integrare a alterității în deschiderea către Celălalt, el este și cel ce croiește drumul spre experiența alterității sub forma ei cumplită, amenințătoare, o
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
a intra în rândul adulților. Aceste ritualuri nu se reproduc tocmai pentru că au valoare de inițiere recunoscută de ansamblul corpului social. În schimb, expunerea la risc a adolescenților din societățile noastre, dat fiind faptul că sunt golite de orice valoare inițiatică recunoscută din punct de vedere cultural, conduc adesea la repetări și escalade ce fac uneori incertă distincția dintre expunere la risc și conduită suicidară (Marcelli și Mésange, 1999). În sfârșit, în unele medii culturale ale adolescenților, jocul în jurul morții este
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
și a gravității potențiale a gestului de către părinți permite un travaliu de transformare. În aceste situații, sentimentul dominant în ceea ce-i privește pe părinți este culpabilitatea. Este vorba, adesea, despre o tentativă de suicid unică și despre o anume manieră inițiatică ce deschide calea spre lumea adulților: ea servește înmormântării copilăriei și descoperirii adultului, negarea afectelor și banalizarea gestului de către părinți conduce adesea la o blocare a situației. Sentimentul familial dominant este acela de siderare. Această negare poate fi înțeleasă ca
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
Pântecul este în mod simbolic comparat cu un laborator. Este locul transformărilor: de la concepția la formarea fetusului, de la încorporarea la asimilarea hranei. Prin urmare, evocarea sa în vis pune în discuție transformarea internă a subiectului. Reprezentând o doua naștere, ritualurile inițiatice comportă uneori petrecerea unei perioade în pântecul simbolic (peșteră, scorbura unui copac) sau real (pântecul unui animal sacrificat sau al unei balene, ca pentru Iona sau Pinochio). Pântecul stabilește astfel trecerea de la profan la sacru și permite dezvoltarea spirituală. Dat
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
puternic ce figurează penetrarea vieții sau a cunoașterii. O celebră parabolă a lui Iisus spune că este mai ușor să treacă o cămilă prin urechile acului decât să intre un om bogat în Împărăția Cerurilor. Acul reprezintă măsurătorul sacru, trecerea inițiatică și le conferă experiențelor trăite o importanță nebănuită. Dar acul ascunde și o semnificație de agresivitate și are, din acest punct de vedere, aceeași simbolistică cu spinul (vezi acest cuvânt). Cât despre acul cu gămălie, el evocă amenințarea de a
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
absenței de lumină, albul corespunde totalității culorilor. Are o valoare sintetică, deoarece reunește în el toate proprietățile celorlalte variații ale gamei cromatice. Totuși, își păstrează neutralitatea, evocată adesea în noțiunea de virginitate. Constituie faza anterioară experienței. Numeroase ritualuri cu caracter inițiatic (botez, comuniune, mariaj) acordă un loc privilegiat albului, considerat culoarea tranziției dintre două stări. Visul ce conține culoarea albă poate indica faptul că subiectul traversează o perioadă importantă, că este într-o fază inițiatică. Albul, la fel ca negrul, sugerează
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
anterioară experienței. Numeroase ritualuri cu caracter inițiatic (botez, comuniune, mariaj) acordă un loc privilegiat albului, considerat culoarea tranziției dintre două stări. Visul ce conține culoarea albă poate indica faptul că subiectul traversează o perioadă importantă, că este într-o fază inițiatică. Albul, la fel ca negrul, sugerează necunoscutul, evoluția de la o dimensiune la alta. Pagina albă este încă goală, neutră. Ea nu conține încă nici un semn, nici o amprentă. Prin urmare, albul, care este prin excelență expresia neutralității (drapelul alb, gloanțele albe
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
asupra lui. Personajele religioase sunt adesea reprezentări ale tatălui, ale autorității morale. În funcție de scenariul visului, subiectul beneficiază de clemență și de bunăvoință sau, dimpotrivă, suportă desconsiderarea personajelor influente. Participarea la o ceremonie religioasă sau la un ritual simbolizează un proces inițiatic: subiectul este în plină transformare interioară, în plină dezvoltare afectivă, psihică sau spirituală. Dispută, conflict Sensul disputei și al conflictului este același în vis ca și în realitate. Dar, în plan inconștient, dezacordul nu este atât între sine și altcineva
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
acțiunile negative, de a crește și de a se înălța spiritual. În acest sens este întotdeauna un simbol pozitiv al voinței de a-și îmbunătăți comportamentul. Botezul (inclusiv în formele sale derivate: botezul aerului, botezul focului) are întotdeauna o valoare inițiatică de pregătire și formare. El face persoana aptă pentru experiență. În vis, botezul indică, prin urmare, evoluția interioară, precum și angajamentul spiritual sau afectiv. Cascadă, torent Cascada și torentul preiau simbolistica universal al apei, dar într-o dimensiune specială de dinamism
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
ei sunt la fel de infinite ca și întinderea, expresie a imensității și puterii naturii, a forței cosmice, a gloriei divine. Personifică la fel de bine plenitudinea și serenitatea, dar și abisul și teroarea. Pentru toate motivele evocate mai sus, marea are o valoare inițiatică și spirituală. Traversarea mării (Moise, Ulise), precum și înghițirea de către un pește uriaș (Iona, Pinocchio), teme legendare și universale, evocă trecerea de la profan la sacru, de la umbră la lumină și sunt o personificare a revelației celei de-a doua nașteri. Valurile
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
nu mai știe în ce direcție să o ia, iar scenariul oniric îi dezvăluie neputința și vulnerabilitatea. La fel ca numeroși eroi din basme pierduți în păduri întunecate, subiectul trebuie să găsească singur ieșirea, soluția. Rătăcirea are valoare de încercare inițiatică. Este prețul cu care subiectul, la fel ca eroul, își descoperă resursele și capătă încredere în capacitatea sa de a reuși și de a se elibera. Dar acest tip de vis poate fi și un avertisment, previnindu-l pe subiect că
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
reprezentată de ceremonie, înțeleasă ca devenire și procesualitate. Receptarea unei duble fețe a imaginarului, socio-cultural și poetic, reconstruiește imaginea ca o structură intermitentă a complexului de sensuri descifrate. Manifestarea artistică a mărcilor semantice ale orizontului socio-cultural se desfășoară în trepte, inițiatic: imaginea arhetipală, imaginea mitică, meta-imaginea. Imaginea arhetipală, descătușată de statismul primordial, este o imagine antinomică, mărginind, dar și dezmărginind cunoașterea; lumea înțelesurilor se închide sau se deschide în funcție de modalitatea discursivă utilizată, fiecărei imagini fiindu-i specifică o strategie discursivă ontologică
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
62 care dezvăluie legătura lumii satului cu cosmicul. 2. Imaginea mitică Interdependența cunoaștere-non / cunoaștere, care definește năzuința primordială a umanului, dezvăluie, în devenirea imaginii, starea de deschidere într-un context social. Înțeles ca fenomen social total 63, ritualul conturează drumul inițiatic al omului, în vederea cunoașterii și construirii universului. Fiind " un obiect material și spiritual, ca obârșie a existenței"64, arhetipul casă este actul de naștere al imaginii mitice casă și al meta-imaginii casă, astfel încât ritul, ritualul și ceremonia generează liantul existențial
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
foc, supărare, huit, pagubă în casă ." 88 Prin ritual, umanul este supus transformărilor din perspectiva unui complex de simboluri, devenite procese gnoseologice și utilizate în cadrul spațiului sacru al sărbătorii: căutarea, vânătoarea, rătăcirea. Casa din colindă reprezintă punctul ultim al căutării inițiatice, coparticiparea ritualică a obiectualului anticipând coexistența microcosm-macrocosm în care universalul, supus resemantizării prin ceremonial, capătă imaginea omului trecut prin furcile caudine ale cunoașterii. Prin arhetip și mit, omul se desăvârșește în spațiul meta-imaginii, ca microcosm, ca alter ego al universalului
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]