8,706 matches
-
cre?te ?i aburi se ridic? din fund de v?i spre dealuri. O insul? departe s-afost ivind din valuri; ??rea că s-apropie mai mare, tot mai mare, Sub blândul disc al lunii, st?pânitor de mare ". Luna este Ins? nu numai un simbol al universului transfigurat În chip magic Într-o feerie nocturn?, ci ?i imagine a ideii de cunoa?tere (că În „Scrisoarea I"). Lumină ei reveleaz? orizonturi necunoscute În acest ?inut În care „aburi se ridic? din
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
În chip magic Într-o feerie nocturn?, ci ?i imagine a ideii de cunoa?tere (că În „Scrisoarea I"). Lumină ei reveleaz? orizonturi necunoscute În acest ?inut În care „aburi se ridic? din fund de v?i spre dealuri", „o insul? departe s-a fost ivind din valuri", În care totul devine Inc?rcat de sens, mai aproape de hotarul cunoa?terii; de asemenea, contururile spa?iilor se modeleaz? În func?ie de „lumină" ce se reflect? asupra lor (valurile m?rii
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
virtute În acela?i timp evocatoare ?i transfiguratoare" , impresionând nu numai prin for?a sugestiv? a spa?iului poetic c?ruia Îi d? via??, dar ?i prin pluralitatea simbolurilor pe care le comunic?. Privit? din perspectiv? cosmic?, ea reprezint?, prin Ins??i imaginea ei de ou primordial Întruchipând „Începutul lumii", simbol al genezei. Versul din „??lin (file din poveste) " considerat de Arghezi unul dintre cele mai reu? ițe din crea?ia eminescian? relev? astfel imaginea de „ou cosmogonic" care se reflect
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
văd?", Întotdeauna uime? te prin frumuse?ea reflexelor ro?iatice sau argintii de lumin? („?i privind la lună plin? / La ??paia de pe lacuri" „O r?mai"; „Neguri albe, str?lucite / ?ese luna argintie" „Cr? iasă din pove?ți"). Poetul contrapune Ins? acestei „poetici a gra? iosului" ce configureaz? asemenea „spa?îi de securitate", „un lirism existen?ial" (E. Simion), În care dorul, singur?tatea, triste? ea, melancolia, nep?sarea trist? sunt trepte metafizice ale acelui „sentiment tragic al existen?ei umane
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
albe cu p?rul blond ?i des / ?i coborând pe raz???ara lor de misteruri / În marea cea albastr? se cufundau adesea; / Când basmele iubite erau Înc-adev?ruri, / Când gândul era paz? de vis ?i de eres ". Alteori, steaua reprezint? Ins??i Întruparea puterii diverse, „izvorul cel de tain? al lumii adev?rate": „ Din durerea unui secol, din martiriul lumii-ntrege ????ri o stea de pace, luminând lumea ?i cerul.. ", (Dumnezeu ?i om) speran?? a poetului c? str?lucirea razelor ei
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
ar putea risipi „nelini?tea etern?", „durerea n?scut? din puterea m?rginit? / ?i dorin?a f?r de margini". Steaua devine astfel punct central al acestei „topografii mitice a universului" ce aminte?te de „modelul cosmologic platonician", este ea Ins??i un mit, reprezentând l?că? al sufletelor p? mântenilor, dar ?i al gândurilor „pref?cute-n stele de aur" ce bat la poarta ve?niciei {Memento Mori), este „steaua de pace", care veste?te venirea pe lume a „Christ-ului
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
mai de departe poimâine, În v?ile Universului, peste o mie de ani. Rază care a c? zut pe fă?a lui murind? ????tore?te În Univers ? i ajunge pe rând toate stelele infinitului ?i miliarde de ani pe rând, Ins? tragedia lui Cezar se petrece mereu, f??? sfâr?it. Fraged? această tr?ie?te, dar pururi Într-un mediu nou. Pretutindeni ea e o clip? care nu este, devine, este, scade, nu este ". Aceast? idee Înseamn? pentru Eminescu mai mult
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Luna plin?, Poleindu-l, Îl str?bate; El, aprins de-a ei lumin?, Simte-a lui singur? țațe. " („ Las???i lumea... ") Este receptacul al durerilor, nelini? tilor, fr?mânt?rilor sufletului omenesc, este „oglindă lucie În care se r?sfrânge Ins??i solitudinea lumii"; asemenea poetului, „visând o ntreag? lume", tr?ie?te acelea?i nelini?ți: Tremurând cu unde-n spume Între trestie le fărm? ?i visând o-ntreag? lume Tot nu poate s? adoarm?. " Imagine simbolic? a unei naturi eterne
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
rul Dochiei mandre cânt? pas?rea m?iastr?" (Memento Mori). Lacul, ca stare de suflet, ca mod de a fi În acest univers „orfic", are propriul s?u „glas" („Îngâna?i de glas de ape") ale c?rui ecouri „ating" Ins??i „r???cină fiin?ei noastre"; prin muzic?, sufletul omenesc resimte armonia pierdut? a lumii: „Cel ce cânt? se dezmiard?? ? i pe el ?i pe ceilal?i" (Manuscrise). Oglind? a armoniei universului, lacul devine proiec?ia liric? a iubirii. De
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
avea drept strea?în? „un codru vechi", iar colonadele erau „mun?i În ?ir"; sc?rile negre „de stânci" duceau „sus În palat", ??tre o vale adânc?? ?i Întins? ț?iat? de un fluviu ??trân gr?dina zânei, În care Ins??i pas?rea ??iastr? I?i are s?la?: „Apoi ea prinde-o pas?re ?? iastr? De aur, se a?az?-ntr-a ei aripi / ?i zboar?n noapte printre stele de-aur". Fantezia poetului nu are limit? În a crea
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
povară ploilor sau geme „pustiit, vestejit ? i amor?it" În singur?tatea dorului; zâmbe?te printre ramuri r???ritului de lun? sau culege „pulbere de-argint" din poiene „constelate". Cu fiecare toamn? ce-i troiene?te ????rile, el cucere?te Ins? nem?rginirea: „Numai prin timp, timpul este cucerit". (T.S. Elliot)
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
și aici e nevoie de criterii de individualizare, de indici de recunoaștere a indivizilor, față de care ceilalți trebuie să-i orienteze comportamentul. Cel mai rapid și mai des criteriu de individualizare îl constituie îmbrăcămintea. Hainele permit o rapidă prezentare a insului pe care le poartă. Nu importă că uneori prezentarea nu surprinde caracteristicile individului; contează faptul că cel mai adesea acest criteriu funcționează. Odată cu moda am ajuns să fim purtați de haine. Ne sunt estompate trăsăturile de personalitate de către îmbrăcăminte. Suntem
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
care este un cinic jovial, pus mereu pe chefuri ,oricât de lungi, pe glume, oricât de deocheate, pe farse, cu oricât de crude urmări, pe cheltuieli fără limite (pentru că are de unde), iubitor de femei, de grăsane, ca Pirgu, deci un ins "simpatic", ce mai încoace și-ncolo. Jiquidi , dimpotrivă, este un cinic sumbru, antipatic cu intenție (cu adresă), arțăgos, murdar și fizicește, proferator de insulte, de sarcasme, un decrepit histrionic. Atunci prin ce atrage?Atrage prin ascuțimea inteligenței, desigur, dar și
La încheierea unei tetralogii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8732_a_10057]
-
lui însuși. În fraza citată, Maiorescu vorbește ca un bătrîn care a cunoscut lucrurile și consecințele lor. Aforismul său e o concluzie extrasă atît din viața literară, cît și din cea politică". Altfel spus, se manifestă teama de mobilitate a insului conservator , ce poate fi combătută prin superbul sedentarism interior care e caracterul. Dincolo de superioritatea unui ethos, întrezărim astfel aspirația spre siguranță a celui avansat în vîrstă, pățit prin forța lucrurilor, pe care jocul de artificii nu o poate oferi în măsura în care
Un conservator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8754_a_10079]
-
premieră într-o instituție ce de la o stagiune la alta își afirmă o personalitate distinctă. Managerul (în accepțiune tradițională directorul) Lucian Sabados gândește și trăiește fenomenul teatral la un ridicat grad de competitivitate. Nu se poate spune altfel despre un ins care se arată interesat să lucreze constant cu regizori de primă mărime, creatori, în măsură să producă eveniment teatral, dar și să profesionalizeze o trupă, menținând-o mereu în priză, sensibilă la experiențe artistice noi, moderne, cu apetit pentru performanță
D'ale carnavalului și mai multe paranteze by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8763_a_10088]
-
Ipotești, Eminescu, Adrian Popescu scrie pătruns de respect și fără urmă de demagogie despre sărbătorirea lui Eminescu în fiecare ianuarie, la Botoșani: "Ce este de fapt pentru noi acest ritual cultural? E retragerea, într-un colț de țară, a unor inși devotați unui cult, cel închinat primului nostru poet universal, harului său, care i-a conferit o supraomenească, misterioasă putere plăsmuitoare, greu de definit, în ciuda exegezelor românești sau străine? O opțiune pentru trecut, un conservatorism luminat, o retragere din proza imediatului
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8771_a_10096]
-
jumătate din cât văd cu unul... Plata, vă rog! Nu mai am nimic de cerut, - o meduză volatilă îmi locuiește craniul - (...) E vorba negreșit de un interogatoriu, în care cuiva i se cere să spună "adevărul", adică "tot". Ca orice ins supus chestionării (căci despre așa ceva e vorba, mergând până la folosirea torturii oculare: "Și stingeți odată această cumplită / lampă scormonitoare de iad, / care-mi bate în ochi!"), Eul jură că a spus tot și altceva nu mai știe. Întrebările probabil foarte
Tatonări în real by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8779_a_10104]
-
dreptate" care-și ridică în cap întreaga conducere a minei, este, nu mai puțin, depozitarul unor dureri, spaime și aspirații frânte. Senin nu este nici el, nu are cum să fie. Mai senini (cel puțin până la un punct) se arată inșii detestabili, ticăloșii aflați pe val, în epoca lor: un Socoliuc, un Rafiroiu, un Anton Crișan. Aceștia și-au dezvoltat un sistem infailibil de reușită optimă în condițiile date, o rețetă de parvenire incluzând strategii defensive, câteva lecții bine învățate de
Sectorul suflete (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8780_a_10105]
-
scrierilor și a receptării operei autorului paradoxal care sunteți. Greșesc? - Este corect, numai că în epocă nu eram atât de cunoscut, ca să fiu ironizat. Nu prea aveam numeroase ,,antecedente" literare. Rezumatele din Bibliografia generală sunt tincturate de înverșunarea mea de ins care se ținea cu încăpățînare de o răgălie în mijlocul unei ape ce curgea foarte rapid. Ca autor de literatură, mă simțeam cam singur atunci, chiar și printre prietenii mei Radu Petrescu și Costache Olăreanu, care scriau altceva. - Mă folosesc de
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
din secolul al XVIII-lea, despre care nu știm aproape nimic. În listele care se dau de obicei ca exemple pentru influența turcească în argou apar termeni cu statut discutabil (fie împrumuturi, fie evoluții interne), precum ogeac "ascunzătoare", bidiviu/ bididiu "ins, tînăr", ramazan "stomac", bairam "petrecere", mangări "bani". Au aparținut poate argoului, înainte de a intra în registrul familiar, cuvinte precum sanchi, puști, chiul, cacealma. Sunt însă cu siguranță utilizări recente și inovații în interiorul limbii române chindie cu sensul de "pe-trecere
Zulitor sau julitor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8816_a_10141]
-
acumulări interioare îndelungi. Îl bănui pe Victor Rebengiuc că e în permanență încărcat de energii implozive, strunite probabil cu greu, premeditat, pentru a le folosi cu o dezlănțuire miraculoasă când e provocat. Am auzit uneori spunându-se că e un ins dificil, complicat, morăcănos, înclinat să pună bețe în roate, să iște conflicte. O gogomănie. E un ins cu un caracter exemplar, exigent cu sine, neconcesiv cu alții, incomod pentru bâlbâiți și suficienți. Nu acceptă jumătățile de măsură nici pe scenă
Lordul by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8822_a_10147]
-
probabil cu greu, premeditat, pentru a le folosi cu o dezlănțuire miraculoasă când e provocat. Am auzit uneori spunându-se că e un ins dificil, complicat, morăcănos, înclinat să pună bețe în roate, să iște conflicte. O gogomănie. E un ins cu un caracter exemplar, exigent cu sine, neconcesiv cu alții, incomod pentru bâlbâiți și suficienți. Nu acceptă jumătățile de măsură nici pe scenă și nici în viață. Ipostaza de artist nepereche i se conturează tot mai apăsat de la un spectacol
Lordul by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8822_a_10147]
-
Mistuit de foame, eroul lui Knut Hamsun rătăcește printr-un oraș ce i se refuză. Și exemplele ar putea continua, incluzându-l pe eroul lui Virgil Gheorghiu din Ora 25, pe cel al foarte recentului best-seller Les Bienveillantes. Călătorind, singuraticul ins descoperă insule mirifice sau deșerturi cu orizont continuu, munți colțoși - vezi înzăpezitul Killimanjaro -, descinde în vaduri amazoniene, se pătrunde de farmecul galeșei Floride și-al ostroavelor Antile. El cucerește spațiile, domină timpul, cititorul îi succede, îi rămâne dator sau îl
Un romancier al exilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8819_a_10144]
-
spre mine, înălțându-se și coborând asimetric..." între două lumi, una supusă eternității și alta robită cotidianului, sufletul se ceartă cu trupul. Să fie, în dorul de exil și o poftă de eșec? De eșec ce tace, răbdător în fiecare ins, în caruselul destinului? Vorbea, undeva, Pavel Chihaia de "treptele nedesăvârșirii", iar în partea a doua a Hotarului de nisip, într-un interviu luat de Al. Cistelecan, își declara adeziunea la "eroul necunoscut al existenței noastre, felul cum s-au oglindit
Un romancier al exilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8819_a_10144]
-
în ultimii 18 ani în România. Nucleul inegalabil al romanului e, dincolo de fundalul politic cu care ne-am obișnuit, drama singulară a unui individ atipic; deci, nu atît drama minoritarului german, cît drama minoritarului uman; e lupta surdă a unui ins în căutarea unui limbaj care să-l facă înțeles de ceilalți. Un om care-și dă seama că nu poate să facă altceva decît să scrie și tocmai limbajul, obiectul muncii lui îi este ostil și, cu cît și-l
în orașul de jos vezi ce-ai uitat by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/8826_a_10151]